Omagiu Cataloniei julite

    Print Friendly, PDF & Email

    Revoluția catalană n-a învins, ci se odihnește la o grevă și este în etapa de smiorc.

    O lume întreagă a rămas însă cu imaginile de o brutalitate „fără precedent de la al doilea război mondial încoace”, după cum zice într-un interviu președintele parlamentului catalan, adâncind suferința la Digi24.

    Dar brutalitate fără victime contabilizate nu se poate, așa că dexchizi Aurora Democratixăvexi cum se mai suferă în tânăra republică. Citești că duminică au solicitat asistență medicală aproape 900 de persoane; toți, în toată Catalonia. Unii cu vânătăi, alții cu amețeli, alți cu atacuri de panică. Nu se știe exact care de la rivoluție, care de la vecinisme, care de la chefuri. Pep Guardiola denunță și el chipul hâd al terorii Madridului: Unei femei i-au rupt degetele. Dama este căutată și face precizări: mi s-a inflamat un deget.

    Dar în 48 de ore, rănile violenței fără precedent s-au mai vindecat pentru că marți, spune chiar Departamentul catalan al sănătății, 4 persoane mai sunt internate în spital: una de la un glonț de cauciuc luat în ochi, alta cu infarct în timpul protestelor și încă două despre care se zice doar că sunt în „stare gravă” și că nu sunt din Barcelona, unde au fost confruntările, ci din două localități catalane mai mici. Trăgând un pic de linie, vezi că abuzurile din poze și din materialele video cu care catalanismul a smuls lacrimi și a mâniat facebookul și twitterul, ba chiar și pe Lucian Mandruță, făcând CNN-ul („Rușinea Europei”, era titlu mare) să fie de acord cu Breitbart și vițăvercea, au avut urmări cam cât un botellón – când iei macheală la pet și te apuci s-o bei cu băieții prin parcuri sau pe plajă. la finalul penultimului paragraf (cel care se încheie cu plajă) pune și asta: Iar pentru că victima zilei e republica, nu e cazul să amestecăm lucrurile și să pomenim de cei peste 40 de polițiști răniți duminică în Barcelona, cât a raportat ministerul spaniol de interne.

    S-a vorbit despre 1 octombrie catalan ca despre o zi neagră în istorie, o zi care va fi comemorată etc.

    Problema însă nu e că la comerorarea de un an n-o să ai ce să arăți, adică nu tu suferință conservată, nu tu schilozi ai baricadelor, nu poze cu dispăruți. Va fi greu să dai și decorații, în condițiile astea.

    Problema este că dacă faci parastasul la o săptămână, consumi arpacașul de colivă doar ca să arăți niște cucuie, o juleală și să cutremuri lumea povestind cum ți-ai luat șuturi în cur și ai fost tras de păr, suficient însă ca să ajungi pe piscurile suferinței europene postbelice.

    Dorelian Bellu

    The following two tabs change content below.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.