Marius Diaconescu: Tricolorul, icoana românilor maramureşeni din Ucraina

La 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia şi-au prezentat credenţionalele şi au votat Unirea şi românii maramureşeni din dreapta Tisei. La un moment dat, un orator renumit la Marea Adunare Naţională, Ciceu Pop, a aclamat: „Trăiască România Mare de la Nistru şi până la Tisa!”. Instantaneu românii maramureşeni au protestat: „Noi nu am venit la Alba Iulia pentru a pune hotar pe Tisa, ci ca să ne unim cu Ţara şi noi, românii de peste Tisa din Maramureş!”. Oratorul le-a explicat că aclamaţia sa se referea la graniţa vestică şi că Maramureşul va intra între hotarele României. Bătrânul orator a rectificat: „Trăiască România Mare de la Nistru şi până dincolo de Tisa!”. Delegaţii românilor maramureşeni s-au întors acasă cu credinţa că întreg Maramureşul istoric, ţara vechilor voievozi români, se uneşte cu România…

Într-o casă românescă din Slatina, peste Tisa, în Ucraina, faţă în faţă cu Sighetul Marmaţiei, în sufragerie, se află la loc de cinste icoana Maicii Domnului, împodobită cu Tricolorul românesc, care o înfăşoară şi o protejează. Când intră în cameră fiecare membru al familiei se închină, atât la icoană, cât şi la steag, pentru că Tricolorul este Icoana românilor maramureşeni de peste Tisa.

Când am fost în vara aceasta în vizită în Slatina şi am intrat în acea cameră, m-am cutremurat de emoţie. Un sentiment puternic de RESPECT faţă de românii din dreapta Tisei m-a cuprins instantaneu. Ori de câte ori povestesc scena, chiar şi acum când scriu cu speranţa că mesajul va ajunge în inimile a cât mai multor Români, mă năpădesc emoţiile şi, recunosc, lăcrimez…

Nu ştiu dacă există undeva pe pământ un mai mare dor de România ca la românii maramureşeni din Ucraina. Pentru că doare să te uiţi pe fereastră peste Tisa şi să vezi România şi să îţi pui mereu întrebarea: „De ce s-a pus graniţa pe Tisa?”.

O întrebare care mi-au pus-o şi mie. Ca istoric am încercat să explic în câteva fraze interesele strategice ale anilor 1919-1920 şi incompetenţa unor politicieni români care, chiar dacă puteau să obţină o graniţă la nord de Tisa, au renunţat în ultimul moment, deşi soldaţii români din Regimentul 14 din Roman au cucerit cu arma Maramureşul din mâna bolşevicilor ucrainieni şi unguri.

[…]

Românii din Maramureşul istoric de peste Tisa au fost uniţi cu România, aşa cum au cerut la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918, puţin peste un an de zile. În acea perioadă s-au schimbat multe guverne la Bucureşti, care au avut o viziune politică inconsecventă în negocierile de la Conferinţa de Pace pentru stabilirea frontierelor României. Dacă guvernul Al. Vaida Voevod a obţinut promisiunea cehilor că vor recunoaşte aproape tot Maramureşul istoric României, guvernul Averescu, care l-a succedat, a renunţat pur şi simplu, retrăgând trupele române la sud de Tisa, fără să continue negocierile cu Cehia pentru încorporarea satelor româneşti în hotarele ţării.

Aşa au rămas peste Tisa în Cehoslovacia după 1921 şi în Ucraina după 1944 românii din Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Biserica Albă, Slatina şi alte sate vechi româneşti. Astăzi sunt peste 40000 de români în satele româneşti din dreapta Tisei în Ucraina. Şi mulţi dintre ei au în casă Tricolorul, icoana sufletului lor şi privesc cu dor peste Tisa, la ţara la care visează şi pe care o iubesc cu adevărat, la România.

La mulţi ani România! La mulţi ani Români de peste Tisa!

Marius Diaconescu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.