LA MANIF POUR TOUS în Piaţa Victoriei. Miting anti-Taubira, legea care permite homosexualilor francezi să se căsătorească şi să adopte copii

    Print Friendly, PDF & Email

    De Ziua Naţională a Franţei, pe 14 iulie, între orele 18.00 şi 21.00, are loc în Piața Victoriei din București un miting de solidaritate, organizat de Asociaţia „Pro-vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi” – filiala din Bucureşti şi Fundaţia „Ioan Bărbuş” pentru a exprima sprijinul românilor pentru francezii care apără familia şi libertatea. Susţinuţi de organizaţia Le Manif Pour Tous, aceştia luptă împotriva legalizării legii Taubira, aceea care permite homosexualilor francezi să se căsătorească şi să adopte copii.

    Legea socialistă a „căsătoriei” homosexualilor, numită şi legea Taubira, după numele ministrului socialist al justiţiei, Christiane Taubira, a fost impusă sub sloganul „Mariage Pour Tous” („Căsătoria Pentru Toţi”). Această lege, care are ambiţia de a reproiecta instituţia de bază a societăţii, consacrată de legea naturală şi de milenii de civilizaţie, a fost adoptată cu numeroase vicii procedurale, refuzându-se orice consultări cu cei de altă opinie, şi fără a se ţine seamă de cererea semnată de 700.000 de cetăţeni de a se convoca un referendum. Prin permiterea adopţiei de copii de către „familii” homosexuale, legea Taubira acordă prioritate unui aşa-zis „drept” al acestora de a avea copii, faţă de interesul fundamental al copiilor, acela de a avea un tată şi o mamă.

    Potrivit unui comunicat de presă al organizatiei “Le Manif Pour Tous” publicat de site-ul inliniedreapta.net, Legea Taubira din Franţa deschide, între altele, uşa recurgerii la procrearea asistată medical şi la mame purtătoare spre a furniza copii „familiilor” de homosexuali. Aceşti copii vor fi „fabricaţi” din start fără şansa de a avea tată şi mamă – lăsând la o parte faptul că procedurile medicale implicate în acest demers ridică grave probleme morale în ceea ce priveşte respectul datorat vieţii, integrităţii fizice şi demnităţii tuturor fiinţelor aparţinând speciei umane.

    Mişcarea de protest împotriva legii Taubira este cunoscută sub denumirea „La Manif Pour Tous”, LMPT („Manifestaţia Pentru Toţi”). Ea a mobilizat milioane de cetăţeni, care au manifestat paşnic, împreună cu familiile lor, în deplin respect faţă de cadrul legal.

    Presa franceză şi internaţională, ca de obicei favorabilă stângii, neputând să ignore milioane de manifestanţi, îi descrie drept „grupuri marginale”, „homofobe”, „fanatic-religioase”, iar autorităţile socialiste recurg la manipulări grosolane privind numărul participanţilor la manifestaţii.

    Încă şi mai grave sunt însă brutalităţile poliţieneşti împotriva protestatarilor, arestările abuzive (de exemplu, pentru vina de a purta un tricou cu sigla LMPT- reprezentând o familie formată din tată, mamă şi copii) şi chiar detenţia politică (v. cazul lui Nicolas Bernard Busse, condamnat la închisoare). Deriva spre „democraţia dirijată” a socialiştilor francezi pare să se îndrepte spre modelul Rusiei lui Putin sau al Turciei lui Erdogan. Scala represiunilor a determinat Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să instituie o procedură de monitorizare a Franţei prin rezoluţia 13225, privind „gravele încălcări ale drepturilor omului şi statului de drept în Franţa” şi să cheme autorităţile franceze (împreună cu cele turce) la ordine, prin rezoluţia 1947 privind „manifestaţiile şi ameninţările la adresa libertăţii de întrunire, libertăţii presei şi libertăţii de exprimare”, rezoluţie care condamnă folosirea disproporţionată a forţei faţă de manifestaţiile populare.

    În data de 14 iulie, de ziua naţională a Franţei, au loc în întreaga lume manifestări de solidarizare cu protestatarii francezi şi cu victimele abuzurilor poliţieneşti din această ţară.

    Ce spun reprezentantii “Le Manif Pour Tous”:

    “Ne solidarizăm cu manifestanţii care protestează în Franţa împotriva legiferării de către guvernul socialist a „căsătoriei” homosexualilor şi a adopţiei de copii de către aceştia. Suntem şi noi, românii, alături de francezi, în apărarea familiei constituite pe baza căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie. Apărăm libertatea şi respingem experimentele sociale iresponsabile, impuse de Stat prin metode poliţieneşti.

    Legea socialistă nu poate schimba realitatea determinată de natură – aceea că, pentru a concepe şi a naşte un copil, e nevoie de doi părinţi, un bărbat şi o femeie, şi că cel mai bine pentru copii este ca ei să fie crescuţi de tatăl şi de mama lor. Totuşi, această lege va avea efecte, iar ele vor fi dezastruoase pentru societate, afectând grav instituţia sa fundamentală, consacrată de legea firii şi de milenii de civilizaţie. Este un experiment iresponsabil făcut pe viu, pe o întreagă societate, dar mai ales pe copii. Iar consecinţele sale nici măcar nu pot fi calculate.

