Ioana Ene: Revelionul sinistru de pe micile ecrane

Nu sunt o specialista in divertismentul de televiziune si nu pretind ca as avea un ochi de profesionist. Departe de mine asa aroganta. Dar sunt telespectator. Am fost telespectator si o parte din noaptea de Revelion. Unul fara cine stie ce pretentii extraordinare. Asteptam sa gasesc putina muzica buna, putin umor de calitate, macar decent, daca nu inteligent, ceva care sa acompanieze placut o petrecere minimala.

Ei bine, ceea ce am vazut si auzit a fost nu doar de prost gust, nu doar neinteresant, nu doar searbad. A fost de-a dreptul sinistru. Cu excepta TVR, care a avut un program obosit, dar decent, celelalte posturi au fost absolut dezgustatoare. Rar am vazut asa o revarsare de vulgaritate, de obscenitate de-abia mascata, de prostie exhibata aproape violent.

Nu sunt o pudibonda, gust o anumita doza de… spicy. Dar, pentru Dumnezeu!, chiar nu se poate fara funduri goale si sani care se revarsa din sutiene meschine? Nu se mai poate fara tot felul de pitipoance tampe si agramate? Cine sunt si de ce au devenit vedete doua creaturi precum Simona Sensual si Gina Pistol, cu priviri si prestatii la fel de inteligente ca ale unor cimpanzei?

De ce dansul trebuie sa se compuna aproape exclusiv din miscari cu tenta sexuala, unele atat de explicite incat ar trebui trimise in programe dupa miezul noptii? De ce nu mai exista decat umor cu si despre sex? De ce trebuie sa fim indopati cu manele si tiganisme gratuite in scenete de un prost gust infinit, la care sa fie partase chiar nume serioase ale divertismentului romanesc, precum Monica Anghel? De ce scalambaiala tiganeasca, de la gesturi, la accent si agramatisme, este amuzanta intr-o tara altfel extrem de sensibila la asocierea cu aceasta etnie? Daca ne deranjeaza ca suntem confundati prin strainatate cu tiganii, de ce mama naibii ne place atat de mult sa-i imitam?

Costume hidoase, coregrafii proaste, regii slabe, interpretari penibile, vedete de carton, cam asa a aratat Revelionul cam pe la toate televizunile romanesti. Au ajuns atat de jos incat Vanghelionul, transmis in direct de B1 (ce ironie politica delicioasa!, dar asta e alta poveste) sa para o mostra de bun simt si bun gust.

[...]

Si ma intreb de ce? S-au prostit in masa producatorii tv? Nu mai avem vedete autentice? Nu mai are cine sa scrie scenarii inteligente si amuzante? Probabil ca raspunsurile sunt afirmative. Dar mai e ceva. Cel mai tare, s-a prostit, ma tem, publicul.

Pana la urma, televiziunile nu fac decat sa ofere ceea ce se vinde. Daca vulgaritatea, obscenitatea, prostia si tiganeala nu s-ar vinde, daca produsele acestea toxice li s-ar intoarce inapoi in figura sub forma unor audiente mizerabile, probabil ca ar fi fortate sa faca altceva, sa ridice standardele.

Dar nu e nevoie. Programele acestea imbecile si ieftine fac audienta si implicit bani.

[...]

Ioana Ene

Etichete · , ,


Print Friendly

Un comentariu la “Ioana Ene: Revelionul sinistru de pe micile ecrane”

Citeşte sau adaugă un comentariu...

  1. 1bogdan calehari

    Nu mă întreb ce impact a avut programul televiziunilor noastre, din seara şi noaptea de revelion, asupra masei telespectatorilor români. Că veni vorba de “masă”, mă gândesc că o masă bogată, mai ales în carne, mulţumeşte pe toată lumea, lucru pe care nu aş putea să-l spun despre o masă, să zicem, bogată cultural. Cui i-ar place o astfel de masă? Sunt însă mulţumit că programul a avut asupra mea un efect benefic, deşi l-am urmărit secvenţial, şi anume am simţit îndemnul de a afla, de a şti cât mai mult despre… paraşute.
    Am aflat astfel, mai întâi, despre paraşuta lui Leonardo Da Vinci( el a fost primul care a schiţat-o) apoi despre paraşuta dalmatului Faust Vrancic, primul care a utilizat-o. Acum, între noi fie vorba, la câte a spus “gura lumii” despre “orientările” lui Leonardo, mi se pare normal că acesta doar a schiţat-o, dar m-aş fi mirat să aud că a şi folosit-o.
    Să nu uit: Faust Vrancic şi-a botezat paraşuta- Homo Volans! Vă garantez că a fost pentru prima şi ultima oară când o paraşută a avut un astfel de nume.
    Să nu-l uităm pe Sebastien Lenormand, cel care a descoperit şi folosit prima paraşută modernă cu care a efectuat un singur salt, dar ce salt, tocmai din turnul observatorului astronomic din Montpellier. Cu riscul de a-i dezamăgi pe cei care încă nu au încredere în paraşute, vă informez că a aterizat cu bine! Lenormand a fost şi naşul paraşutei pentru că, orice ar spune unii, paraşuta are şi ea naşul ei. El şi-a botezat aparatul de efectuat salturi: parachute. Adică mai pe româneşte: împiedică, opreşte căderea.
    N-am să mai vorbesc despre Blanchard, fraţii Garnerin, Kotelnikov sau Morton, în primul rând pentru că Internetul nu s-a inventat degeaba şi apoi pentru că risc să fiu întrebat ce au în comun programul de revelion şi Kotelnikov. Bineînteles că aş avea răspunsul pregătit: paraşuta.
    În ţara noastră, ca de altfel în toată lumea, paraşutele sunt accesorii indispensabile ale echipamentelor piloţilor militari sau sportivi cât şi, bineînteles, ale sportivilor ce ştiu atât de bine să mânuiască, să dirijeze, să folosească paraşutele şi care, contrar a ceea ce cred unii, se numesc simplu…paraşutişti.
    Cine s-ar fi gândit însa, în urmă cu doar 2-3 ani, că Romania, şi asta multumită televiziunilor sale, va fi prima ţară în care paraşuta, sau mai exact paraşutele, vor avea asigurat rolul principal în programul de revelion. Mărturisesc că peste bucuria ce am încercat-o, văzând că televiziunile rromâneşti au lansat pe piaţa acest nou format, a trecut o umbra interogativă. De ce tocmai paraşute ? Am aflat, şi răspunsul este la fel de simplu ca Oul lui Columb : fără ele se prăbuşeşte Rating-ul !

Comentează

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.