Iran: Khamenei a transformat revoluţia islamică în afacerea secolului

Print Friendly, PDF & Email

Corpul de elită al Gardienilor Revoluţiei, cunoscut ca Pasdaran, cu forţe terestre, maritime şi aeriene, a acaparat peste jumătate din economia Iranului. Societăţile afiliate controlează peste 57% din importurile ţării şi peste 30% din exporturile nepetroliere. Domeniul petrolier şi al gazului este integral sub controlul Gardienilor. Veniturile obţinute din activităţile pe piaţa neagră depăşesc 12 miliarde dolari şi 68% din exporturile ţării trec prin porturile şi cheurile ilicite controlate de Pasdaran.

Gardienii Revoluţiei – Pasdaran – constituie coloana vertebrală a puterii absolute în Iran, controlată direct de Ghidul suprem al regimului, ayatollahul Ali Khamenei. Predominanţa crescândă a Pasdaran ilustrează concentrarea puterii în mâinile lui Khamenei, epurarea altor facţiuni şi strângerea rândurilor în sânul puterii.

[…]

Având undă verde din partea lui Khamenei, ea a acaparat o mare parte a economiei iraniene, în special în industria petrolieră şi a gazului şi ocupă posturi-cheie în guvern. În consecinţă, majoritatea schimburilor şi a contractelor semnate cu Iranul trec prin intermediul Pasdaran.

Accederea lui Mahmoud Ahmadinejad – un fost Gardian – la putere, ca preşedinte în 2005, a marcat punctul de plecare a unui proces care a dus comandanţii Gardienilor în puterea executivă. 10 din 21 de miniştri din cabinetul actual format în septembrie 2009 sunt comandanţi ai Pasdaran, ca şi o treime din cei 30 de guvernatori ai ţării. 80 din cele 209 locuri din Majlis (Parlament) sunt ocupate tot de membrii Pasdaran.

Prin transferul controlului media şi a unei mari părţi a comerţului, industriei, petrolului, gazului şi sectorului serviciilor către Gardieni, Khamenei a urmărit trei obiective. Primul – crearea de societăţi-ecran pentru a disimula programele nucleare şi alte activităţi din domeniu. Al doilea – pentru a fi în măsură să finanţeze programul nuclear şi propagarea integrismului în regiune. Al treilea – excluderea altor facţiuni şi concentrarea puterii în mâna Ghidului suprem.

Afaceri şi contrabandă
În ultimii ani, guvernul Ahmadinejad a dat Gardienilor controlul întreprinderilor de stat prin intermediul privilegiilor speciale. Proiectele economice ale Gardienilor sunt realizate de un conglomerat cunoscut sub numele Khatam al-Anbia, unde sunt înregistrate 812 societăţi în Iran şi în străinătate. Pentru activităţile lor economice, Gardienii nu dau socoteală nici guvernului, nici Majlisului şi nu publică rapoarte privind veniturile. În 1993, Khamenei a dat un decret prin care ansamblul activităţilor economice ale Pasdaran sunt scutite de taxe. De atunci, Khatam al-Anbia a obţinut sute de contracte lucrative de la guvern şi, prin privatizări trucate, a preluat întreprinderi de stat, devenind primul investitor pe piaţa bursieră de la Teheran.

Există prea puţine industrii în care Gardienii nu sunt implicaţi, deşi este dificil de spus ce controlează pentru că totul este foarte bine ascuns. Domeniile sunt variate -petrochimie, construcţii de maşini, întreprinderi farmaceutice, telecomunicaţii, agricultură. În competenţa Gardienilor intră tot ce implică importuri şi exporturi de produse interzise de sancţiunile internaţionale – în special arme şi componente pentru industria nucleară. Pasdaran controlează şi o mare parte a economiei subterane şi dirijează o contrabandă la scară mare, fiind prezenţi pe piaţa neagră. Ei deţin controlul în media, cultură şi educaţie, se ocupă cu propaganda şi exercită o influenţă din ce în ce mai importantă asupra vieţii politice iraniene. Firmele lor controlează 57% din importuri şi 30% din exporturile petroliere.

