Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Petre M. Iancu: Mulţi, în est, „se simt la strâmtoare între Putin şi Conchita Wurst”.

[…]

Şi dacă jumătate din Austria cotizează la moftul unui populism frizând extrema dreaptă, oare câţi esteuropeni vor fi căzut la rândul lor pradă cântecelor de sirenă putiniste? În Frankfurter Allgemeine Zeitung filosoful bulgar Ivan Krastev şi istoricul austriac Oliver Jens Schmitt au descris persuasiv sentimentul funest marcându-i nu doar pe mulţi occidentali, ci pe şi mai mulţi esteuropeni din cei rejectaţi şi aruncaţi la coşul de gunoi al istoriei de hipermoralizatoarea elită progresistă, vesteuropeană.

Potrivit lor, mulţi, în est, „se simt la strâmtoare între Putin şi Conchita Wurst”. Cei doi gânditori condamnă, în context, pretenţiile de „consens etic, european”. Deşi inexistent, în numele lui li se pretinde esteuropenilor să accepte migranţi, ori legi ale „mariajului pentru toţi”, cum i s-a spus în Franţa căsniciei homosexuale, un proiect care, nu întâmplător, a iscat proteste în masă. Şi nu doar extremiste.

Între timp rateurile electoratelor europene şi americane s-au înmulţit, indicând o agonie a democraţiilor. Problema e că, în fapt, democraţia însăşi e în criză. Cum s-ar putea aplana ea? Mai întâi, recunoscându-i-se natura. Diagnosticându-se corect că este vorba de o criză de încredere. Din cauza ei democraţii se împuţinează văzând cu ochii. Iau amploare în schimb conspiraţioniştii. Întrucât democraţia însăşi e privită, din ce în ce mai des, cu mefienţă, e nevoie de măsuri de refacere a încrederii. De predictibilitate. De lichidarea cauzelor alimentând suspiciunile.

În cazul României, de pildă, trebuie eradicată credibil corupţia la nivel înalt. Dar n-ajunge să dai liber DNA şi altor instituţii de forţă să-i vâneze pe marii corupţi. Mai ai nevoie şi de o presă liberă şi responsabilă, care să urmărească şi să controleze puterea şi s-o determine să se corecteze dacă e prinsă cu ocaua mică. Or, România n-a avut o asemenea presă nici în epoca în care restul Europei mai avea încredere în a ei. Mai nou şi în Europa se reduce vertiginos încrederea în medii.

Ce provoacă această prăbuşire? Carenţele şi clivajele de memorie nu constituie decât un aspect al problemei. Altul, fantasmagoriile antioccidentale şi pseudocreştine cu care propaganda putinistă infiltrează de ani buni mentalul colectiv şi plasează pe banca acuzării şi vestul, şi America şi Uniunea Europeană şi presa independentă, învestindu-le in corpore cu toate relele imaginabile.

Acuzelor raţionale li se adaugă conspiraţionismele care alimentează doctrinele populiste de stânga şi dreapta precum şi răbufnirile de ură ale reţelelor de socializare. Bau bau ar fi, de pildă „noua ordine mondială” ,după cum afirmă, nebulos, ultranaţionaliştii susţinuţi şi finanţaţi de Rusia lui Putin şi de lăcomia unui public avid de explicaţii simpliste şi senzaţionaliste.

Lovitul propagandistic în America şi, prin extensie, în instituţiile occidentale e o tactică al cărei scop strategic este clar. Rusia lui Putin vrea să distrugă lumea unipolară, să creeze un establishment global, în care Kremlinul eurasiatic să dicteze în jumătatea sa de lume. În acest scop Moscova susţine din răsputeri populismele alimentate de revoluţia islamistă şi de căderile şi decuplările identitare provocate de globalizare.

În replică, presa societăţilor deschise se arată prea puţin pregătită să detecteze minciuna propagandistică şi s-o contracareze. E prea bizantină, prea greoaie, prea imersată în relativism, transgenderism, corectitudine politică, prea puţin capabilă să arate convingător de ce nu trebuie trecut rubiconul aruncării în aer a drepturilor minorităţilor. Cum să restabilească ea încrederea în democraţie?

Aici cercul vicios se-nchide. Să-l spargem. Alea iacta est. Să ne mai moderăm un pic lăcomia de prea bine. Poate că, astfel, cine ştie, devenim mai buni.

Petre M. Iancu

Citiți în intregime pe dw.com

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.