Ioan Stanomir
[...]
Cea mai recentă controversă se leagă de maniera în care articolul 103 din constituţie, articol ce reglementează procedura de desemnare a candidatului la funcţia de prim- ministru, se cere citit. Aceasta cu atât mai mult cu cât proiecţia unei victorii electorale a coaliţiei social- liberale este o dată certă pentru mulţi comentatori. În acest context, desemnarea şefului de guvern devine o temă care agită spirite şi ocazionează polemici.
Articolul 103 este unul care reafirmă rolul preşedintelui Republicii de mediator şi de actor- cheie în procesul de constituire al puterii executive. Depărtându-se de modelul francez al semiprezidenţialismului, legea fundamentală a României i-a oferit şefului de stat puţine pârghii prin care să intervină, direct, în organizarea puterilor în stat. Articolul 103 este una dintre aceste pârghii evocate.
Ceea ce consacră articolul 103 este poziţia preşedintelui de negociator în procedura de desemnare a unui candidat la funcţia de prim- ministru. Această procedură de negociere se organizează în funcţie de două scenarii: primul, al unei majorităţi absolute a unui partid în camere, al doilea, al unei fragmentări care duce doar la majoritatea relativă a unei formaţiuni politice.
În prima ipoteză, ipoteză care are în vedere doar existenţa unui partid cu majoritate absolută în parlament, marja de manevră a preşedintelui este limitată. Şi aceasta, de vreme ce articolul 103 ( 1) indică ca obligaţie a şefului de stat, în procesul de decizie, consultarea privilegiată cu acest partid . Chiar şi în această ipoteză particulară, preşedintele este cel care va selecta pe candidatul la funcţia de prim- ministru. Conducătorul partidului majoritar sau persoana agreată de partidul în cauză nu devin, automat, candidaţi la funcţia de prim-ministru. Opţiunea şefului de stat este unica ce conduce la această nominalizare.
Al doilea scenariu, cel în care nu avem în camere majoritatea absolută a unui partid politic, acordă preşedintelui posibilitatea de a constitui, printr-o serie de consultări, o majoritate care să susţină un guvern stabil . În calitate de mediator, şeful de stat este chemat să acţioneze având în vedere imperativul atingerii unei formule politice credibile. El este investit, în acest context, cu mandatul de negociere cel mai extins.
Aşadar, în cazul ambelor scenarii, libertatea de acţiune a şefului de stat este considerabilă. În condiţiile in care preşedintele nu poate revoca din funcţie pe premier şi nici nu deţine o majoritate politică proprie în camere, momentul desemnării candidatului la funcţia de prim- ministru este singura conjunctură constituţională ce îi permite exercitarea unei influenţe politice reale în recrutarea, la vârf, a puterii executive.
În faţa unei asemenea atitudini a şefului de stat, eventuala majoritate parlamentară ostilă candidaturii înaintate are libertatea, la rândul ei, de a respinge , prin vot, alegerea la care s-a oprit şeful de stat. O asemenea confruntare dintre preşedinte şi parlament nu este , în peisajul autotohton, o noutate. Articolul 103 invită la un gen de colaborare/ concertare/ comunicare care să concilieze interesele celor doi reprezentanţi ai naţiunii. Orice sistem semiprezidenţial, iar cel românesc nu face excepţie, funcţionează satisfăcător doar în absenţa unor tensiuni cronice dintre camere şi şeful statului.
Examinat prin raportare la ansamblul constituţional, articolul 103 rămâne cea mai importantă provocare politică şi juridică pe care sunt obligate să o administreze camerele alese şi preşedintele Republicii, în momentele post-electorale.
Greu la deal cu boii mici- o vorba strabuna care accentueaza ultima gaselnita,si anume art. 103 din Constitutie. Daca pentru alte natiuni Constitutia este sfanta si aproape imposibil de modificat,pentru clasa politica post-decembrista ea este un subiect de negociat si interpretat si totodata de troc politic. Romania a devenit un scena pe care se joaca prost, unde apar figuri funeste si greu de tolerat, cu o massmedie eviscerata si controlata in totalitate si o societata civila impotenta in actiuni,paralizata in exprimare si confiscata de neofiti.Daca un pleonasm ca Iliesiu ( operatorul de casa al lui Ceausescu si facator de documentare comuniste) este lider al Aliantei Civice,inseamna ca nu exagerez!Pardon, era sa uit de Domniile Voastre, de la IICCMER in frunte cu”iluminatul” doctor in marxism-leninism Volodea Tismaneanu. Ati avut sansa condamnarii comunismului din Romania si a holocaustului rosu( care a dus la moartea a aproape 1 milion de romani) insa veneticii si alogenii au masluit adevarul si au calcat in picioare memoria neamului.
