Mihail Neamțu: China vrea să devină hegemonul planetei și singurul său adversar de temut e America

7

Asistăm astăzi la un război economic total între China și Occident (nu doar Statele Unite). La treizeci de ani după masacrul din Piața Tienanmen, armatele Partidului Comunist al Republicii Populare Chineze s-au năpustit cu brutalitate asupra miilor de protestatari din Hong Kong (perla comercială a lumii asiatice). Tinerii născuți pe teritoriul fostei colonii britanice nu doresc să-și piardă libertățile civile. Între timp, gâlceava între Donald Trump și Xi Jinping (președintele pe viață al Chinei) s-a escaladat iar miza e uriașă: câteva sute de miliarde de dolari anual.

Globalizarea, însă, a produs o relație de interdependență totală între marile puteri ale lumii. În ultimele decenii, America și Europa au construit un model economic dependent de serviciile ieftine ale muncitorului chinez. De la papetărie, panouri fotovoltaice și telecomunicații până la industria farmaceutică sau companiile auto, mii de firme occidentale s-au bazat pe manufactura din Shenzhen, Jinan, Wuxi, Wenzhou și alte orașe puternic poluate. Drept consecință, milioane de locuri de muncă din Michigan, Ohio sau Pennsylvania, dar și Hunedoara sau Caraș-Severin, s-au evaporat.

Între timp, stăpânii economiei chineze (adică ștabii Partidului Comunist) au făcut averi colosale. Promovând capitalismul de stat și furtul de proprietate intelectuală, liderii din Beijing și-au extins influența asupra lumii întregi, cumpărând politicieni străini, acțiuni, portofolii bancare, rute comerciale, resurse minerale, guverne și chiar țări la bucată. China vrea să devină hegemonul planetei și singurul său adversar de temut e America. Înainte de alegerea lui Donald Trump, China aloca 9% din PIB pentru dezvoltarea infrastructurii, în timp ce SUA investea numai 2,4%. „Niciodată în istoria lumii, anularea unei comenzi de Crăciun în New York n‑a însemnat pierderea unei slujbe în China,” spunea Nassim Taleb. Astăzi lucrurile stau chiar așa.

Exploatarea muncitorilor lipsiți de asigurări medicale sau protecție socială, subvenționarea masivă a energiei, prețurile de dumping și devalorizarea sistematică a monedei naționale au transformat China într-o țară competitivă, dar totalitară. Puțini lideri apuseni au condamnat reprimarea budiștilor tibetani, a creștinilor catolici, a misionarilor protestanți sau a adepților Falun Gong.

Iată de ce o renegociere a acordurilor de liber schimb între China și lumea liberă trebuie să pună pe primul plan veniturile, locul de muncă și liniștea muncitorilor noștri. Nu vom putea renunța la supremația Occidentului în beneficiul expansiunii unui model oriental tiranic, care n-a denunțat niciodată crimele regimului comunist. E timpul ca să ne apărăm valorile, cultura și identitatea.

Mihail Neamțu

SURSA   FACEBOOK

Print Friendly, PDF & Email

7 COMENTARII

  1. Consider foarte pertinentă analiza dlui M. Neamțu.
    Aș avea câteva comentarii:
    – nu poți aștepta ca vreo mafie chinezească să condamne comunismul, când ăsta e modul lor casnic de a exista de mii de ani. De asta au fugit hoardele populațiunilor migratoare spre vest, dar slavii au ajuns, prin bunăvoința marilor concerne germane , tot la comunism…și ne-au potcovit și pe noi, ăștilalți…
    – nu e departe momentul când muncitorul chinezoi se va trezi, inerent, că are o viață insuportabilă… chestiunea va fi greu de tranșat după habitudini europenești, drept care va fi multă vărsare de sânge. Hong Kong e doar o palidă repetiție…
    – „E timpul ca să ne apărăm valorile, cultura și identitatea.” – cea mai tare propoziție din articol. Cam acesta ar fi rezumatul idealului nostru politic și militar, aici, în buricul (geografic) al Europei !! Deși eu cred că Europa se termină cu adevărat la Nistru-Ludza (rep. baltice)….

