Melanchthon, un membru al comunităţii ConservativeHome, scrie un manifest prin care solicită Prim-Ministrului Cameron revendicarea suveranitaţii Regatului Unit:
“În această săptămână – pe 28 octombrie – Cameron va participa la summit-ul UE de la Bruxelles. Punctul principal pe ordinea de zi va fi propunerea franco-germană pentru un nou Tratat al UE. Am explicat deja, de multe ori, că euroscepticii doresc un nou Tratat UE – unul în care să fie renegociată poziţia noastră în cadrul UE, prin care să fie repatriate competenţele cheie aşa cum a fost promis în ultimele trei manifeste electorale. Aceasta este o oportunitate excelentă pentru a realiza ceea ce euroscepticii au aşteptat de ani de zile.
[...]
Punctul esenţial pentru noi este să afirmăm că noi nu trebuie să fim parte a Statului Unic European. Aceasta înseamnă că noul tratat trebuie să conţină următoarele dispoziţii:
- Marea Britanie trebuie să fie în mod explicit exceptată de la obligaţia de a căuta o “uniune tot mai strînsă”. Acesta este punctul cel mai important. Dacă nu vom obţine acest lucru, restul va conta prea puţin.
- Trebuie să afirme că, în ceea ce priveşte Regatul Unit, concluziile Curţii Europene de Justiţie nu au forţă juridică independentă. Ele constituie doar un arbitraj asupra situaţiei în care ne aflăm, dacă sînt sau nu încălcate obligaţiile noastre conform Tratatului. (Această dispoziţie, probabil, trebuie să fie completată cu un act corespondent în legislaţia britanică (o “Lege a Suveranităţii”), care să schimbe statutul juridic pentru birocraţii britanici care acţionează în moduri care violează obligaţiile Tratatului – mai precis, să stipuleze că aceste acţiuni nu constituie infracţiuni.)
- Trebuie să ne retragem din spaţiul penal comun (al cărui principiu este deja prezent în Tratatul de la Amsterdam).
- Trebuie să ne retragem din forţa de apărare comună (idem).
- Trebuie să ne retragem în privinţa dispoziţiilor de la Lisabona privitoare la serviciul comun al afacerilor externe.
- Trebuie să precizăm că Regatul Unit nu este obligat în nici un fel de Clauza Pasarelă, chiar dacă reprezentanţii britanici în Consiliul European ar vota favorabil.
- Trebuie să precizăm că Marea Britanie nu este parte a entităţii juridice unice create de la Lisabona în ceea ce priveşte negocierile internaţionale.
- Trebuie să afirme statutul nostru “în afara” zonei euro, nu în “pre”-zona euro.
Părerea mea este că cele de mai sus constituie elementele esenţiale ale renegocierii. Dacă acestea sunt realizate, apoi, în cursul timpului, vom putea negocia cu Statul Unic European şi cu alţi membri ai UE (care, ca şi noi, nu vor fi membri ai Statului Unic European) asupra altor chestiuni care ne displac, cum ar fi politicile comune în domeniul pescuitului sau politicile agricole comune sau diferite măsuri de reglementare financiară sau de sănătate şi siguranţă. Lucrul cel mai important în opinia mea este realizarea unei desprinderi suficiente (şi decisive) din Statul Unic European, astfel încît să fie în interesul Statului Unic European să se desprindă mai tîrziu la rîndul său de noi.”
