Infernul judiciar din Rusia lui Putin (1)

    Print Friendly, PDF & Email

    Premiul Pulitzer pentru reportaj internaţional a revenit anul acesta reporterilor NY Times Clifford J. Levy şi Ellen Barry pentru o serie de articole publicate de-a lungul întregului an despre corupţia şi abuzurile din sistemul judiciar rusesc. Seria, împărţită în nouă teme, conţine 20 de articole în care nici un aspect al infernului din Justiţia rusească nu rămâne nedezvăluit. Dar faptul cel mai remarcabil este că de câteva ori, investigaţiile celor doi au determinat autorităţile ruseşti să dea înapoi şi să revină asupra unor decizii abuzive.

    Jurnalişti torturaţi de mafia locală
    În aprilie 2010, Levy a publicat un articol despre jurnaliştii din regiunea Moscovei (care cuprinde suburbiile dar nu şi oraşul), victime ale uneia dintre cele mai brutale campanii de intimidare:
    Mihail Beketov, propietarul ziarului Khimkinskaya Pravda a denunţat corupţia guvernatorului regiunii Moscova, Boris Gromov şi a primarului oraşului Khimki, Vladimir Strelcenko pe care i-a acuzat de mită şi afaceri imobiliare dubioase, în special legate de distrugerea unei păduri pentru construcţia unei autostrăzi.

    Rezultatul? Mai întâi şi-a găsit câinele mort, după care maşina i-a explodat în faţa casei. Apoi, într-o noapte de noiembrie 2008, a fost bătut de un grup de bărbaţi neidentificaţi şi lăsat să moară în zapădă. Vecinii l-au găsit dimineaţa în viaţă, dar Beketov avea răni atât de grave încât a trebuit să i se amputeze un picior şi trei degete. Traumele pe care le-a suferit la cap i-au distrus parţial creierul şi nu mai poate vorbi.
    Boris Gromov a fost comandantul armatei a 40-a în Afganistan şi a fost numit în funcţie de Vladimir Putin. Strelcenko a fost „ales‘‘ împreună cu alţi veterani din Afganistan în guvernul local.

    Victima e de vină
    Răspunsul autorităţilor la explozia maşinii a fost să deschidă o anchetă penală împotriva ziarului lui Beketov pentru calomnie. Când zăcea în comă pe patul de spital pritenii au fost nevoiţi să îl mute în grabă la Moscova după ce au primit telefoane de ameninţare cu moartea. La un an şi jumătate de la atac, purtătoarea de cuvânt a comisiei de anchetă a biroului procurorului general pentru regiunea Moscova, Iulia Jukova, a declarat că ancheta va fi suspendată din lipsă de dovezi. Ea a spus că pentru ca ancheta să poată progresa procurorii ar trebui să îl interogheze pe Beketov dar că doctorii nu permit acest lucru.

    Un alt caz dezvăluit de Levy este cel al lui Piotr Lipatov, redactorul-şef al unui ziar din Klin, un alt oraş din regiunea Moscova. Lipatov a fost bătut în martie 2009 de un grup de poliţişti în civil, incidentul fiind filmat de participanţi. Toate cererile adresate procuraturii au rămas fără răspuns, ba chiar în timp ce se afla în spital, Lipatov a fost vizitat de poliţişti care i-au cerut să recunoască faptul că i-ar fi provocat. La un an de la incident, Lipatov şi-a părăsit ziarul de teama represaliilor dar de cazul său a devenit interesat New York Times. Pe 31 martie 2010, Levy a intervievat-o pe aceeaşi Jukova în legătură cu Lipatov şi a doua zi, fostul jurnalist a fost ridicat din piaţa din Klin şi interogat şase ore de procurori care l-au pus sub acuzare pentru provocare, extremism şi „propagarea de stereotipuri negative şi imagini negative despre membri forţelor de securitate‘‘.