  2. Dorin,
    Si eu cred ca ne aflam in extremitatea estica a Europei. Dar si asta in mare parte doar ca potentialitate – daca am realiza conexiunea deplina cu filonul european la nivel profund, adica cu crestinatatea europeana. Deocamdata suntem o entitate izolata si confuza (d.p.d.v. politic). Dar cu un mare potential, teoretic.

  3. pt. 2//
    Sunt de acord cu potențialitatea – dar zic că ar fi vorba de o re-conectare la filonul european, pentru că în vremile normale eram conectați bine-mersi, chiar cu niște avansuri, gen „Bizanț după Bizanț”…
    Iar după ultimele inițiative ale Papei (vezi articolul de săpt. trecută), ar fi bine să avem un colocviu mai serios cu „Creștinătatea europeană”, în sensul apărării valorilor Creștine, nu ale neo-păgânilor mascați în luteraniști sau chiar catolici, care cred că aggiornamento înseamnă să copiezi modele neo-crypto-marxiste !

  4. Dorin,

    Anumite realități triste ale prezentului pontificat nu ar trebui să devină o ocazie pentru creștinii de alte confesiuni decât cea catolică, pentru un fel de „râde ciob de oală spartă”. Teoretic, ar putea să dea cu critica credincioșii din acea confesiune creștină sau din acea religie (includ aici și religia atee) ai cărei reprezentanți nu au nimic să-și reproșez în materie de compromisuri făcute cu ideologiile neo-păgâne.
    Dacă e să avem un colocviu despre „Creștinătatea europeană”, va trebui să vină vorba și de neo-păgânii mascați în ortodocși, care în loc să apere valorile creștine, s-au plecat în fața celei mai satanice orânduiri din istorie – ceea ce vulnerabilizează acum societăți și țări întregi, printre care și pe a noastră, la neomarxism.

    Vremurile normale ale țării noastre nu au durat decât vreo două decenii. Pe atunci, eram într-adevăr conectați la Occident, dar nu prin Bizanț.

  5. Anca,

    să vorbești de compromisuri ale oricărei biserici cu puternicii zilei e un truism…
    Este foarte dificil să decelăm noi, simplii mireni, cât de mare a fost compromisul (de ex. cel ortodox în primele decenii comuniste în România), cât a fost „partea șarpelui” și cât cea a „porumbelului”…
    Vulnerabilizarea bisericilor în lumea contemporană este în firea istoriei, care duce treptat spre scăderea nivelului. Toto ce putem face este să mai vociferăm, eventual să influențăm opinia generală… Interesant este ce soluții găsesc diferitele confesiuni în a contracara acest trend !

    Pe când SOLUȚIA cea bună ar fi tocmai înlăturarea a „ceea ce ne desparte” și apropierea de „Biserica Una” !

  6. Dorin,

    E adevărat că noi, aici, nu putem să măsurăm și să cântărim cât s-a rezistat și cât s-a coborât în compromis, pentru că Biserica nu e doar cea văzută, ea cuprinde și pe cei de dincolo, cu martirii, mărturisitorii, sfinții, ale căror merite nu le putem compara noi.

    Totuși, nu suntem chiar în beznă. Aici, pe pământ, în partea de realitate care ne este accesibilă, bisericile sunt reprezentate de ierarhii lor, iar viața publică a diferitelor comunități este influențată, mai bine sau mai puțin bine, de atitudinea acestora.

    Nu toate bisericile au făcut în aceeași măsură compromisuri cu puternicii zilei.

    Da, ar fi bine să ne îndreptăm spre Biserica Una. Poate că atacurile anticreștine sunt un prilej, pe care ni-l dă Domnul, de a ne uni forțele, spre a lucra împreună. Sfinții și martirii noștri sunt împreună în fericirea veșnică.

  7. Dorin,
    Nu am fost conectati niciodata din pacate. Nu ne putem deci re-conecta.
    Eu cred ca putem fi in fata unui moment istoric. „Biserica cea Una” nu trebuie sa o inventam noi. Ea exista, e Biserica Romei, Biserica Catolica. Bizantul, in afara de faptul ca nu ne-a indreptat niciodata spre Occident si Europa, oricate nostalgii ar provoca, mai are o problema: nu exista. De 600 de ani.
    Cred ca trebuie sa ne dam seama ca o biserica romana independenta si deci izolata este ceva imposibil si absurd, si ca avem de fapt de ales intre Roma, si (Doamne fereste!), Cea De-a Treia Roma.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here