Un sondaj IMAS, publicat de Adevărul, arată că PDL s-a blocat la 17,6% din intenţia de vot. Mi-aş permite să le recomand celor care citesc şi, eventual, comentează acest articol să încerce să treacă de teoriile conspiraţioniste despre sondaje manipulate. Din discuţiile pe care le am cu lideri ai partidului de guvernământ înţeleg că aproximativ aceleaşi date apar şi în alte sondaje. Potrivit IMAS, USL a coborât în intenţia de vot – cu vreo şase procente în ultimul an – dar tot colectează 52% din opţiunile electoratului.
Cred că liderii PDL au serioase motive de îngrijorare. Pur şi simplu nu se vede acel trend crescător de care au nevoie cu disperare. Unii din ei sunt resemnaţi şi, neoficial, spun că nu le-ar strica nişte ani în opoziţie, timp în care partidul s-ar curăţa de păcate. Poate că au dreptate! Ceea ce văd eu, ca ziarist este că, de vreo câteva luni, PDL nu mai este în stare să ducă la capăt nici un proiect major, iar campania de imagine pe care-şi propusese să o lanseze după congresul din mai este aproape inexistentă.
Să explic mai întâi de ce spun că PDL nu mai pare a fi capabil să-şi finalizeze proiectele. La Senat, legea asistenţei sociale, esenţială în poziţionarea pe dreapta a acestei formaţiuni, nu poate fi dezbătută întrucât, de facto, nu mai există o majoritate. Despre reorganizarea administrativă şi comasarea unor localităţi – nimic în afară de refuzul constant al UDMR. Legile electorale, printre care schimbarea sistemului de vot şi unificarea localelor cu parlamentarele – blocate. Despre modificarea Constituţiei, ce să mai vorbim? Şi cred că aş putea continua şi cu alte exemple, dar nu are sens, cred că situaţia este destul de clară. Teoretic, PDL ar putea da vina pe UDMR, despre care se bănuieşte că ar fi bătut palma cu PSD, în perspectiva alegerilor din 2012. Oamenii lui Boc şi Băsescu îşi suspectează aliaţii maghiari că nu pleacă, acum, de la guvernare, dar vor împiedica orice proiect care ar putea aduce voturi pentru PDL. Dar nu cred că democrat-liberalii pot pasa toată răspunderea către UDMR. Proprii lor oameni, în principal baronii atot-puternici, se opun şi reorganizării şi comasării alegerilor locale cu cele parlamentare – primarii se tem ca, în campania electorală, să fie asociaţi cu guvernarea Boc.
În ceea ce priveşte strategia de imagine pe care noua conducere partidului o promitea la congres, eu unul nu am văzut mare lucru. Este adevărat, a dispărut Tălmăcean de pe micile ecrane. Foarte bine, dar nu este suficient. Se întâmplă, cred, un lucru pe care liderii PDL nu-l sesizează: oamenii inteligenţi fug de poluarea de la televizor şi se duc pe internet. Într-o emisiune pe care am avut-o la Tvr Info şi la care au participat Vasile Dâncu şi Valeriu Turcan, actualul consilier prezidenţial spunea că sunt câteva sute de mii de oameni care îşi iau informaţia de pe dispozitive mobile, gen iPad sau telefoane inteligente. Pe vremea lui Băsescu, Felix Tătaru era un artist al guerillei digitale. Acum, nu văd la PDL decât un site mediocru. Iar imaginea pe net a actualui guvern este mai obosită decât pe vremea lui Adrian Năstase.
În sfârşit, nu înţeleg de ce PDL nu este în stare să vândă câteva din puţinele lucruri bune pe care le-a dus la capăt în ultimul timp. Codul etic al Monicăi Macovei mi se pare că putea fi exploatat mediatic mult mai bine, chiar dacă personal am un oarecare scepticism în legătură cu modul în care va fi aplicat. Însă numai câţiva lideri ai PDL, printre care Raluca Turcan, au vorbit despre proiectul Monicăi Macovei. Am sentimentul că în partid domină mai degrabă o anume nelinişte în legătură cu prevederile Codului etic…
Mircea Marian
