Ioana Hîncu: Binecuvântările libertății. Principii ignorate versus orori larg mediatizate

    Print Friendly, PDF & Email

    Cuvânt înainte:
    Libertatea-i grea, dar prețioasă și necesară. Cei care se luptă pentru ea ( inclusiv cei care au murit în decembrie 1989 pe la noi) au înțeles. Ei știu că libertatea nu înseamnă doar dreptul de a avea bani mai mulți, Coca-cola și țigări americane. Au înțeles totodată că, fără libertate, nici pe astea nu le vom avea. Cred că e timpul să înțeleagă mai mulți.

    Orori larg mediatizate
    Mass-media internațională rostogolește de zile bune știri despre tragedia de la școala elementară din Connecticut-Newton- SUA. Un nebun a intrat cu o armă într-o școală americană și câteva zeci de persoane au fost rănite sau au murit. Inclusiv copii. Este pe cât de tragic (pentru că tragic este), pe atât de senzațional. Iar senzaționalul ( CARE E SENZAȚIONAL PENTRU CĂ E EXCEPȚIE, NU REGULĂ) face audiență de la profesor doctor în științe, până la ultimul amărăștean. Mass-media din asta trăiește. Din audiență. De asta insistă pe senzațional, nu pe informații cu adevărat relevante (educație, principii) care cică-s mai greu de digerat. Din păcate ultimele ( alea necaptivante) contează și sunt relevante. De ce? Păi hai să vedem:

    Cât de relevantă este tragedia recentă pentru altcineva decât cei direct implicați – victime plus părinți, rude, prieteni și cunoscuți ai victimelor? Cât de relevantă este pentru milioanele, ba cred că sutele de milioane de telespectatori? Din punct de vedere empatic și uman, desigur, poate fi, căci este concret și pe înțelesul tuturor. Dar ce relevanță are ca perspectivă asupra societății și libertății americane (foarte hulite prin Europa) și ca principiu de funcționare al ei? Uite cât:

    În conformitate cu ultimele date oficiale, populația Statelor Unite ale Americii numără peste 314 milioane de cetățeni și este în creștere ( pentru că ei fac copii mai mulți decât noi; cine știe, poate pentru că au de ce). Conform datelor din 2010, în SUA cca 300 de milioane de arme sunt deținute de civili, dintre care 100 de milioane sunt pistoale/revolvere (hand-guns). Dacă tragedia respectivă ar fi relevantă la nivel de mase, în sensul că majoritatea deținătorilor de arme din SUA ar da o raită periodic prin școli sau locuri publice și ar ucide nevinovați, probabil că populația SUA n-ar număra nici trei milioane de cetățeni. Ce noroc că nu toți locuitorii și deținătorii de arme din SUA sunt psihopați sau demenți, nu-i așa? Ba chiar se pare că cei mai mulți sunt al naibii de responsabili, grijulii și au armă doar pentru siguranța și apărarea lor (drept garantat de Constituția USA prin amendamentul nr. 2, de peste 200 de ani).

    Cam din aceeași categorie de relevanță fac parte alte știri larg mediatizate, după care omenirea își formează impresii și căpăta perspective (false) asupra SUA, gen: câte blonde are sau schimbă decrepitul Hugh Heffner, ce fac iubitele dandy-ului George Clooney, cum își jelește el răposatul porc (pe care l-a ținut ani mulți pe post de animal de companie și interlocutor; deh, cu femeia-i mai greu), câți copii înfiază, produce sau alăptează Angelina Jolie, ș.a.m.d.

    Bine-bine, veți spune, dar dacă astea nu-s cele mai relevante informații despre societatea americană, atunci care sunt? N-am pretenția că le știu pe toate, dar uite ce zic și m-am hotărât să împărtășesc, treptat, căci cred că mai mulți ar trebui să știe, însă prea puțini știu.

