Ion Cristoiu: Primul blat electoral dezvăluit dintr-o campanie dominată de blaturi

    Print Friendly, PDF & Email

    Fierberea mediatică iscată de lista noului Guvern, fierbere repetată din 1990 pînă azi cu o precizie matematică, pe cît de ridicolă, pe atît de inutilă, a împins în plan depărtat, dacă nu chiar în uitare, un eveniment politic senzaţional: Dezvăluirea făcută marţi seara de liderul PNL, Crin Antonescu, tovarăş de şefie cu Victor Ponta la balastiera numită USL, că USL a avut semnat cu UDMR un acord secret de colaborare după scrutin în vederea Guvernării împreună.

    Raţiunile acestei dezvăluiri, care la fel de bine putea să nu fie făcută, rămînînd scotocitorilor de arhive din viitor să dea de hîrtia iscălită pe furiş, sînt multe. Nu le ştim sigur.

    Le putem presupune doar: Crin Antonescu a vrut să micşoreze impactul catastrofal al dezvăluirii despre negustoria de noapte dintre el, Victor Ponta şi Liviu Dragnea, pe de o parte, şi Traian Băsescu, de cealaltă parte. Dacă acordul cu UDMR n-a avut nici un efect – sugerează Crin Antonescu-, nici hîrtia iscălită de Victor Ponta nu va avea unul […]. S-ar putea, de asemenea, ca liderul PNL să fi încercat a găsi noi justificări la anunţul descumpănitor făcut de Victor Ponta în seara victoriei de la scrutinul din 9 decembrie 2012. N-avem cum exclude şi presupunerea că preşedintele PNL, asemenea tuturor liderilor USL, o dată văzut cu sacii de voturi în căruţă, îşi poate permite vorbe şi gesturi contrariante pentru electorat.

    Indiferent de rădăcinile acestei dezvăluiri, un lucru e cert: Înaintea scrutinului, înainte chiar de campania electorală, USL şi UDMR au semnat un Acord secret prin care se angajau să guverneze împreună după scrutin. După scrutin, asta înseamnă, după ce atît UDMR, cît şi USL obţineau voturile cerşite celui poreclit electorat.

    Să stăm puţin, să ne limpezim după seismul provocat de veste şi să judecăm la rece.

    În 2012, UDMR şi USL au fost formaţiuni adversare. UDMR a făcut parte din coaliţia PNL-UNPR, coaliţie acuzată de meterheneaua Antenelor ca fiind dictatura curată şi împotriva căreia foştii ofiţeri de Securitate şi de Servicii Secrete au pus la cale diversiunea numită Piaţa Universităţii, varianta 2012, variantă prescurtată şi revizuită a Pieţei din 1990. UDMR a fost ţinta unor atacuri naţionalist-extremiste din partea lui Crin Antonescu, a lui Dan Voiculescu, a fruntaşilor USL, deveniţi peste noapte Avrămuţi Iancu în costum Armani. La rîndu-i, UDMR a fost de acord cu toate măsurile calificate de USL ca banditeşti. În acelaşi timp, cum îi stă bine unei organizaţii care se hrăneşte politic şi financiar din şantajul cu minorităţile, UDMR a denunţat cu huiet politica USL faţă de minorităţile naţionale.

    A devenit ziua scrutinului.

    USL a obţinut un scor făcut să pălească de invidie răposatul PCR. UDMR a reuşit să obţină procentajul necesar intrării în Parlament.

    Printre cei care au votat candidaţii USL s-au numărat şi cetăţeni care au optat pentru această formaţiune convinşi că ea va lăsa, în fine, în Opoziţie, UDMR, grupare de politicieni abonată la toate guvernările de ieri, de alaltăieri, de azi şi de mîine. Aceşti alegători ştiau că UDMR s-a dat huţa în toate guvernele, pentru că nici un partid românesc n-a obţinut procentajul cerut de o guvernare fără UDMR. Şi atunci, dîndu-şi votul USL s-au gîndit că astfel împlinesc un act de dreptate. Trimit în Opoziţie o formaţiune de moravuri politice uşoare, o formaţiune alcătuită din inşi care, şantajînd majoritatea cu grija Occidentului faţă de minorităţi, şi-au văzut de afaceri şi privilegii de ştabi.

    Printre cei care şi-au dat votul UDMR s-au numărat şi cetăţeni care au văzut în acestă formaţiune un grup de politicieni responsabili, respingînd populismul de tip USL, politicieni care n-au şovăit să accepte măsuri de austeritate pentru a salva România.

    Vine însă istorica zi de marţi, 20 decembrie 2012, în care aflăm, de la un lider USL, confirmat rapid de Kelemen Hunor, că USL şi UDMR erau adverare de ochii lumii. S-au războit aşa, ca să ne păcălească şi să ne ciordească votul. În realitate, ele făcuseră blat, ca şi în echipele din Liga lui Mitică. Şi ca şi aceste echipe, ele i-au lăsat pe alegători să-şi administreze reciproc înjurături, jucînd cu strălucire comedia confruntării electorale.

    […]

    Au fost, desigur, şi alte negustorii, mirosite de românii tot mai scîrbiţi de politica autohtonă, în care nici măcar bătăliile electorale nu sînt ceea ce par a fi.

    Va veni şi vremea dezvăluirii lor!

    Ion Cristoiu

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.