George Ripa: 2016. Dupa cadere

Print Friendly, PDF & Email

Europa a intrat in noul an cu un sentiment de teama pe care nu il mai cunoscuse de la sfarsitul Razboiului Rece.

Timp de aproape o jumatate de secol, occidentalii si-au construit buncare personale in care sa se ascunda in cazul unui eventual atac nuclear. Autoritatile au gandit statiile de metrou astfel incat sa primeasca un numar cat mai mare de cetateni.

Nimic nu era lasat la voia intamplarii. In scolile si gradinitele occidentale copiii erau invatati inca de mici cum sa supravietuiasca unei invazii sau unui atac nuclear.

Occidentul a castigat acest razboi si unii credeau sincer ca lumea se indreapta catre victoria democratiei liberale. N-a fost sa fie. Occidentul a castigat, e adevarat, Razboiul Rece, dar pierde pacea. Din ce in ce mai activi in razboiul cultural, dusmanii libertatii castiga puncte importante in timp ce noi incercam din rasputeri sa ne amintim impotriva cui si pentru ce luptam.

Uitam insa adesea ca succesul Occidentulului a fost, de fiecare data, un succes al valorilor libertatii transpuse in cultura, filosofie, stiinta, arta, medicina sau educatie. Intrepatrunderea valorilor greco-romane si a principiilor iudeo-crestine au creat cea mai prospera, cea mai sigura si cea mai libera dintre lumile posibile.

Occidentul si-a castigat toate razboaiele cu care s-a confruntat in istorie nu pentru ca a avut tancuri, avioane sau pusti mai performante, ci pentru ca valorile pe care s-a intemeiat civilizatia euro-atlantica sunt cele care s-au dovedit a fi conforme cu aspiratiile de libertate si demnitate ale oamenilor.

Chiar daca pretul platit a fost urias, Occidentul a fost capabil sa infranga in cel mai sangeros veac din istoria omenirii cele mai criminale ideologii născocite de mintea omului: national-socialismul si comunismul. Acest lucru nu ar fi fost insa posibil daca liderii occidentali, asemeni propriilor popoare, nu ar fi crezut in valorile libertatii si daca nu ar fi fost gata oricand sa se jertfeasca pentru ele.

Abraham Lincoln spunea ca inclestarea dintre libertate si tiranie „nu poate fi transata decat prin razboi si decisa de victorie”. Occidentul a castigat Razboiul Rece fara sa traga un foc de arma tocmai pentru ca a transmis mesajul, corect, ca pentru apararea valorilor libertatii este oricand pregatit sa faca jertfa suprema. In ciuda numerosilor sai dusmani, claritatea morala de care au dat dovada liderii occidentali in secolul trecut a fost decisiva.

Astazi, la aproape trei decenii de la prabusirea comunismului, Occidentul a suferit o transformare fundamentala inceputa odata cu fatidica generatie 68 si cu intrarea in mainstreamul stangii europene a ideilor scolii de la Frankfurt. Efectul celor cinci decenii de marxism cultural este formarea unei generatii de politicieni ce nu mai au aproape nicio legatura cu valorile clasice europene.

Stim ca raul este o constanta in istoria umanitatii. De fiecare data insa a existat o coalitie de vointa unita in jurul unor valori si a unor lideri, gata sa-l infrunte. Astazi insa Occidentul nu mai are astfel de lideri. Oricat de mult ne-am dori, e greu sa identificam pe cineva care sa ridice steagul. Marxismul cultural si imbecilitatea corectitudinii politice au produs in ultimele decenii elite politice care nu mai cred in nimic. Relativismul moral a ajuns singura constanta a unor cancelarii care reprezentau candva rezistenta fata de Hitler si Stalin.

Acum insa, in lumina noilor descoperiri ideologice, nimic nu pare mai important in Occident decat interzicerea carnii de porc in scoli, toaletele separate pentru transgenderi, „incalzismul” global sau dreptul delfinilor de a fuma marijuana.