    Principii ignorate, dar relevante. Binecuvântările libertății întru posteritate.
    Vă supun atenției așadar, niște principii relevante ( încă) pentru societatea nord-americană, care n-ar prinde rău să se cunoască și pe la noi. Vă previn totodată că ce vă împărtășesc acum, nu veți vedea/auzi niciodată la știri (nici măcar la Turcescu sau la Nașul TV), ci poate, cine știe, dacă prindeți vreun documentar pe canale specializate sau dacă urmăriți unele dezbateri transmise de C-Span ( canale americane de televiziune care dezbat teme privind politica, istoria și funcționarea democrației în SUA). În introducere, ca să vă familiarizați ( simplu de tot) cu principiile fundamentale și încă relevante pe care a fost fondată națiunea americană acum 237 de ani, puteți citi aici:

    Azi mă opresc la principiile cuprinse în preambulul de O FRAZĂ al Constituției americane. Constituție care are 7 articole ( fiecare cu mai multe secțiuni), este adoptată la 1787 și a rămas valabilă ( cu 27 de amendamente scurte, care încap toate pe două pagini) până acum. Iată preambulul:

    We the People of the United States, in Order to form a more perfect Union, establish Justice, insure domestic Tranquility, provide for the common defence, promote the general Welfare, and secure the Blessings of Liberty to ourselves and our Posterity, do ordain and establish this Constitution for the United States of America.

    Noi, poporul Statelor Unite, în scopul de a forma o Uniune perfectă, de a întemeia Justiția, de a garanta Liniștea internă, de a furniza apărarea comună, de a promova Bunăstarea generală și de asigura trainic Binecuvântările Libertății pentru noi și Posteritatea noastră, decretăm și stabilim următoarea Constituție pentru Statele Unite ale Americii.

    Care va să zică, de la aceste principii au pornit fondatorii națiunii americane la 1787, când au făcut constituția care, împreună cu Declarația de Independență (1776) și cu Carta drepturilor cetățenești ( Bill of Rights -1789-1791), conține regulile după care națiunea americană funcționează ( știu, la știri nu așa pare) și este guvernată (indiferent de cine) și azi.

    Prin comparație cu națiunea americană și dementă (la știri), dar democratică și încă prosperă (în realitate) de vreo 237 de ani, națiunea română (foarte europeană, pașnică, înțeleaptă și mult mai săracă) a avut prima constituție în anul 1866. De atunci încoace a mai avut șase constituții (1923, 1938, 1948, 1952, 1965, 1991) dintre care patru (1938, 1948, 1952 și 1965) total nedemocratice, fiind adoptate în timpul a două dictaturi (dictatura regelui Carol al II-lea și dictatura comunistă).

    Prin comparație cu cea americană, Constituția României din 1991 ultima, revizuită pe genunchi și cu forcepsul în 2003), nu are preambul în care să fie statuate “pentru posteritate”, ca în cea americană, scopurile urmărite prin legiferarea ei. Probabil pentru că ultimul lucru pe care l-au urmărit autorii și legislatorii români, a fost să dea o direcție și niște principii stabile, perene, pentru nașterea, renașterea și dezvoltarea națiunii noastre. Binecuvântările Libertății, întemeierea Justiției, promovarea Bunăstării generale pentru toți cetățenii (nu doar pentru unii dintre ei) și pentru Posteritate, le-au fost și le-au rămas, evident, străine legiuitorilor noștri (actuali sau foști).

    Prin comparație, noi nu stăm prea bine la capitolul democrație, scopurile și principiile guvernării unei națiuni și stabilitate instituțională. Poate c-ar trebui să învățam de la cei care stau mai bine și de mai multă vreme, ce ziceți, nu să tot reinventăm noi roata ( în cele mai original-perdante moduri, după cum s-a văzut).

