Să ridice mâna cine ştie cine sunt cei trei oameni morţi în urma accidentului în care a fost implicat Şerban Huidu.
Au familie? Au copii sau părinţi aflaţi în îngrijire? Comparaţi această lipsă de interes pentru victime cu avalanşa de ştiri despre soarta lui Huidu. Până şi bona a ajuns vedetă. Am şi eu o anume simpatie pentru Huidu. Sper ca o expertiză (corectă!) să demonstreze că accidentul s-a produs independent de voinţa sa. Dar, dacă este vinovat, ar trebui să stea o vreme la puşcărie. Prea mulţi inocenţi sunt ucişi pe şoselele României de către persoane influente, iar justiţia le dă cel mult o pedeapsă cu suspendare. Practic, aceasta este o licenţă pentru a ucide – eventual cu condiţia să nu recidivezi.
Să ne amintim câteva cazuri, prea repede uitate. În 2001, bancherul Dan Pascariu a intrat pe contrasens şi s-a suit cu SUV-ul său peste nişte amărâţi care circulau cu o maşină mică, sud-coreeană. Bilanţul: doi morţi şi trei răniţi. Final în justiţia română: un an de închisoare cu suspendare, pedeapsa fiind graţiată! În 2002, deputatul PSD (ex-PRM) Luca Ştefănoiu omoară un copil care se juca pe trotuar. Poliţia descoperă că Ştefănoiu avea alcoolemie, dar deputatul susţine că aceasta este rezultatul faptului că a mâncat mere. Abia în 2006 justiţia ajunge la o condamnare definitivă: doi ani, cu suspendare. În 2004, Carmen Păunescu, soţia defunctului senator Adrian Păunescu, intră în depăşire pe contrasens şi omoară trei oameni. Pedeapsa: doi ani cu suspendare. Observaţi numitorul comun: nici una din aceste personalităţi nu a stat o zi la închisoare. Justiţia este înţelegătoare: sunt oameni care au familie, pot fi recuperaţi de societate, îşi despăgubesc victimele. În oarecare măsură, această clemenţă poate fi justificată. Dar rezultatul este că, potrivit statisticilor europene, în 2009, în România, 2.796 de persoane au murit în accidente rutiere – locul cinci în UE. Dacă raportăm numărul de victime la un milion de locuitori – 142 – România se află pe locul trei în UE, după Lituania şi Polonia.
Bineînţeles, putem da vina pe şoselele proaste, dar nu cred că această explicaţie este suficientă. Vina cea mai mare este a sistemului judiciar şi în primul rând a poliţiei rutiere, coruptă şi politizată.
[...]
Ştim cu toţii ce se întâmplă în accidente precum cel în care a fost implicat Huidu. Presa ţine scandalul câteva zile, după care-l uită. Vor veni apoi expertize peste expertize, din ce în ce mai favorabile celui anchetat şi defavorabile mortului. Va urma un lung proces şi eventual, cel mult, o pedeapsă cu suspendare. În România, şoferii din lumea bună pot ucide fără teama că vor sta măcar o zi la puşcărie.
Mircea Marian
