Scris de: Roland Catalin Pena
Eram în liceu, parcă pe a unşpea. Ora de matematică, cu dirigintele. Un tip mişto, cam de statura lui Boc plus ochelari tip sifon. Învăţam în prima clasă de lângă cancelarie. Era cald afară, aşa ca toate ferestrele erau deschise.
Zdup, uşa de perete. O fi fost şi curentul de vină pentru bubuitură, n-o fi fost, cert e că în prag îşi făcu apariţia însuşi tovarăşul secretar general al partidului Nicolae Ceauşescu. Cald, cald, însă toată lumea a îngheţat, în frunte cu dirigintele. După o clipă de uluială realizăm că tovarăşul era în fustă. Imediat auzim vocea directorului: În picioare! Tovarăşa inspector general Elena Bărbulescu!
Deja tovarăşa era la catedră lângă diriginte, la care urlă: Ce faceţi, bă? Îl îngropaţi de viu? Dirigintele o dă în bâlbâială: Pepepe cicine, tovarăşa? Pe frati-meu, îl lămureşte musafira, arătând cu degetul spre tabloul de deasupra tablei, plin de praf, al multiubitului. Tăcere mormântală. Pe care tot ea o sparge, tunând cu degetul îndreptat spre o colegă din prima bancă, rândul din mijloc: Ia zi, fată, cine e primul secretar al judeţului? Colega, fată sfioasă de la ţară, se ridică roşie toată şi bâguie: Tovarăşul Lică Bărbulescu.
Mai bine tăcea, săraca!
Cu ochii ieşiţi din orbite, Bărbuleasca, cum îi se spunea poporul, care o iubea necondiţionat ca de altfel pe toată familia ei, zbiară din rărunchi: Fatăăăăă, Lică îi spun eu acasă! Pentru tine e tovarăşul Vasile Bărbulescu!
Îşi trage sufletul, oricum cred ca era singura care-şi mai permitea să respire în clasa aia, o ia printre rânduri şi cu degetul aţintit către un coleg întreabă pe acelaşi ton de inchizitor: Băiete, cine e prim-secretarul CC al UTC? Răspunsul vine la foc automat: Tovarăşul Nicu Ceauşescu.
Simt că Băbuleasca stă să explodeze, iar dirigintele şi directorul să facă, în cel mai fericit caz, implozie. De ce am ridicat mâna, habar n-am nici în ziua de azi, cert e că bine am făcut. Ia zi, mă! Tovarăşul Pantelimon Găvănescu, mai mult şoptesc.
Mă uit la diriginte. E clar, de azi pot veni fără matricolă. Trag cu ochiul la director. Şi cu trimisul aproape lunar la frizer m-am scos. Vă las pe voi să ghiciţi cam ce note am luat de atunci la matematică…
Întâmplarea mi-am amintit-o la provocarea lui Costin. Ce relevanţă are în 2011? Cum, potrivit ultimelor sondaje, tot mai mulţi regretă comunismul sau nu ştiu nimic despre ce şi cum a fost, sper să aibă oarece.
Tărăşenia s-a petrecut aievea la Liceul Ioniţă Asan din Caracal, prin 1981-1982.
Pentru cei născuţi după acei ani ţin să fac următoarele precizări:
Nicolae Ceauşescu a condus România din 1965 până în 1989, când în ziua de Crăciun a fost împuşcat la Târgovişte de gaşca eşalonului doi al PCR, condusă de Ion Iliescu, care a şi pus mâna pe putere.
Elena Bărbulescu era una dintre surorile lui Nicolae Ceauşescu, analfabetă cu diplomă de profesor de istorie, care ajunsese Inspector general şcolar la Olt.
Vasile Bărbulescu a fost soţul Elenei Bărbulescu, prim secretar al judeţului Olt, la bază fiind şef de atelaj (ăla care mâna carul cu boi) la CAP Scorniceşti.
Nicu Ceauşescu, poreclit Prinţişorul, era prim-secretar general adjunct al Uniunii Tineretului Comunist, apoi prim-secretar la Sibiu, unde l-au şi prins evenimentele din decembrie 1989. Se zvonea că urma să-i urmeze tatălui său, Nicolae, la conducerea României.
Despre Pantelimon Găvănescu am spus ce ştiam.
mai tîrziu a început să i se spună doamna. nu băga ea spaima în burgheji, dar în profesori, învățători, elevi, oricine, reușea. auzeam povești cu doamna trecînd ca vodă prin lobodă, cînd vede un țăran cooperator culegînd într-o sacoșă loboda cap-ului. doamna a coborît din mașină / elicopter, s-a dus și l-a pălmuit pe bietul mujic, care s-a mai ales și cu dosar penal pentru furt din avutul obștesc.
uite, despre “doamna” chiar sînt multe de spus.
Foarte bun! Ar trebui facute filme cu fazele astea!