Adrian Papahagi: Islamul și creștinismul, diferențe fundamentale

    Print Friendly, PDF & Email

    Nenumărați progresiști, care înțeleg faptul religios cât mă pricep eu la balet, promovează un amalgam între islam și creștinism. După ei, toate religiile produc violență. E fals:

    1. Coranul spune în numeroase surate că infidelii trebuie uciși, Noul Testament niciunde.

    2. Islamul s-a impus de la bun început cu sabia, în timp ce creștinismul s-a răspândit prin jertfa unor oameni aruncați în arenele cu lei.

    3. Martiriul creștin înseamnă jertfa de sine pentru credință, nu uciderea celorlalți pentru credința ta.

    4. Pentru creștini, războiul spiritual este unul nevăzut, cu propriii demoni, nu un jihad împotriva altor oameni.

    5. Hristos a separat ce este al lui Dumnezeu de ce e al cezarului, în timp ce sharia este în egală măsură lege spirituală și seculară.

    6. Noul Testament nu face diferența între femeie și bărbat, sclav sau stăpân, străin sau iudeu, Coranul discriminează între aceștia.

    7. Tradiția patristică ne-a învățat să citim inclusiv pasajele violente din Vechiul Testament (Noul Testament nu are așa ceva) în cheie alegorică, transfigurând deci sensul literal, în timp ce tradiția musulmană nu a reușit să spiritualizeze și să alegorizeze violența din Coran.

    Islamismul nu e o pervertire a Coranului, ci exacerbarea ideologică a unui text oricum violent și a unei religii inseparabile de politic.

    Adrian Papahagi  1Creștinismul nu are nimic violent, iar orice violență comisă în numele lui este o denaturare, pe care creștinii sunt chemați să o denunțe.

    Nu e totuna să acționezi într-un duh, sau împotriva lui.

    De altfel, se vede cu ochiul liber ce au produs spațiile unde domnește fiecare dintre aceste duhuri: libertate, prosperitate și drepturi umane într-unul, tiranie, înapoiere și dispreț față de viață în celălalt.

    Islamul are în primul rând o mare datorie de a lucra în interiorul tradiției sale și al lumii care crede în Coran pentru spiritualizare, depolitizare și exorcizare a violenței. Pentru a deveni o religie a păcii, nu a violenței, islamul trebuie să facă loc între învățăturile sale centrale libertății, toleranței și egalei demnități a tuturor oamenilor, precepte de bază ale creștinismului, transmise și ordinii seculare, politice din Europa și America.

    Adrian Papahagi

    2 gânduri despre “Adrian Papahagi: Islamul și creștinismul, diferențe fundamentale

    1. Coranul este haotic,cetos,scris parca intr-o stare crepusculara,magie,reguli dure si exces
      Stilul fluctuant,de la porunca la promisiuni pentru cei bantuiti de vesnice lipsuri,pilaf,fecioare,odihna,sclavi in exces,demesurat,fara oprire,un paradis hulpav si senzual dar iluzoriu ca visul omului flamand
      -o scriere invaluita in aburii unei inspiratii incontrolabile,un analfabet ce dicteaza viziuni dar cine stie ce scriau invatatii
      un abur greu de opiacee si necesitatea unirii unor triburi cu multe inspiratii venite din intuitii animiste intr-o mare religie;un zeu,un popor,un tel
      cuvantul”dragoste”cel mai putin folosit cuvant
      o carte de o tristete si de o furie pe care doar bucuria ultima a mortii continue o mai scalda cu o blandete feroce

    2. Relativ la cum trebuie tratat Islamul, să luăm exemplu de la Ştefan cel Mare şi
      Mihai Viteazul.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.