Am fost un critic constant al ministrului de Externe Teodor Baconschi, din ziua în care s-a instalat în casa primită de la Regia Protocolului de Stat, deşi avea deja o locuinţă în Bucureşti, la momentul în care a declarat că romii ar avea probleme “fiziologice, naturale” de infracţionalitate. Demiterea sa, prin sms!, fără consultarea Biroului Permanent al PDL şi transformarea sa în ofrandă pe altarul manifestanţilor din Piaţa Universităţii mi se pare însă un gest nu numai incorect, dar care nici nu va avea efectul de a reduce presiunea străzii.
Cu ce a greşit, acum, Baconschi? Într-o postare pe blogul său, imediat după începerea mişcărilor de protest, a scris:
“Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii”.
Mă întreb câţi oameni din această ţară, inclusiv lideri ai PDL, nu se simt solidari cu ceea ce a scris (fostul) ministrui de Externe? Eu personal sunt în mare măsură de acord cu afirmaţia sa, potrivit căreia ceea ce se vrea acum este “ca o populaţie imbecilizată de televiziuni, înfricoşată de scenarii apocaliptice mereu dezminţite de realitate şi, mai nou, de bătăuşii scoşi pe străzi, să aleagă în locul reformei Statului retorica urii şi neputinţei“.
Ştiu, probabil că Baconschi trebuia să se abţină, având în vedere şi funcţia sa de ministru de Externe. Prim-vicepreşedintele PDL a fost însă sacrificat pentru că s-a năpustit ca berbecul asupra manifestanţilor, fără să ştie că strategia partidului va fi să pară deschis la orice revendicări, să deschidă un dialog cu protestatarii şi chiar să iniţieze o serie de schimbări cosmetice, pentru a arăta că înţelege repulsia publicului faţă de actuala clasă politică. Din această ultimă perspectivă, Baconschi era victima ideală. Într-o clasă plină de loaze şi de chiulangii, este dat afară ochelaristul introvertit şi înfumurat, care enervează pe toată lumea, inclusiv pe diriginte. Boc avea de unde să aleagă dacă vroia să facă o remaniere serioasă.
[...]
O remaniere a guvernului este necesară după opinia mea, iar dacă s-ar fi ajuns aici Baconschi merita să plece, însă în acelaşi pachet cu alţi membri ai cabinetului Boc. Aruncarea sa în ghearele mulţimii furioase este un gest ieftin şi fără efect, pentru că poate fi decriptat de orice elev care a citit sumarul nuvelei “Alexandru Lăpuşneanul”.
Mircea Marian