Valorile si principiile care ne-au unit in trecut in fata Raului sunt astazi ascunse in biblioteci. In locul lor apare, in toata splendoarea, cultura repudierii. Am devenit singura cultura care isi ascunde valorile sub mormane de cartoane.

Stim insa deja ce punem in loc: relativismul multiculturalismului transformat in dogma si in numele caruia institutiile statului din Germania, Suedia, Danemarca, Finlanda sau Franta mint sau ascund adevarul. Suntem deja in punctul in care Statul decreteaza solemn ca adevarul nu mai e adevar daca contravine constructiei ideologice.

Nu-i de mirare, asadar, ca la umbra marilor iluzii ale micilor lideri, Raul absolut a avut timp si liniste sa se dezvolte. Uitati-va la ei. Importanti politicieni europeni s-au retras din politica direct in solda Gazpromului; altii fac PR pentru grupari teroriste precum Hezbollah; iar altii, mai putin inspirati, isi fac fundatii made in China.

De aici plecam. Generatia celor care au privit Raul si l-au infrant a iesit din scena. Winston Churchill, Ronald Reagan sau Margaret Thatcher ar fi astazi fascisti, islamofobi si extremisti pentru ca ar refuza dialogul cu extremismul islamic sau cu fascismul putinist. In locul lor ne-am pricopsit cu Obama, Merkel, Hollande, Renzi, adica liderii Lumii Libere carora inainte de a le cere sa lupte cu Raul, am fi multumiti daca ar putea macar sa-l numeasca.

2015 a fost poate cel mai negru an pentru Europa de la finalul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. La amenintarile clasice la adresa securitatii si stabilitatii spatiului euro-atlantic, Federatia Rusa si jihadul global, s-a adaugat acum un nou tip de amenintare: milionul de refugiati, dornic sa se integreze cat mai rapid in statul social european.

In 2015 am avut in Europa atentate teroriste soldate cu sute de morti, violuri ritualice, comise cel mai adesea in grup, o rata a criminalitatii din ce in ce mai mare, mii de masini arse de tineri musulmani francezi, „capitala Europei” pazita cu tancuri. A fost un an ca o shaorma, cu de toate.

Dar mai avem ceva: pentru prima data in istoria Uniunii exista o falie uriasa nu doar intre statele membre ci si intre anumite state si propriii cetateni. Treptat, germanii, suedezii, norvegienii, britanicii s.a. vor decide ca a venit momentul sa-si apere singuri viata, demnitatea si libertatea. Acel moment va reprezenta deopotriva esecul statului si esecul marxismului cultural adoptat astazi ca ideologie unica si imprescriptibila. Excesele corectitudinii politice provoaca din nefericire excese ideologice pe masura. Frontul National, Jobbik, Zorii Aurii si celelalte formule extremiste vin sa echilibreze intr-o logica dementa ingineriile sociale nascocite de marxismul cultural.

Daca privim la scara istoriei, am putea spune ca nu e deloc tarziu. Ca inca ar mai fi timp destul pentru a repara greselile ultimilor decenii. Dar apoi ne uitam pe titlurile tanarului an 2016, si aflam asa: politiei germane i s-a cerut sa nu intervina in noaptea de Revelion, politiei suedeze i s-a cerut sa ascunda valurile de agresiuni sexuale iar italienii au acoperit statui nud pentru a nu ofensa reprezentantul unui stat care practica pe scara larga decapitari, schingiuiri si lapidari pe motive politice si religioase.

In mod evident, traim apusul unei civilizatii care a ajuns sa se rusineze de propriile libertati si de propriile victorii. E drept, inca traim iluzia libertatii, insa mi-e tema ca in curand vom afla cu totii ca nicio pastila ideologica nu ne va putea reda inocenta.

George Daniel Ripa este consultant politic si presedintele Centrului de Analiza Strategica Aplicata (CASA).

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.