Matei Vișniec: Ce se ascunde în spatele „afacerii Depardieu”?

“Afacerea Depardieu”, mai precis exilul politic al actorului şi renunţarea la paşaportul său francez în schimbul unui paşaport rus, are şi o dimensiune politică. Pentru că Vladimir Putin îl manipulează de fapt pe marele actor într-un context de răcire a relaţiilor franco-ruse.

Greu de spus dacă Gérard Depardieu îşi dă seama de acest lucru, dar pentru aproape absolut toţi comentatorii faptul este evident : Vladimir Putin manipulează această afacere în interesul său, al politicii sale şi al dorinţei de a reabilita imaginea Rusiei. In acest vodevil politic nimeni de fapt nu-şi arată adevăratele intenţii. Palatul Elysée, după cum arată cotidianul Le Monde, este foarte iritat de jocul lui Putin, probabil mult mai mult decît de naivitatea lui Gérard Depardieu.

De cînd au venit în Franţa la putere socialiştii, iar François Hollande a devenit preşedinte, relaţiile cu Rusia nu mai sunt atît de bune ca pe vremea lui Nicolas Sarkozy. Parisul şi Moscova au poziţii divergente în privinţa crizei siriene, dar şi în ce priveşte dosarul nuclear iranian sau situaţia din Mali. Pe de altă parte Moscova se teme că unele ţări europene sau chiar întreaga Uniune Europeană ar putea adopta atitudinea americanilor care au decretat sancţiuni împotriva unor responsabili oficiali ruşi acuzaţi de încălcări ale drepturilor omului.

In mod paradoxal, afirmă un specialist citat de Le Monde, ruşii s-au înţeles mai bine cu guvernele franceze de dreapta decît cu cele de stînga.

[…]

După cum arată corespondetul la Moscova al ziarului Le Monde, Vladimir Putin practică, în cazul afacerii Depardieu, un joc al diversiunii. Brusc el vrea să-i convingă pe concetăţenii săi că Rusia a devenit o ţară atractivă, în care pînă şi occidentalii ar vrea să trăiască, spre deosebire de Europa care ar continua să se scufunde în criză şi în incertitudine. Mediatic vorbind el a şi reuşit să atragă atenţia cu această „farsă” a atribuirii unui paşaport rus unui mare actor francez care, în plus, l-a jucat şi pe Rasputin. A atrage atenţia şi a ocupa spaţiul mediatic nu înseamnă însă şi a convinge. Sunt mult mai mulţi ruşii care îşi pun averile la adăpost în Occident sau care cumpără vile pe Coasta de Azur decît occidentalii care se “refugiază” în Rusia.

Mai rămîne însă un punct relativ dureros în această afacere, dureros pentru memoria victimelor sovietismului şi ale totalitarismului. Franţa a furnizat, încă din anii 20, un întreg şir de scriitori şi intelectuali care s-au lăsat fascinaţi de Rusia şi de comunism, de Stalin, de sovietism, mai tîrziu de Hruşciov, de Brejniev şi de Gorbaciov… În anumite momente ale vieţii lor Louis Aragon, Jean-Paul Sartre, Yves Montant şi mulţi alţii au efectuat pelerinaje la Moscova convinşi că soarele progresului “răsare la răsărit”. Gérard Depadieu se înscrie, din păcate, pe linia acestei forme de orbire.

Matei Vișniec

6 gânduri despre “Matei Vișniec: Ce se ascunde în spatele „afacerii Depardieu”?

  1. „memoria victimelor sovietismului şi ale totalitarismulu”… Articolul asta la fel de bine l-ar fi putut scrie critic atac sau iliescu. Memoria nu e a victimelor sovietismului si totalitarismului decit in masura in care sint victimele comunismului, nepomenit de visniec.

    Nu stiu daca ati vazut asta, dar si idiotul (util) de ilie nastase vrea la putin. Duca-se. Mie imi pare rau ca nu il ia si pe celalalt nastase.

    http://ipad.hotnews.ro/13969064

  2. Ai dreptate! Autorul scoate comunismul din ecuatie si transmite un mesaj parsiv: sovietismul e una si totalitarismul altceva.

  3. Mai rămîne însă un punct relativ dureros în această afacere, dureros pentru memoria victimelor sovietismului şi ale totalitarismului. Franţa a furnizat, încă din anii 20, un întreg şir de scriitori şi intelectuali care s-au lăsat fascinaţi de Rusia şi de comunism, de Stalin, de sovietism, mai tîrziu de Hruşciov, de Brejniev şi de Gorbaciov… În anumite momente ale vieţii lor Louis Aragon, Jean-Paul Sartre, Yves Montand şi mulţi alţii au efectuat pelerinaje la Moscova convinşi că soarele progresului “răsare la răsărit”. Gérard Depadieu se înscrie, din păcate, pe linia acestei forme de orbire.

    Iliescu, CA?

  4. De fapt, nu face altceva decat sa intareasca faptul ca sovietismul tine de categoria totalitarismelor, de asta le-a alăturat, nicidecum pentru ca ar incerca o disjungere subliminală 😆
    Iar faptul ca nu pronunta ”comunism”… nu inseamna ca si Iliescu sau CA ar fi putut scrie la fel cu trimitere la craiul Putin. Sau sovietismul poate avea alta extractie decat cea comunista si nu stiu eu?

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.