După ce luni întregi a susţinut că nu se va preda la presiunile populiste şi a spus că, în faţa riscului intrării în recesiune a zonei euro, va avea o politică bugetară prudentă, coaliţia majoritară a cedat nervos în faţa presiunilor populiste venite dinspre Piaţa Universităţii.
Primul semnal a plecat dinspre Cotroceni, de unde preşedintele Traian Băsescu a anunţat că liberalizarea preţurilor la gaze pentru populaţie va fi amânată până la “orizontul anului 2020″, faţă de 2015, cât era prevăzut în acordurile cu UE. Aş fi putut înţelege, puţin!, această măsură, dacă se limita la populaţie. Dar Băsescu vrea să împingă şi decizia de liberalizare a preţului gazelor pentru agenţii economici, din 2013 în 2015 sau 2017, ceea ce însemană că “băieţii deştepţi” de pe această piaţă mai obţin un balon de oxigen. Al doilea semnal a venit de la coaliţa majoritară, care l-a “mandatat” pe premierul Boc să negocieze o majorare a salariilor bugetarilor şi a pensiilor. Potrivit ministrului muncii, Sulfina Barbu, la o creştere economiă de puţin peste 1% din PIB, această majorare ar putea fi de circa 5%.
Coaliţia majoritară joacă prost şi va nemuţumi propriul electorat, de dreapta, care lucrează în mediul privat şi vrea reforme, fără să câştige voturile în schimb alegătorii aflaţi în cealaltă tabără.
[...]
Am mai spus: efectele perverse ale Pieţei Universităţii, mă refer de fapt la mesajele mediatizate de Antena 3, se vor simţi mult timp şi vom plăti, noi, întreaga societate, destul de scump. Piaţa a îngropat legea sănătăţii, a blocat orice altă măsură de reformă şi a accentuat intoleranţa din societate. O să observaţi că puţinele doleanţe corecte – deschiderea competiţiei între partide, mai multă transparenţă în actul de guvernare, etc. – vor fi rapid uitate, inclusiv de USL, care a vrut doar să se folosească de ONG-urile care au susţinut protestele.
Mă deprimă însă răspunsul jalnic al coaliţiei majoritare la Piaţa Universităţii. Nu am văzut aici decât nişte politicieni speriaţi, care flutură batistuţa albă în faţa unui prăpădit de protest al eternilor revoluţionari, a unor inşi manevraţi de partide şi a unor studenţi nervoşi. Dacă ar fi ieşit în stradă câteva zeci sau sute de mii? O voce fermă, una singură, nu am auzit dinspre cei aflaţi la guvernare. Degeaba vorbesc politicienii din PDL despre Margaret Thatcher. Nu au înţeles nimic din ceea ce a făcut şi modul în care a procedat “Doamna de fier”. Nu au curajul ei, asta e tot.
Mircea Marian
