Criza europeană a datoriilor face ca moneda unică să nu mai pară un pariu sigur.
„Victimele” euro
Excedentarii. După doar un deceniu de euro, Germania a ajuns să suporte cea mai mare parte a facturii acumulate de guvernele indisciplinate fiscal şi de băncile care au scăpat creditarea de sub control. Acesta este preţul plătit pentru avantajul că în toată această perioadă excedentul comercial nu s-a transformat într-o apreciere relativă a monedei, permiţând economiei să rămână competitivă. Practic, Germania a fost nevoită să împrumute surplusul de capital către propriii clienţi. Inevitabilul s-a produs: clienţii nu au mai putut plăti.
Deficitarii. În ţările care aveau decalaje de recuperat, banii şi-au găsit uşor cererea. Însă de multe ori dobânzile mici şi volumele mari de capital au făcut ca băncile şi investitorii să ia decizii prea riscante sau de-a dreptul proaste – cazul Irlandei. De asemenea, costurile mici cu dobânzile au întreţinut iluzia guvernelor că se pot împrumuta la nesfârşit – cazul Greciei. Pe de altă parte, acest consum susţinut a ţinut turate motoarele economiei europene.
Poziţia României
Finanţarea. Principalul avantaj al zonei euro îl reprezintă dobânzile mult mai mici la care se fac împrumuturile ca urmare a faptului că riscurile valutare sunt practic eliminate. Pentru România, dobânzile mici – o experienţă pe care n-a avut-o niciodată – pot determina o dezvoltare economică accelerată. Pe de altă parte, în cazul unor decizii economice greşite – publice sau private – dobânzile mici duc la intrarea rapidă în spirala datoriilor şi – în cele din urmă – la faliment. Avantajul este că după experienţa financiară de acum băncile vor fi mai prudente cu împrumuturile.
Pârghia monetară. Politica unitară a Băncii Centrale Europene face improbabilă corectarea derapajelor de productivitate prin depreciere. Asta lasă o singură opţiune ţărilor care ajung la această situaţie – austeritatea salarială, atât la stat, cât şi în companiile private. Dezavantajul este că metoda este foarte greu – uneori imposibil – de acceptat. Avantajul este că efectele secundare sunt ţinute sub control. Iar o eventuală apreciere a monedei, deşi dezavantajează exportatorii, favorizează importurile de tehnologie.
Pârghia fiscală. În cazul în care adoptarea euro este amânată pe termen nedefinit, principalul risc este ca guvernul – lipsit de constrângerile monedei unice – să cheltuiască necontrolat, forţând creşterea dobânzilor, deprecierea cursului şi inflaţia. Experienţa de până acum a României – lipsită de decizii administrative responsabile – arată că acesta este scenariul care trebuie evitat cu orice preţ.
Adoptarea euro
Avantaje: Dobânzile scad, iar riscul valutar dispare în cazul tranzacţiilor cu ţările UE.
Dezavantaje: Dezechilibrele de productivitate nu mai pot fi corectate prin mecanismul valutar.
Oportunităţi: România şi-ar putea mări ritmul de ajungere din urmă a ţărilor dezvoltate.
Ameninţări: Creditul ieftin se poate dovedi otrăvitor, ducând la investiţii proaste şi la falimente
