Dacă am fost vreodată “fan Băsescu” asta s-a întâmplat o singură dată şi a fost vorba de cu totul altă persoană decât Traian Băsescu. În campania din 2004, când mergeam pe urmele candidatului Alianţei D.A. la preşedinţia României, nu am putut decât să admir comportamentul elegant al Mariei Băsescu, un personaj cu totul aparte în menajeria care alcătuia caravana electorală. Era discretă, timidă şi cu bun simţ – calităţi pe care nu le întâlneşti niciodată în bătălia ce precede alegerile.
[...]
De aceea, am simţit o nesfârşită greaţă când am auzit-o pe şefa organizaţiei de femei a PSD, europarlamentarul Rovana Plumb, intrând cu cizmele în viaţa privată a acestei persoane şi cerându-i imperativ Mariei Băsescu să-şi convingă soţul să demisioneze.
“Maria Băsescu ar trebui să aibă un cuvânt de spus şi cred că Maria Băsescu ar trebui să îl determine pe Traian Băsescu să plece. Îi solicit Mariei Băsescu să îl determine pe Traian Băsescu să demisioneze.”
[...]
Erau de faţă şi Victor Ponta, şi Adrian Năstase şi bănuiesc că în sală se afla şi soţia preşedintelui PSD, europarlamentarul Daciana Sârbu. Nimeni, absolut nimeni, nu a simţit nevoia să corecteze această mârlănie. Spre deosebire de fiica ei, Elena, Maria Băsescu face tot posibilul să stea departe de politică. Cu excepţia câtorva vizite oficiale, nu a apărut în public. Nu acordă interviuri şi nu îşi mediatizează implicarea în diverse proiecte caritabile. Faptul că doamna Rovana Plumb s-a autoinvitat în dormitorul familiei Băsescu şi şi-a permis să-i spună soţiei preşedintelui ce trebuie să facă este un gest fără precedent, cel puţin din câte îmi amintesc eu.
Pe de altă parte, simt o anumită scârbă şi faţă de indiferenţa cu care presa a trecut peste această grosolănie. Am ajuns să nu ne mai pese, să ni se pară fireşti astfel de excese care, în orice altă ţară civilizată, ar fi generat un val de proteste. Mă uit şi ce slabe au fost reacţiile la injuriile pe care Mircea Dinescu i le-a adresat Andreei Pora şi la firescul cu care a fost tratată înscrierea turnătorului Roşca Stănescu în PNL. Însumând aceste întâmplări, la care adaug şi violenţele din Piaţa Universităţii şi limbajul din ce în ce mai agresiv al politicienilor, încep să cred că manifestaţiile din ultima vreme nu sunt nicicum un semn al purificării şi al dorinţei de schimbare în bine.
[...]
Mircea Marian
