Neue Zürcher Zeitung: Costurile cu refugiații, o temă tabu în Germania

    Print Friendly, PDF & Email

    Articol (op-ed) publicat în Neue Zürcher Zeitung, o respectabilă publicație elvețiană:


    Costurile cu refugiații, o temă tabu în Germania

     

    Germania s-a arătat extrem de generoasă în acceptarea refugiaților. Dar nu este prea clar ce s-a ales de cultura ospitalității. Costurile sunt apăsătoare.

    Candidații la alegerile din Germania traversează țara ca și cum ar pluti pe deasupra lucrurilor. Vorbesc și promit una, alta, dar ignoră chestiunile legate de criza refugiaților, care potrivit sondajele se află de ani de zile printre îngrijorările nemților. Așa se face că sub sub stratul de suprafață al satisfacției economice există o fierbere și un zgomot puternice…

    Cetățenii sunt în primul rând indignați că nu primesc niciun răspuns la întrebările stringente: Câți migranți din alte culturi mai poate Germania să accepte? Ce se întâmplă cu circa 1,7 milioane de oameni (ne)integrați, care din 2014 au depus cerere de azil? Cât costă oficial proclamata „cultură a ospitalității” și cine plătește pentru ea? Situația ți-amintește de elefantul pe care toată lumea îl vede în încăpere, dar despre care nimeni nu vrea să vorbească.

    Un labirint de statistici și de responsabilități

    Elefantul se află în încăpere, dar nu se vede cu totul. Costurile cu refugiații revin mai multor bugete. Cine întreabă guvernul de la Berlin de întreaga sumă, este băgat într-un labirint de statistici și de responsabilități. Doar suma finală lipsește: totalul cheltuielilor destinate unui grup clar definit de persoane. Într-o țară în care altminteri fiecare șurub este pus la socoteală, faptul poate fi explicat doar prin frica față de cetățeni.

    Specialistul în administrație Jörg Bogumil a identificat o „uimitoare lipsă de competență și de organizare”. Nu este vorba despre mărunțișuri, ci despre părți uriașe din buget. Doar guvernul federal are nevoie pentru refugiați, din 2016 până în 2020, de 93,6 miliarde de euro. Însă landurile pretind să li se restituie până la jumătate din costuri, ceea ce înseamnă o cheltuială estimată între 30 și 40 de miliarde euro. Nu este clar dacă au fost calculate și sumele pentru 180.000 de locuri noi la grădinițe, 2.400 de noi școli primare și pentru cei 15.000 de polițiști promiși în plus.

    Numai tribunalele administrative au solicitat 2.000 de noi judecători, pentru a face față valului de cereri de azil, care din 2015 s-au cvadruplat, ajungându-se la 200.000 de apeluri. Pe de altă parte, Institutul Robert-Koch arată o creștere drastică a bolilor infecțioase precum tuberculoza sau SIDA, care a avut loc o dată cu intrarea în țară a refugiaților.

    Ministrul Dezvoltării, Gerd Müller, confirmă indirect astfel de sume: „Pentru un milion de refugiați, guvernul federal, landurile și comunitățile locale cheltuiesc 30 de miliarde de euro anual. Banii ar fi fost mai bine folosiți în țările de proveniență.”

    Institul german de economie (IW) ajunge la suma de 50 de miliarde, calculată pentru anul 2017. Institutul Kieler pentru cercetare economică a calculat că este vorba de până la 55 de miliarde anual.

    Perspective sumbre

    Pentru comparație, cheltuielile vehiculate sunt echivalentul bugetelor însumate din acest an electoral ale următoarelor ministere federale: Transporturile (27,91 mld.), Cercetarea (17,64 mld.), Min. Familiei (9,52). Sau, altfel spus, pe baza afirmațiilor ministrului Müller, fiecare migrant din Germania necesită 2500 de euro lunar. Asta corespunde impozitării a 12 angajați cu venit mediu (cu 3.000 de euro pe lună)…. Pentru un migrant adolescent neînsoțit, costurile estimate sunt chiar de 5.000 de euro lunar.

    Între timp, niciun economist și niciun manager nu mai susține că imigrația în masă este o binecuvântare pentru statul german. Din contră: din cauza nivelului scăzut de pregătire, expertul financiar Bernd Raffelhüschen a calculat că „fiecare refugiat costă, pe durata vieții, 450.000 de euro”. La 2 milioane de refugiați, suma totală poate ajunge la 900 de miliarde….

    Sumele ar putea fi și mai mari din cauza șomerilor pe termen lung. Pentru că în realitate doar 13% dintre migranți sunt încadrabili, iar majoritatea dintre aceștia sunt doar ucenici, deoarece 59% dintre migranți n-au absolvit școala, iar mulți sunt analfabeți.

    Perspectivele sunt prin urmare sumbre. Cu toate acestea, în politica germană sau în mass-media se preferă să nu se vorbească despre ele, iar când se vorbește, exprimările sunt sinuoase.


    original: Die Flüchtlingskosten sind ein deutsches Tabuthema, 15 sep. 2017. Traducere de Dorelian Bellu.

    The following two tabs change content below.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.