Dle. profesor si jurist, de cativa ani vorbiti singur, despre imperfectiunile din Constitutie ( eu le numesc “articole antinationale) de fapt o lucratura pusa la cale de serviciile si structurile care conduc Romania de 21 de ani. V-a auzit cineva,s-a modificat ceva in bine?NU. Prezenta domniei voastre este o garantie pentru mediocritatea celor din jur,nu statueaza nimic,insa credibilizeaza elucubratiile execrabile ale intelectualilor “rosii”!
Art.103 nu conciliaza nimic, nu modifica nimic din prezent si va fi o “petarda de fum” pentru distragerea atentiei buimacului popor roman.NU INTRATI IN POLICA ,si fiti rezervat.Cu bine!
Ion Iofciu – Un alt reprezentant al antisemitismului romanesc, unul modern, fara camasa verde, care a confiscat Baricada Inter 1989 ca s-o foloseasca asa cum crede dumnealui, inclusiv contra statului Israel.
In scrisoarea Romania nu este Gaza iata ce a scris/ subscris Iofciu:
Mare revolutionar, maaare!
Am postat un comentariu stiind ca va fi o momeala pentru un specimen ca tine! “Adevarul este ca apa rece care face rau doar dintilor stricati” si astea sunt vorbe rostite de inegalabilul Nicolae Iorga. Macar daca ai semna cu numele tau,dar nu poti pentru ca esti o fantoma ,un postac, o sluga platita! Ion Iliescu era obsedat in iunie 1990 de steagul verde al Legiunii,tu expectorezi flegme despre “camasi verzi”.Aceeasi scoala,aceeasi ideologie si structura. Faptul ca vorbesti despre mine la pers.a 3-a fara sa intelegi nimic, subscrie parerii personale ca nu stii ce vorbesti si nici nu ai inteles nimic din ce ai citit.Chiar daca natura ne aseamana,educatia si pregatirea nu sunt un atu ptr. tine. Te balangani precum o limba de clopot batuta de vanturi!
O spun numai ptr. urechile tale ( sper ca sunt curate) si este o exclusivitate! In cadrul vizitei din 2010 noi am reusit sa -i trimitem un material Presedintelui Shimon Peres in urma caruia acesta a multumit poporului roman care a salvat atunci de la moarte, 400.000 de evrei. Sigur ca organizatiile evreiesti din Romania au protestat,dar a fost
problema lor.
P.S.- citeste componenta extinsa a guvernului Ana Pauker si vezi cati alogeni gasesti. Nu confunda Holocaustul rosu din Romania cu antisemitismul.Asta la vista ,baby!!
Ion Iofciu:
1. Mai usor cu “gazismul” pe scari. Gaza o ducea foarte bine pana sa inceapa Intifadele crimanale. Heh, chiar si azi o duce binisor, primind mii de tone de alimente de la evrei. In locul israelienilor, incercuiam tarcul de teroristi si nu lasam sa treaca o caruta, sa aiba hamasistii de ce sa se planga.
2. Asta cu “macar de ai semna cu numele tau” e fumata de mult. Numai tampitii care nu-s in stare sa lege trei propozitii se leaga de anonimitatea celor care sustin idei contrare.
3. Daniel Francesco nu te-a acuzat ca esti legionar. Antisemitismul nu se reduce la Legiune.
4. In locul tau, m-as uita de cateva ori inainte de a trimite un comentariu in care ii acuz pe altii ca nu sunt educati. Ai scapari.
5. Aia cu “urechile” a fost faina rau, aproape la fel de faina precum cea legata de “volodea” Tismaneanu, adica acelasi Tismaneanu care a sustinut si sustine, spre oroarea stangistilor si altor imbecili, ca nazismul si comunismul sunt la fel si ca victimele comunismului trebuie sa se bucure de aceeasi recunaostere precum cele ale national-socialismului, chiar daca fac parte din organizatii precum Legiunea Arhanghelului Mihail. Esti lipsit de bun simt si de aceea cu respect te anunt ca ti-a fost retras dreptul de a comenta – ai zburat de pe ILD.
6. La revedere.