Ioana Hîncu: Yes, we can. Iulie 2012- eșecul rațiunii. Da, putem uita sau nega

Sau cum am pierdut în mai puțin de-o luna 22 de ani din viață, care acum s-au transformat în 23 și îi comemorez. O comemorare deschisă și utilă oricui, cred:

Yes, we can ( da, putem) este celebrul slogan electoral foarte chic-cool-entuziasmant al unui și mai cool personaj de peste ocean, foarte iubit în România. Puteți afla singuri cine. Aveți internet. Gugăliți și gata. Și n-ar strica, pentru că se leagă cu patologia noastră socială, desigur, la fel de chic și ea. E poate singura legătură actuală dintre noi și Occident (unele maladii se răspândesc ușor).

Da, putem ignora sau uita această realitate. Deși eu afirm în continuare că amnezia e o boală, nu o soluție, iar autosuficiența o completează de minune.

Căci tocmai pe acest sistem ( uitare și suficiență), iată, se dovedește că putem supraviețui, niciodată trăi în România care se zbate de generații să se elibereze din bezna minții și nu poate. Cât mai putem supraviețui așa e problematic. Dar ce contează? Au spus la televizor c-o să fie mai bine și asta primează. Acolo se scrie istoria națiunii, acolo se rescrie trecutul, se anihilează prezentul și se termină viitorul. Acolo se neagă cel mai eficient realitatea. Dar noi putem să nu băgam de seamă. Yes, we can.

Iată, se dovedește că putem uita sau nega ORICE. De exemplu ce importantă-i libertatea, dacă om fi știut vreodată.

Sigur-sigur putem uita sau nega, din moment ce la numai o generație de când în România s-a murit pentru libertate ( 1989, 1990), în iulie 2012, națiunea ( peste jumătate) din indiferență sau inconștientă a-mbrățișat calea înapoi, spre lipsa ei. Iar anul asta s-a constatat că nu-i o întâmplare: 62% din tinerii între 18 și 35 de ani vor Egalitate, nu Libertate. Dacă o ținem tot așa, o vor avea: vor fi mai repede decât se așteaptă egal de proști, de abrutizați și de săraci, căci egal de deștepți, de luminați și de bogați nu se poate prin decret-lege și niciodată de fapt. Nu pentru că spun eu, ci pentru că așa-i natura umană, inegală, și nici măcar prin Constituție n-o poți schimba. Însă prin lege îndreptată împotriva omului, dublată de forța coercitivă a partidului-stat , susținut masiv de mass-media, o poți anihila. Așa da, poți dezumaniza. Așa poți zdrobi inteligența, excelența, concurența, hărnicia , spiritul întreprinzător și libertatea omului care le prețuiește și le probează, adică singura cale dovedită spre civilizație și prosperitate. Yes, we can. Și tot așa poți promova prostia, lenea, hoția, minciuna, imoralitatea, mediocritatea, care ne vor salva, nu-i așa, pentru că zice televiziunea.

Doar că nu-i așa. Dar ce contează, pentru că acum da, putem face din adevăr minciună și viceversa. Perseverând programatic. Așa zicea Lenin – mare om, mare caracter. Iar Hitler a punctat magistral – cu cât e minciuna mai gogonată, cu atât are șanse mai mari să treacă drept adevăr. Ce bine însă că noi nu știm sau uităm. Yes, we can.

Eu totuși nu uit și mă înverșunez ( deocamdată fără succes) să readuc aminte câteva lucruri eterne, deci importante și tocmai de aceea agasante:

“Libertatea nu se află niciodată la mai mult de o generație distanță de extincție. Nu se transmite prin sânge. Pentru libertate se luptă, trebuie apărată și încredințată copiilor noștri ca să facă la fel, […]” Ronald Reagan 1961

“Oamenii nu cedează din libertățile lor decât sub imperiul unei iluzii.” Edmund Burke 1784

“Este o eroare populară comună aceea că cel care se plânge cel mai zgomotos în numele publicului este și cel care dorește cel mai mult bunăstarea lui” Edmund Burke 1769

“Oamenii sunt calificați pentru libertăți civile în exact aceeași proporție cu dispoziția lor de a pune lanțuri morale peste propriile porniri, în proporția în care dragostea lor de dreptate/justiție este deasupra rapacității lor, în măsura în care soliditatea și seriozitatea înțelegerii lor este deasupra vanității și aroganței, în măsură în care sunt dispuși să asculte mai degrabă sfaturile celor înțelepți și buni, decât lingușelile ticăloșilor.” Edmund Burke 1791

Vă întrebați, nu-i așa, ce m-a găsit acum, în prag de vacanță, cu treburi din astea. M-a găsit pentru că deși sunt adevăruri irefutabile, deși se verifică și repetă permanent în natura umană, iată, se uită.

