Cu jumătate de secol în urmă femei afgane se pregăteau pentru cariere în medicină, bărbaţi şi femei mergeau împreună la cinema şi toţi laolaltă urmau cursurile universităţilor din Kabul, iar fabricile din suburbii produceau textile şi alte bunuri de consum. Exista o tradiţie a legii şi ordinii şi un guvern capabil să se încumete la proiecte vaste de infrastructură naţională, cum ar fi străzi şi centrale hidroelectrice, chiar dacă cu ajutor extern. Oamenii nutreau speranţă, încredere în oportunităţile oferite de educaţie şi aveau convingerea că un viitor luminos este la îndemână. Toate acestea au fost distruse de trei decenii de război, dar acea perioadă a fost reală.
Photo essay
Once Upon a Time in Afghanistan…
Record stores, Mad Men furniture, and pencil skirts — when Kabul had rock ‘n’ roll, not rockets.
