Mih: Antract. Azi, Paul Dragos Aligica

    Print Friendly, PDF & Email

    Ieri ma intrebam intr-un PS la primul comentariu, daca alegand sa nu tac, o fi util/eficient sa vorbesc prea mult sau aproape exclusiv despre hibele opozitiei, sau despre fatalitatea castigarii alegerilor de catre USL/PSD.

    Am spus asta gandindu-ma nu neaparat la mine, “@Mih” ci in general (si in primul rand) la mesajul pe care “ai nostri” (comentatori “amatori”, presa, politicieni) ar trebui sa-l transmita, indiferent de canalul pe care il au la dispozitie, in contextul realitatilor si perspectivelor acestui moment.

    In finalul unui text postat pe pagina sa de facebook, pe care il aduc integral aici, tot intr-un PS,am regasit aceeasi idee exprimata de Paul Dragos Aligica.

    PDA este una dintre vocile Dreptei, nu prea numeroase, care si-a pastrat in timp, intre altele si calitatea de reper, de punct de sprijin, dar si de speranta pentru o parte a societatii romanesti…

    Iata textul:

    Cateva observatii la cald

    1. Ce se intampla acum este rezultatul panicii. Isi dau seama ca timpul nu curge in favoarea lor. Reactioneaza instinctiv ca animalele speriate. Aproape sigur ca nimeni dintre ei nu a gandit serios la implicatiile a ceea ce fac. Sper sincer ca la un momentdat unii din tabara lor sa inceapa sa gandeasca. Altfel sunt o turma speriata de regulile Occidentale si DNA care in panica ei nebuna distruge totul in cale. Inclusiv destinul occidental al tarii.
    2. In acest moment in Romania se iau decizii majore cu privire la constitutia tarii, tipul de regim politic, aliantele strategice, orientarea civilizationala si istorica a tarii in functie de interesele, panica si ilegalitatile comise de un numar limitat de clanuri politice cu access la parghiile de decizie ale statului. Este nu o bataie de joc, nu un scandal ci o monstruozitate istorica.
    3. Avem aici o chestie majora de insemnatate istorica: Vorbim aici de o schimbare istorica de aspiratie civilizationala: optiunea pentru modelul Turcia-Rusia-China impotriva modelului Germania-SUA-Anglia-Franta. Si chiar e o chestie majora: Vorbim aici cu adevarat de ceva serios chiar daca astia in disperarea si ticalosia lor nu inteleg prea bine ce fac si unde duce ceea ce fac.
    4. Avem asadar clanurile coruptiei nationale impotriva statului de drept; dictatul “marilor familii politice” impotriva democratiei reprezentative; oligarhie economica importiva economiei de piata; samd. Clanurile corupte impotriva Romaniei. Asta e situatia. Asistam la o invazie interna.
    5. Exista insa -sa o spunem- un scenariu si mai negru ca acesta: Aceasta mutare politica, economica si de aspiratie civilizationala ar fi putut avea loc gradual si intr-un mod inteligent. Subtil. Acum este facuta pe genunchi, la vedere, fara manusi, in panica, sub presiunea timpului, sub ochii Occidentului care intelege ce se intamapla si sub iminenta presiunea a publicului care are asteptarile traditionale de a i se “da” ceva, si nu i se da. Din contra…

    PS Ar fi bine daca si pe partea noastra ne-am pastra calmul si mintea limpede si am inceta cu mesajele panicarde, pesimiste si defetiste. Daca suntem formatori de opinie ar trebui sa stim sa tragem o linie intre pesimismul sau credintele si intuitiile nostre intime si mesajul pe care vrem sa-l transmitem public. (DPA / facebook)

    NB “Antract” este formula pe care am adoptat-o cu modestie pentru texte ocazionale pe care le postez la Copac si are legatura cu mine si mica mea contributie, o “pauza” intre textele mult mai consistente ale lui Viq, Filadel, Eugeni, Last, sau ale altor copaceni, pe care le astept intotdeauna cu mare interes.

    Update Suntem, in tabara noastra, o oaste mica, razletita, cu “ofiteri” si generali” (politicieni si lideri ai opozitiei) fie prea slabi (fata de cerintele momentului), fie oportunisti, fie pregatiti sa tradeze. Plus o mana de “poporeni” (majoritatea, speriati, nemultumiti, neincrezatori in ziua de maine). In razboi. Un razboi inca in curs de desfasurare. Cu batalii trecute si viitoare. Cu sanse de victorie care acum ni se par multora mici, foarte mici, sau nule. Impresurat, Comandantul (plus o ceata mica de oameni loiali) face tot ce-i sta in putere pentru a impiedica dezastrul, pentru a castiga timp, pentru a-i imbarbata pe toti ai lui.

    La ce naiba ne folosesc ACUM vocile acelor “intelepti” care nu inceteaza sa repete intr-una ca “NU AVEM NICI O SANSA”??? Ca suntem putini, slabi, ca n-avem “ofiteri” si “generali” curajosi, ba nici Comandantul nu face ce trebuie (???), ca ceilalti sunt cata frunza, cata iarba, ca victoria e sigur a lor??? Cum altfel va reactiona mana de poporeni si osteni decat, cel mai probabil, cazand si mai mult prada disperarii, alegand sa renunte la lupta, sa fuga din fata “urgiei”, sa se ascunda, sa se “salveze” pe persoana fizica, sau chiar sa treaca in tabara adversa?
    Ce rau, sau mai rau s-ar putea intampla daca macar cativa dintre acesti “intelepti” ar transmite nu un mesaj defetist, ci unul de imbarbatare (asa cum spune si FACE Paul Dragos Aligica), iar cei care nu pot trece peste “convingerile lor intime” (si a unui soi de orgoliu de “vizionar” imbatabil), ar face macar efortul de a nu mai descuraja non-stop???

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.