    Vedeți așadar? Cu tot cu evenimentele senzaționale și tragice care se întâmplă uneori pe continentul nord-american, cu tot cu aberațiile și frivolitățile unora dintre vedetele lor, dacă nația aia este ÎNCĂ mai liberă, mai prosperă decât cele mai multe de pe Pământ, are justiție și democrație mai funcționale decât la noi, mă gândesc că o avea o legătură, poate, cu faptul că principiile pe care s-a fondat națiunea lor sunt bune, clare, perene și gândite de părinții națiunii americane în perspectiva largă, a interesului general, nu imediat și personal. Și poate o avea legătură și cu faptul că fondatorii națiunii americane, s-au gândit la aceste principii ( până le-au pus pe hârtie) vreo 11 ani (între 1776- declararea independenței- și 1787- adoptarea constituției). Nu un an, nu câteva luni (cum are de gând onor USL). 11 ani s-au gândit! pe vremea când oamenii gândeau mai mult cu capul lor, căci n-aveau televizor. Și au făcut-o deștept, cu angajament civic și responsabil față de întreaga națiune ( nu doar față de averile și moșiile lor) în perspectiva largă a posterității, nu a unui amărât de mandat în parlament.

    Ah, și era să uit: la aceleași vremuri, pe același sistem (de gândire civică și profundă, în interesul întregii națiuni), Congresul american (așa se cheamă parlamentul lor), a început să adopte unele amendamente la constituție (foarte scurte, dar clare), în scopul declarat de a evita abuzarea puterilor statului (a căror funcționare era stabilită prin constituție) de către deținătorii lor sau interpretarea greșită a prevederilor constituționale. Aceste amendamente au fost incluse în “The Bill of Rights” ( carta drepturilor și libertăților cetățenești să-i zicem în traducere). Acest scop ( evitarea abuzului de drept de către guvernanți și a interpretării greșite a constituției față de cetățean) este declarat explicit în preambulul actului numit Bill of Rights. Primele 10 amendamente ( o pagină) au fost ratificate între 1789 și 1791, următoarele 17 ( altă pagină) treptat, până în 1992.

    Detalii despre cele 7 articole (că șapte are) ale Constituției SUA și despre amendamentele ei scurte și clare ( printre care și amendamentul nr. 2, care rezistă din 1789, ăla cu dreptul cetățeanului de a avea armă pentru a se apăra singurel ) altădată. Acum doar atât, pentru că mai mult … e prea mult.

    Între timp vă las să meditați asupra principiilor în numele cărora ar trebui adoptată sau amendată constituția oricărei țări care se pretinde democratică și civilizată (chiar dacă la știrile senzaționale nu pare). Nu de alta, dar șansele sunt că în curând veți fi chemați la urne să decideți asupra schimbării constituției noastre. Vă las să meditați deci la Binecuvântările Libertății, care nu-i perfectă, dar e minunată și necesară cu tot cu dezavantajele ei.

    Știu, nu-i ușor. Când vine vorba de principii, trebuie făcut un efort de gândire, de abstractizare, de ieșire din concretul senzațional-mizerabil al știrilor de la televizor. Eu totuși mă încăpățânez să vă invit la acest efort. Pentru că efortul de a gândi, e un drept, dar și o obligație totodată, care face parte din Binecuvântările Libertății întru posteritate. Libertatea aia șubredă, dar prețioasă, care a năvălit acum 23 de ani peste voi, și pentru care au murit unii (alții decât noi).

    Iar dacă nu vă pasă de ce s-a întâmplat în decembrie 1989, eu tot vă invit să faceți acest efort, de gândire și de înțelegere. Pentru că dacă nu-l veți face, vom continua să fim o națiune infantilă și amețită din punct de vedere democratic, săracă fără să știe de ce, care-și bate joc de libertatea căpătată, incapabilă să aleagă și să-și construiască un minim-durabil viitor. Și dacă o mai ținem așa, chiar va fi vai de noi. De aia vă invit, periodic, la un efort al minții. Pentru că, finalmente, cu sau fără libertate, a nu gândi, nu e un drept, ci un ghinion congenital care se cheamă prostie.

    […]

    Ioana Hîncu

    Un gând despre “Ioana Hîncu: Binecuvântările libertății. Principii ignorate versus orori larg mediatizate

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.