Trafic cu arme şi droguri
Din cauza programului nuclear, Iranul este supus sancţiunilor economice internaţionale şi i se interzice în special să furnizeze, să vândă şi să transfere arme. Ceea ce nu reprezintă un impediment pentru Gardieni. Afacerile lor de contrabandă se fac prin intermediul firmelor-ecran cu nume care variază şi se schimbă mereu, ceea ce face dificilă interceptarea.

Iranul este unul dintre principalii producători de arme convenţionale din lume şi produsele industriei sale de armament au ajuns în ţări în curs de dezvoltare, în special din Africa.

[…]

Iranul are un rol central şi în ce priveşte traficul de droguri – livrează peste 80% din heroina care circulă în lume. În spatele ultimei capturi de droguri se află Azim Aghajani, un om de afaceri iranian membru al Gardienilor.

Sub scutul fundaţiilor
Gardienii au înţeles rapid beneficiile pe care le pot obţine prin fundaţiile (Bonyad) moştenite din vrema Şahului. Organizaţii cu scop umanitar care pot efectua orice comerţ cu excepţia hidrocarburilor. Bonyad Mostazafan sau Fundaţia oprimaţilor este una dintre cele mai importante din Iran şi este perfect integrată în economia ţării şi controlează un sfert din PNB. Directorul, numit de Khamenei, este un fost Gardian. Fundaţia are 350 de societăţi active în agricultură, industrie, transport şi turism. Ca importanţă, este a doua firmă comercială iraniană – după compania petrolieră – şi primul holding din Orientul Mijlociu.

Inamici cu afaceri comerciale subterane
Anul trecut a ieşit la iveală o afacere care a determinat media internaţională să arate că Israelul are tendinţa să închidă ochii în ce priveşte „legăturile periculoase” ale propriilor întreprinderi private cu inamicul său numărul unu, Iranul. Media israeliană a dezvăluit că mai multe petroliere aparţinând flotei lui Ofer Brothers Group au livrat carburant Iranului în ultimul deceniu. Grupul israelian a fost trecut pe lista neagră stabilită de SUA, a întreprinderilor care au violat embargoul internaţional contra Iranului şi a programului său nuclear.

Afacerea a oferit presei din Israel ocazia stabilirii amplorii relaţiilor comerciale dintre cele două ţări, care altfel duc un război verbal permanent. Cotidianul Haaretz a dezvăluit că grupuri străine sunt foarte active în Iran, printre exemple figurând administraţia aviaţiei civile israeliene, care a încheiat un acord de 50 milioane euro pentru furnizarea de material pentru Siemens, unul dintre principalii parteneri comerciali germani ai Iranului. În total, 200 de întreprinderi internaţionale instalate în Israel continuă, fără a fi boicotate, să facă comerţ cu Iranul. Firme israeliene exportă în Iran prin intermediul societăţilor străine, îngrăşăminte şi tehnologie agricolă. Invers, Iranul furnizează în Israel, prin intermediul unor terţe ţări, fistic, caju şi mai ales marmură pentru construcţii.

Organizare militară
Ca forţă militară, Gardienii dispun de trei componente – terestră, maritimă şi aeriană – la care se adaugă Forţa Al Qods, însărcinată cu operaţiuni speciale. Toate unităţile nu răspund decât în faţa propriei ierarhii şi, teoretic, a Ghidului suprem şi au ca misiune supravegherea populaţiei civile şi de a interveni contra oricărei veleităţi de revoltă în armată sau poliţie. Pasdaran asigură controlul în Golful Persic şi strâmtoarea Ormuz.

Al Qods, cu 5.000 de oameni, depinde de serviciile secrete ale Gardienilor. Misiunea principală este de a organiza, antrena, echipa şi finanţa mişcări islamiste implantate în străinătate, în primul rând Hezbollahul libanez, dar şi mişcări sunnite ca Hamas sau unele aripi ale Al Qaeda. Principale zone de interes în prezent sunt Liban, Kurdistanul irakian, Caşmir, Balucistan, Afganistan şi Yemen.

Gabriel Anghel

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.