Nicoleta Savin: De ce nu dă justiţia de pământ cu Victor Ponta

Print Friendly, PDF & Email

Nu e singurul enunţ nedemocratic, dictatorial chiar, al liderului USL. La pachet cu „cimilitura” de mai sus, Ponta spune ce mai „pohteşte” dacă va câştiga alegerile: „Vreau ca UDMR să stea în opoziţie (…), PDL la DNA, că ei ştiu drumul până acolo”.

La fel de agresiv şi paralel cu legislaţia unui stat de drept era Victor Ponta în vară, când ameninţa întreg aparatul din subordinea Elenei Udrea:

„Singura datorie pe care USL nu o va plăti va fi cea rezultată din (…) programul PNDI, în valoare de 4 miliarde de euro. Aceia nu-i vom plăti şi le-am spus de câte ori am avut ocazia şi investitorilor români şi băncilor. (…) Am propus – şi am vorbit foarte serios – ca toţi cei care lucrează în MDRT, de la ministru, secretar de star, director şi funcţionari care participă la acest proiect de fraudare a 4 miliarde de euro, vor avea patrimoniul indisponibilizat pentru ca eventualele firme păgubite sau guvernul să poată să se întoarcă împotriva lor.”

Necunoaşterea şi nerespectarea principiilor statului de drept descalifică orice om politic, indiferent din ce profesie a aterizat în politică. Sunt incalificabile declaraţiile de genul celor făcute de Victor Ponta atunci când autorul lor este un fost om al legii, fost procuror. Ameninţările nu sunt gafe, nu l-a luat gura pe dinainte fără să ştie prietenul Crin, mentorul Adrian sau sponsorul Dan. Ele abundă în discursul public al lui Victor Ponta şi dau măsura ipocriziei şi demagogiei celui ce a declanşat procedura de suspendare a lui Traian Băsescu reclamând ingerinţe în treburile justiţiei şi vorbind de reforma şi depolitizarea puterii judecătoreşti.

Ponta ştie că nici statutul de premier la care visează pentru sine, nici cel de preşedinte, pe care- l doreşte pentru amicul Crin, nu permit „băgarea” de oameni „în închisoare” sau „convocarea” lor la DNA. Ştie că atât timp cât nu s-a declanşat urmărirea penală împotriva unei persoane nimeni nu-i poate ataca imaginea sau demnitatea, aşa cum ştie că până la o soluţie definitivă şi irevocabilă într-un proces prezumţia de nevinovăţie trebuie respectată. Ştie că nu poţi popri averea unei persoane dacă, juridic, împotriva acesteia nu s-a formulat nici o acuzaţie şi nu s-a demarat nici o cercetare.

Dacă declaraţiile la adresa PDL sau a unor oameni numiţi de PDL, pe criterii politice, pot sta sub umbrela imunităţii parlamentare – care permite unui politician să spună tot ce-i trece prin cap fără să probeze afirmaţiile sau să plătească pentru ele – ameninţările de sechestrare a averilor pentru „toţi cei care lucrează în MDRT (…) director şi funcţionari care participă la acest proiect” intră în sfera penalului.

Luate în serios de către funcţionarii ministerului, ele sunt un îndemn la anarhie, la neexecutarea atribuţiilor din fişa postului, la blocarea activităţii ministerului, la punerea agoniselii la adăpost încă de pe acum.

[…]

Nu ştiu de ce nu se autosesizează nimeni atunci când se fac declaraţii de o asemenea gravitate. Abia (in)justiţia şi statul de (ne)drept visate de Ponta înseamnă, de fapt, dictatură. Înseamnă ingerinţe clare în agenda şi deciziile puterii judecătoreşti, înseamnă intervenţii ale reţelei Voicu în justiţie, cu neînceperi ale urmăririi penale, scoateri de sub urmărire penală, amânări până la prescrieri ori, în cel mai rău caz, condamnări cu suspendare pentru „ai noştri” şi închisoare fără judecată pentru „ai lor”. Prima care ar trebui să sară în aer la auzul acestor declaraţii şi să ceară pedepsirea lui Ponta ar fi chiar justiţia română. De ce nu o face e altă poveste, numai bună pentru alt editorial.

Nicoleta Savin

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.