    Când reporterul american a revenit, Jukova mai întâi a negat şi apoi a reconoscut că a avut loc o întâlnire de 30 de minute. Înregistrarea secretă a interogatoriului făcută de Lipatov arată altceva. Apoi a apărut articolul din New York Times însoţit de imagini video. Şi, în iulie 2010, un tribunal rusesc a respins acuzaţiile procuraturii ca „neconvingătoare‘‘. În Rusia, dacă eşti victimă, trebuie să fii mulţumit dacă eşti lăsat în pace. Despre anchetarea brutalităţii la care a fost supus, nici vorbă.

    Dacă însă se hotărăsc să deschidă o anchetă, aceasta vine cu un preţ. În noiembrie 2010 autorităţile ruse au anunţat că vor redeschide cazul atacului împotriva lui Beketov. Anunţul a venit la scurtă vreme după ce un reporter al ziarului central Kommersant fusese agresat dar şi la câteva zile după ce un judecător l-a găsit vinovat pe Beketov pentru calomnie într-un proces intentat de prmarul Strelcenko.

    Asasinat în maşina poliţiei
    În august 2008, Magomed Yevloyev, un critic virulent al conducerii din Inguşetia, a intrat într-o altercaţie cu preşedintele acestei republici nord-caucaziene, Murat Zyazikov în avionul cu care se întorceau amândoi de la Moscova. La aterizare, tânărul opozant a fost ridicat de o maşină a poliţiei pentru a fi dus la interogatoriu. În schimb, o jumătate de oră mai târziu, poliţia abandona corpul acestuia la spital cu un glonţ în tâmpla stângă.

    Crima a fost atât de scandaloasă încât la două luni după producerea ei, preşedintele rus Dmitri Medvedev i-a îndepărtat de la putere atât pe Zyazikov, cât şi pe ministrul lui de interne (de fapt, i-a adus la Moscova, pe primul pe post de consilier prezidenţial iar pe celălalt pe post de anchetator). Deşi, familia a cerut ca poliţiştii aflaţi în maşină să fie judecaţi pentru crimă, autorităţile statului au acuzat unul singur – care, fatalmente se numeşte tot Yevloyev, dar Ibragim – de ucidere din culpă. În Rusia, pentru ucidere din culpă pedeapsa este de doi ani de închisoare în vreme ce pentru distribuţia de software pirat este de cinci ani.

    În Rusia, aminteşte Ellen Barry, procurorii au servit dintotdeauna drept câinii de pază ai puterii, şi nici de această dată nu au procedat astfel. La o oră şi cinci minute de la asasinarea tânărului, explicaţia oficială era pregătită: în maşină a avut loc o luptă. Magomed Yevloyev a încercat să smulgă un Kalashnikov din mâinile unui ofiţer dar s-a lovit cu capul de pistolul celuilalt Yevloyev, care s-a descărcat accidental.
    În decembrie 2009, Ibragim Yevloyev a fost condamnat pentru omor din imprudenţă la doi ani de închisoare. Tatăl lui Mogamed, Yakhya a făcut apel şi, în martie 2010, cazul a ajuns în faţa Curţii Supreme Inguşe din Magas.

    Vendetta
    „Aceasta era ultima şansă, scrie Barry. În lumina strălucitoare a Curţii Supreme, i-a implorat pe judecători să trimită dosarul înapoi procurorilor pe baza erorilor pe care le conţinea. Într-adevăr, judecătorii au identificat o eroare, dar nu a fost aceea pe care o aştepta. Aşa cum stătea acolo încremenit în tăcere, judecătorii au anunţat atunci că procurorii au fost prea severi cu Ibragim Yevloyev şi i-au redus sentinţa de la doi ani de închisoare la doi ani de arest la domiciliu‘‘.

    Patru luni mai târziu, pe 4 august 2010, bărbaţi înarmaţi au intrat în cafeneaua Eastern Fairy Tale din oraşul Nazran şi au împuşcat doi ofiţeri de poliţie. Ibragim Yevloyev a murit pe loc iar Beslan Albogaciov a murit mai târziu la spital. Amândoi figurau pe o listă de 13 persoane pe care prietenii lui Mogamed Yevloyev îi identificaseră pentru răzbunarea sângelui, Vendetta, care în Caucaz este lege de secole.

    The following two tabs change content below.

    Cristian Câmpeanu

    Latest posts by Cristian Câmpeanu (see all)

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.