    Aşa cum în trecutul nu prea îndepărtat, francezii s-au mobilizat pentru apărarea satelor româneşti ameninţate de distrugrere de regimul comunist al lui Ceauşescu, şi au lansat mişcarea masivă, rămasă în istorie şi în memoria noastră ca „Opération Villages Roumains”, astăzi, când familiile franceze sunt ameninţate de reproiectarea socialistă a lui Hollande, ne solidarizăm şi noi cu francezii.

    După cum legalizarea „căsătoriei” homosexualilor în Franţa nu a fost determinată de vreo necesitate socială, de voinţa cetăţenilor, ci de considerente pur ideologice, şi de apetitul pentru putere al unui grup ce se consideră iluminat, cu siguranţă impunerea ei va fi încercată şi în România, deşi nici aici ea nu este dorită de majoritatea societăţii, ci de grupuri care „ştiu mai bine” decât poporul „pupător de moaşte”.

    Ne exprimăm admiraţia şi recunoştinţa faţă de această Franţă care luptă cu atâta curaj pentru apărarea familiei, libertăţii şi civilizaţiei.

    Să învăţăm de la ei să facem să vorbească majoritatea, de obicei tăcută, a cetăţenilor normali, ataşaţi familiei şi moştenirii creştine.

    Să învăţăm de la ei să nu aşteptăm ca alţii să o facă în locul nostru – liderii politici, jurnaliştii, care şi la noi, şi la ei, sunt ocupaţi cu alte treburi, incapabili să înţeleagă situaţia, sau lipsiţi de curaj.

    Să nu ne lăsăm amăgiţi de iluzia că ingineriile sociale precum legea Taubira sunt expresia progresului inexorabil şi condiţia pentru a ne putea număra în rândul ţărilor avansate şi prospere. Marile realizări ale civilizaţiei occidentale, marea cultură, dezvoltarea materială, libertatea politică şi economică au fost construite pe fundamentul religios şi moral iudeo-creştin, pe Decalog. Istoria arată că ingineriile sociale şi decadenţa morală au avut efecte dezastruoase şi în plan economic. Nu întâmplător administraţiile socialiştilor Zapatero şi Hollande au cele mai proaste rezultate economice.

    Iniţiativele precum căsătoria homosexualilor nu au nimic de-a face cu civilizaţia occidentală, ci cu subminarea ei. Adevăratul spirit occidental, de la care ar trebui să ne inspirăm, nu este cel exprimat de guvernul socialist francez, prin legea Taubira, ci de mişcarea LMPT, prin protestele împotriva acestei legi.

    Confruntarea din Franţa în jurul legii Taubira nu este între „homofili” şi „homofobi”, nici între „progres” şi „înapoiere”, ci între adepţii revoluţiei culturale şi apărătorii fundamentelor civilizaţiei iudeo-creştine.

    Mişcările de tip gay-rights, cele care susţin revoluţia sexuală, avortul, eutanazia, etc, nu sunt nici spontane, nici nu ţin de civilizaţia şi cultura occidentală. Sunt contraculturale, se îndreaptă împotriva acestei civilizaţii. Ele ţin de mentalitatea revoluţionară, de dorinţa unei minorităţi de tip leninist de a obţine putere absolută, sub pretextul unui ideal utopic – distrugerea lumii vechi şi construirea uneia noi, fără imperfecţiuni. În sens religios, este vorba de revolta gnostică împotriva realităţii, a creaţiei lui Dumnezeu, de dorinţa de a prelua controlul. Din punct de vedere istoric, aceste mişcări sunt legate de totalitarismele secolului XX, comunismul şi nazismul. Politic, în prezent, această agendă este susţinută în Occident de reprezentanţii şi moştenitorii politici ai extremei stângi din anii 68. Este vorba de „marxismul cultural”.

    O eroare şi mai mare ar fi însă aceea de a lăsa apărarea fundamentelor civilizaţiei pe seama unor grupuri extremiste, antioccidentale, de inspiraţie dughinistă. Regimul Putin, moştenitor nostalgic al URSS -„Imperiul Răului” care a făcut tot posibilul pentru a distruge creştinismul în partea de lume pe care o ocupa, şi de a-l submina în lumea liberă -se pretinde astăzi apărătorul creştinătăţii şi al tradiţiei de Occidentul cel decăzut, pentru a-şi justifica ambiţiile de refacere a imperiului sovietic.

    Să nu ne lăsăm ispitiţi de ipocrita invocare a valorilor şi tradiţiei de către duşmanii Occidentului, nici de minciunile „progresiştilor” care subminează civilizaţia occidentală.

    Să ne alăturăm celor care o apără cu adevărat. Să apărăm astăzi familiile franceze, alături de LMPT, astfel apărăm şi viitorul familiilor noastre, libertatea şi civilizaţia”.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.