Marius Ghilezan: Cum ne putem rupe de Rusia?

Print Friendly, PDF & Email

Anunţul descoperirii unui zăcământ de 45-85 miliarde de metri cubi din Marea Neagră i-a bucurat pe mulţi dintre români. Dacă ar fi folosite aceste resurse naturale, România nu ar mai trebui să importe gaz rusesc de la Gazprom şi am deveni liberi de constrângerile economice şi politice ale colosului răsăritean. Cel puţin 20 de ani, conform aprecierilor specialiştilor. Ştim că există un puternic sentiment anti rusesc în România.

[…]

Dar descoperirea aurului din adâncuri nu e suficient. Nu poate fi adus la suprafaţă decât cu eforturi uriaşe şi o tehnologie de ultimă generaţie. Petrom OMW are concesiunea pentru exploatare, la peste 170 de km de ţărm. S-a asociat cu Exon Mobile pentru că prestigioasa companie americană are şi utilajul necesar forării la peste 3.000 de metri în adâncime. Platforma maritimă costă, conform calculelor specialiştilor, cheltuie peste un million de dolari pe zi pentru întreţinerea sa. Deci un efort financiar uriaş. Cum va ajunge pe piaţa românească? Asta e întrebarea.

La ora actuală preţul gazelor interne este de 165 de dolari pe mia de metri cubi, în timp ce gazele ruseşti costă circa 400 de dolari (aproape dublu decât plătesc nemţii). Agenţia de Reglementare în Energie a recomandat de-a lungul anilor ca importul din Rusia să nu depăşească 40% din consumul intern. Se ştie că Romgazul vinde vara mult mai ieftin pentru că cererea e mai mică. De aproape zece ani, guvernele care s-au succedat nu au fost în stare să finalizeze depozitele de înmagazinare a gazului, pentru iernile geroase. Ba mai mult, băieţii deştepţi au făcut bani frumoşi luând gaz ieftin şi vânzând scump. Aşa se explică profiturile uriaşe ale unor firme de gersonieră.

Întrebarea întrebătoare este cum se va realiza mult aşteptata independenţă de gazul rusesc. Păi fără o liberalizare a pieţei energiei, gazul românesc va mai sta mult şi bine sub fundul mării, spre maxima mulţumire a protectorilor de amibe. Apropos, aici fluturătorii de steaguri ecologiste nu zic încă nimic?

[…]

Cele două companii care s-au asociat au costuri uriaşe faţă de Romgaz. Ar trebui început un proces de dereglementare în sectorul energiei. Consumatorii industriali nu ar mai trebui să fie protejaţi şi să aibă tarife preferenţiale. Guvernul poate să deschidă piaţa, la fel ca în ţările civilizate ale lumii şi să asigure un nivel de protecţie a consumatorilor vulnerabili, adică gazul pentru gospodării. Nu se poate merge la infinit cu privilegii de castă şi de apartenenţă la oligarhie.

[…]

Marius Ghilezan

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.