Mihail Neamțu: Libertatea nu se câștiga prin asociere cu tovarășa Ana Pauker. România a avut eroi capabili să înfrunte minciuna totalitarismului roșu

8

Am văzut reacția agresivă și agramată a șefului agenției de publicitate Papaya, enervat pentru că profesorul Adrian Papahagi i-a cerut să respecte adevărul istoric, în loc să facă o propagandă ieftină. Cum a răspuns la critici? Cu insulte. Să-i spunem atunci domnului Robert Tiderle că idealul libertății (care include și libertatea de conștiință boicotată anul trecut) nu era slujit prin adeziunea la Partidul Comunist (francez sau român). Că libertatea nu se câștiga prin asociere cu tovarășa Ana Pauker și ceilalți satrapi ai stalinismului autohton.

Dacă Papaya/Emag și-ar fi dorit să omagieze rezistența intelectualilor în timpul dictaturii, atunci ar fi spus o poveste adevărată despre oameni ca Dinu Pillat (poet și scriitor, 1921-1975), Nicolae Steinhardt (specialist în drept devenit monahul de la Rohia), Constantin Noica (filozoful de la Păltiniș), Alexandru Paleologu (eseist, 1919‑2005), Theodor Enescu (critic de artă, 1926‑1998) sau Petre Țuțea (gânditor socratic, 1902‑1991). Istorii cutremurătoare ar fi ieșit la suprafață într-un clip publicitar despre Richard Wurmbrand (fost comunist, dar trecut prin temniță și convertit la creștinism), despre Sergiu Al‑George (1922‑1981, orientalist, medic, traducător din sanscrită), despre Vladimir Ghyka (veritabil martir) sau despre părintele Stăniloae (1903‑1993).

Dincolo de categoria intelectualilor, au existat români cinstiți care au refuzat umilințele, care au denunțat frigul și care au înfruntat foamea. Simbol al rezistenței anticeaușiste, Doina Cornea n-a acceptat nicio clipă să-și încoloneze trupul la 23 august 1989 și să aducă ofrande mincinoase pe altarul nebuniei „Marelui Conducător”. Andrei Pleșu a fost exilat la Tescani. Horia-Roman Patapievici și-a petrecut noaptea de 21/22 decembrie într-o temniță ceaușită.

România a avut, așadar, eroi capabili să înfrunte minciuna totalitarismului roșu. Au existat oameni curajoși și curați (dar prea puțin curtați), care și-au regizat un zbor către cerul stelelor fixe, situat dincolo de contingența oarbă a istoriei. Aceștia merită, cu adevărat, un omagiu la aniversară.

Mihail Neamțu

SURSA   Facebook

Print Friendly, PDF & Email

8 COMENTARII

  1. Dar prin asociere cu Garda de Fier se câștigă libertatea? Dacă îl judecați pe dl Șora în acest fel trebuie să-l judecați și pe dl Radu Gyr la fel. Alminteri, cădeți în dublu standard. Mai ales că dl radu Gyr nu a trăit captiv într-o Românie captivă. Mai exact, dl Radu Gyr și alți ca el au avut și alte opțiuni, pe când dl Șora avea doar două: Canalul sau conviețuirea. O conviețuire cu probleme, da.

  2. Darie

    Ce treabă are Radu Gyr cu discuția de față?

    Cât despre:

    Mai ales că dl radu Gyr nu a trăit captiv într-o Românie captivă.

    Nu?
    Mai gândește-te, Darie.

  3. Nu, nu a trăit într-o Românie captivă, atunci când, de exemplu, a scris prefața laudativă la „Idei biruitoare din Main Kampf”. Chiar era liber atunci dl Radu Gyr. În 1940, da. Și a mai fost el liber și cu alte ocazii. Ce treabă are cu discuția de față? Dl Mihail Neamțu îl pune la zid pe dl Șora pentru simplul fapt că nu s-a opus comunismului, dar lui Radu Gyr îi recită poeziile în public. Nu merge.

  4. Darie,
    In primul rand, eu nu stiu sa fi vazut articole elogioase la adresa lui Radu Gyr pe aceasta platforma. Dimpotriva.
    In al doilea rand, cred ca e perfect posibil ca dl.Neamtu sa aprecieze – si chiar sa recite – anumite lucrari filozofice ale domnului Sora, fara a amesteca planurile. Aici era vorba insa de un aspect care (ne) doare inca, o rana deschisa: regimul sovietic-comunist care a tinut Romania captiva timp de 45 de ani, si care a mutilat vieti si constiinte (si care continua si acum sa mutileze constiinte).