M-a găsit pentru că eu nu le uit, de aceea comemorez acum, în iulie 2013, un an de când tocmai pentru că adevărurile de mai sus s-au uitat eu am pierdut alți 22 de ani, ai mei, de viață. Una cam de două ori pe atât, în care am încercat (și practicat) desprinderea din bezna minții ( dictatură și dezumanizare) spre libertate. S-a dovedit însă, statistic, că puțini am încercat, că nu toți am vrut, ci o minoritate. Se dovedește în continuare cu puterea evidenței, în fapte, date și cifre ( procente electorale catastrofale și sondaje de opinie), că libertatea și rațiunea au eșuat anul trecut. Și eșuează în continuare.

In iulie trecut asta am aflat. Asta mi-a dovedit ușurința cu care națiunea a acceptat lovitura de stat și dominația unui partid imund ( personal sunt incapabilă să fac diferența PSD-PNL) în frunte cu un plagiator nerușinat plus un închipuit cu delir sistematizat, partid care promovează FĂRĂ REȚINERI minciuna, hoția, ilegalitatea, disprețul față de interesul general, adică imoralitatea și cleptocrația ( nu democrația, fiți serioși). Ba unii,milioane, au și aplaudat. În decembrie delirul a continuat. Între timp s-a instalat pe termen lung.

[…]

Obama asta înseamnă și e tot ce n-a fost până acum America. Asta înseamnă “ Yes, we can”: moartea rațiunii și libertății. Se poate. De aia am început și închid cu acest slogan celebru: pentru că sistemul nu e nou, nici pe ăsta nu l-am inventat noi, în schimb principiile și simbolurile ( gen personajul Obama și sloganul) au mulți adepți printre noi. În 23 de ani atât am preluat din vest: ce-i mai rău. Cam asta s-a înțeles la noi, până-n prezent, din libertate.

Ce bine. Dar ce păcat totuși că nu s-a schimbat ce ar fi trebuit: ce ne-ar fi util să știm, să înțelegem, să practicăm ca să ne fie mai bine, care tot din vest vine, dar este vorba despre altceva. Asta NU, se vede că nu putem prelua. Sau nu ne pasă.

[…]

3 gânduri despre “Ioana Hîncu: Yes, we can. Iulie 2012- eșecul rațiunii. Da, putem uita sau nega

  1. Splendid articol !
    Am de facut insa o obiectie : cei 62% tineri intre 18 si 35 de ani nu vor de fapt Egalitate in loc de Libertate deoarece, intoxicati fiind in continuare cu sloganul imbecil al Revolutiei franceze, nu stiu ca Egalitatea si Libertatea nu pot merge mana-n mana ; ei le vor pe amandoua.

  2. „62% din tinerii între 18 și 35 de ani vor Egalitate”-daca ar fi sa gasesc o scuza, as zice ca tinerii aia sunt atat de boi ca confunda egalitate cu meritocratie. Dar n-au scuze, si n-au scuza sa fie boi- au trecut prin scoala, au dat BAC-ul la limba romana. Chiar, bacul….ehhhh…..

  3. SUTASUle, cu drag, te contrazic ( in parte) si te rog ( chiar te rog) sa fii atent putin:

    Egalitatea si Libertatea nu sunt incompatibile. Dimpotriva. Egalitatea ( cea posibila, dezirabila) fara Libertate nu poate exista. Problema e ca cele doua concepte ( si necesitati, si realitati umane totodata) si raportul dintre ele nu-s usor de inteles corect. Corect. Aici e cheia. Aici e dificultatea. Aici avem toti de perseverat si de inteles. De la simplu la complicat.
    Simplu, uite, o propunere ( ajutatoare zic eu):
    http://ihincu.wordpress.com/20.....egalitate/

    Complicat? Observam, gandim, cercetam, intrebam permanent. Ca de aia suntem liberi ( sa observam, sa gandim, sa cercetam si sa intrebam). Asta e cheia, asta-i metoda si suntem datori ( fata de noi insine) sa le folosim si sa le dam mai departe cat suntem in viata si ( macar din buze sau din condei) miscam. Ma bazez prin urmare pe tine si pe cei ca tine in acest sens 🙂

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.