  5. girimea

    Ți-am șters cu clor mârlănia despre Richard Wurmbrand. Pe acest site nu se acceptă asemenea gunoaie. Nu mai încerca să comentezi aici. Chiar dacă scapă pentru câteva ore vreo producție de-a ta la vedere, îți promit că voi avea grijă să o curăț asap, așa că te străduiești degeaba.

    Richard Wurmbrand este un nume care trebuie pronunțat cu cel mai adânc respect.
    În picioare, fără șapcă pe cap.

  6. @Darie

    Nu e vorba ca nu s-a opus comunismului. Pe vremea aia era mai important sa ramai in viata, asa ca pot trece cu vederea cedarile unor oameni si colaborarea lor cu regimul pentru a ramane in viata. Probabil ca si eu as fi facut la fel.

    Insa in cazul lui Sora, asta a venit din lumea ramasa liber, de buna voie si nesilit de nimeni in Romania ocupata de sovietici si a cerut sa fie inregimentat in PMR si sa primeasca functii pe langa Ana Pauker. El de buna voie a facut parte din cel mai represiv aparat al Romaniei comuniste. Discutia despre Radu Gyr e off-topic aici. Sora a fost, este si va ramane un bolsevic. Pana sa iasa #rezist la lumina, Sora nu a simtit nevoia sa se dezica de anii in care a slujit regimul si ocupatia sovietica. Si nici acum nu se dezice, ci doar isi inventeaza o tragedie prin care nu a trecut. Sora este precum evreul ce insala intreaga lume cum ca a fost o victima a Holocaustului cand colo el nu a fost peste ocean. Impostura si dublul standard deranjeaza in cazul asta, mai ales ca sunt inca destui fosti dizidenti si oameni care chiar au fost persecutati de regim in viata azi.

  7. Darie,

    Nu că mă mir, mă așteptam să răspunzi așa.
    Biinee, hai să-ți explic, deși nu cred că ar trebui să-mi fac iluzii.

    Tatăl meu, Ioan Bărbuș, fiu de țăran din nordul Ardealului, care a învățat carte, iar apoi a găsit cu cale să-și slujească țara activând în PNȚ, apoi luptând în război și fiind grav rănit, de două ori, o dată de ruși și o dată de nemți, a avut, în vremea marilor alegeri de viață făcute de Radu Gyr și Șora, suficientă moralitate, minte și bun-simț, să nu se lase ispitit nici de nazism, nici de comunism. De altfel, ca tatăl meu au fost cei mai mulți tineri români din vremea aceea. (Doar acum se vorbește numai de legionari și comuniști când este amintită perioada interbelică – pentru că așa e politica istorică a Rusiei și a Germaniei, așa scriu slugile acestora, așa citesc proștii.)

    Nu e ok că Radu Gyr s-a înscris într-unul dintre cele două soiuri de totalitarism criminal ale veacului XX.
    Nu e ok că Șora s-a înscris în celălalt soi de totalitarism criminal al sec. XX – frate mai mare al totalitarismului criminal susmenționat (pentru că l-a precedat, a omorât mai mulți oameni, dar și pentru că, fără Stalin, Hitler nu putea ajunge să facă ce a făcut).

    Șora s-a înscris în Partidul Comunist Francez pe vremea lui Stalin. Nu e, așadar, cu nimic mai breaz decât Gyr, care s-a înscris în linia politică a lui Hitler.

    Însă Gyr a făcut pușcărie grea pe vremea comunismului, pentru apartenența politică pe care și-a ales-o. A plătit pentru ea cu vârf și îndesat.
    Șora nu a făcut pușcărie pentru apartenența politică pe care și-a ales-o, dimpotrivă, a fost răsplătit cu funcții.
    Atenție, și în cazul 1 și în cazul 2 vorbim de o vină legată de acceptarea și sprijinul pentru politici megacriminale, nu de implicare personală în crime.
    Așadar, dacă Gyr nu mai are dreptul să deschidă gura, pt. că a fost legionar, de ce nu s-ar aplica aceeași regulă lui Șora, care a fost comunist?

    Doar că, să nu uităm, Gyr a murit, fără să mai deschidă gura. Iar aici vorbim nu de el, ci de Mihai Neamțu, care nu a făcut altceva decât să citeze o poezie de închisoare a acestuia.

    Să nu uităm că nu discutăm între Gyr și Șora, ci între Mihai Neamțu și Șora.

    Cf. PSDiștilor, anteniștilor și rudelor lor politice, e suficient că Mihai Neamțu a citat o dată o poezie de închisoare a lui Radu Gyr, ca să i se scoată pe nas lui Mihai toată viața chestia asta, ca și când l-ar descalifica pt. vecie și l-ar obliga la muțenie. În schimb, când vorbim de foștii tovarăși din PCR, sau chiar de trepădușii mai mărunți din Securitate, atunci trebuie să fim nuanțați – nu putem să facem judecăți colective, trebuie văzut pe cazuri, ce a făcut fiecare, să nu cumva să comitem vreo nedreptate, dacă nu i-am lăsa să vorbească în public.
    Trebuie să avem grijă de drepturile membrilor PCR și să fim vigilenți ca nu cumva Mihai Neamțu să citeze versuri de Radu Gyr.

    Uite, Darie, logica asta o fi mergând în alte locuri, dar nu pe ILD.
    Nu că suntem fani Radu Gyr sau Șora.

    De Radu Gyr, tatălui meu îi era milă. Datorită celor auzite de la tata, și eu îl privesc la fel. Dumnezeu să-l ierte.

    Cu Mihai Șora, tata n-avea nimic. Nu îi găsea scuze pentru trecut, dar se bucura că s-a schimbat, chiar îi găsea merite, în vremurile de după 1989.
    Nici noi nu avem nimic cu Șora.
    Putea să rămână să se bucure de respectul nostru, pentru că, în ultimele decenii, a spus anumitor lucruri pe nume.
    Nimeni nu i-ar mai fi adus în discuție trecutul comunist. Nimeni nu i-ar fi tulburat tihna bătrâneților, dacă nu ar fi îndrăznit să se pună, el, membru de bunăvoie al Partidului Comunist Francez din 1944, apoi colaborator al Anei Pauker, în rând cu oameni ca tatăl meu, care a stat 17 ani în pușcărie, din care vreo 5 la Râmnicu Sărat.
    Asta nu i-o putem trece cu vederea.
    Pușcărie a făcut și bunicul meu, 10 ani, apoi 5 ani de Bărăgan. A trecut și el pe la Vișinescu. A fost închisă și mama. Și bunica. Și o mulțime de rude, și mai toți prietenii lor. Pentru PNȚ și pentru Biserica Greco-Catolică, cei mai mulți.

    Te sfătuiesc să iei să citești cărți de memorii din pușcărie, să-ți faci o idee despre ce însemna să petreci nu 17 ani, nu un an, nu o lună, ci măcar o după-amiază în arest. Ca să-ți dai seama de enormitatea comparației dintre „a fi arestat” în funcție de consiler la MAE (în timp ce diplomați ca Victor Rădulescu-Pogoneanu și Camil Demetrescu nu doar zburaseră din minister, ci erau crunt chinuiți prin pușcării) pe lângă Ana Pauker, apoi de director de editură, și a fi arestat pur și simplu, în acea vreme.
    Vreo 2 000 000 milioane de români (din 16 000 000) au fost arestați pe bune, nu ca Șora, deportați, condamnați sau nu, cel puțin 200 000 omorâți în vremea aceea. Nu mai vorbim de cei care au fost jefuiți, dați afară din serviciu sau studii, aruncați în sărăcie și ostracism, cu viețile făcute praf.

    Mihai Neamțu are dreptate. Nu e cazul să vii aici să încerci să-i închizi gura, sub pretextul că a citat acu’ 7 ani din poezia nefericitului de Radu Gyr. Nici nu e cazul să ne dai nouă lecții de antitotalitarism. Cu atât mai puțin din ăsta, asimetric.

    Să nu uiți, Darie.

  8. @Darie,

    Domnul Șora a ales în tinerețe să fie comunist. A fost o alegere conștientă, dar nu pentru asta îl condamnă unii astăzi. Fiecare e liber să-și aleagă crezurile și drumul în viață. Ceea ce ne-a iritat pe mulți este faptul că în reclama de care vorbim, el este prezentat, de fapt se prezintă, drept o victimă a regimului comunist. Or asta e prosteală pe față și jignitor față de memoria celor care chiar au suferit sub comunism.

    Cum să fi lucrat în MAE comunist, condus de Ana Pauker și acum să te prezinți ca exemplu de suferință în România comunistă? Atunci cei din închisori au fost niște beneficiari ai regimului, nu-i așa? Doar au avut parte de (re)educare gratuită.

    Jos pălăria în fața dlui Șora că se ține bine la vârsta pe care o are, că este implicat civic, că este activ în spațiul public și a luat atitudine în fața neghiobiilor PSD. Dar asta nu înseamnă că trebuie să înghițim o minciună sfruntată.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here