Petre M. Iancu: Chipul nemerniciei. Despre minciună, dezinformare, manipulare

    Print Friendly, PDF & Email

    Mai poate avea loc o revoluţie în România? Dacă da, ea se va îndrepta, sper, contra hidoaselor metode de promovare a represiunii şi restauraţiei totalitare prin calomnii…

    Am fi vrut să-i uităm. Dar cum am putea? Securitatea şi apologeţii ei continuă să mizeze pe amnezia şi dezinformarea noastră, pe manipularea memoriei, a iubirii de neam, pe calomnierea ca instrument represiv, de intimidare şi de blocare a adevărului. Toate spre a reabilita poliţia politică şi a promova restauraţia.

    […]

    În România contemporană se încearcă punerea pe rug, prin calomnie, a reputaţiei ziariştilor şi cărturarilor independenţi. Prin minciuni, răstălmăciri, revizionism şi torpilarea oricărei dezbateri oneste, diferenţiate se grăbeşte actualizarea şi reeditarea trecutului, cu tot cu represiunea lui totalitară, dar în aşa fel încât, pentru a-l evoca pe Aldous Huxley şi al său Brave New World, tirania să înceapă să ne placă.

    Într-o atmosferă otrăvită de eşecul intelectualităţii româneşti de a profita de un răstimp de aproape un sfert de veac spre a aborda diferenţiat vinovăţiile trecutului, a decanta şi tranşa problema memoriei şi chestiunea complicităţilor cu regimurile totalitare, acest obiectiv nu e utopic.

    Nu întâmplător, în România multora le place primitivul ton xenofob şi antioccidental din vituperaţii antieuropene gen Crin Antonescu. Ton, ce reaminteşte fatal de „mândria naţională” indusă, ca surogat de pâine, de propaganda regimului comunist, milioanelor de muritori de foame şi de frig din România ceauşistă.

    Mai ştim oare ce a declanşat evenimentele din decembrie 89? Ne dăm seama cum se manifestă actualmente spectrul infamiei ceauşiste? Cum poate fi exorcizat? În frica de pedepsele draconice pentru un avort şi de controalele poliţiei politice; în frigul din case, când, lihniţi de foame cum erau, părinţii nou-născuţilor se luptau cu cele 2-3 grade din locuinţe, punând pe copiii lor încă o pătură şi încă una, în speranţa că măcar bebeluşii vor supravieţui; în toate acestea şi în insuportabila minciună zilnică a propagandei rezidă cauzele revoluţiei din 89.

    Or, pentru toate acestea, pentru torturarea, decenii la rând, a românilor de vină e securitatea. Nu doar cea din epoca, din fericire scurtă, a cuplului Ana Pauker – Gheorghiu-Dej, ci şi din cea neaoşă, ceauşistă…

    Când, în 1989, în ciuda teoriei puciului şi-a insistenţelor unor pseudo-istorici asupra presupusei prezenţe a unui „mare număr de ruşi” la Bucureşti, tinerii români au ieşit în masă în stradă, revolta lor a fost una anti-securistă.

    Când liceenii şi studenţii s-au confruntat cu „teroriştii”, încercând să oprească tancurile dictaturii cu pieptul gol, când şi-au dat viaţa strigând, „vom muri şi vom fi liberi”, nemernicia criminală a comunismului care-i ameninţa nu era anonimă. Avea un chip. Era chipul ofiţerilor şi agenţilor poliţiei politice, cu gradele şi numele lor. Era faţa sinistră a unor generali de securitate precum Pleşiţă, Iulian Vlad, ori adjunctul acestuia, Aurel Rogojan.

    E incontestabil că, dacă spre deosebire de toate celelalte din estul şi centrul Europei, revoluţia română a fost, câtă a fost, una sângeroasă, acest fapt s-a datorat, în mare măsură, ticăloşiei poliţiei politice comuniste. Care, sub Ceauşescu, nu s-a rezumat „să apere ‚cuceririli’ revoluţionare”, în speţă averile imense acumulate de nomenclatura comunistă, să-i spioneze şi să-i prigonească pe români, ci-şi inventase sieşi şi o falsă justificare patriotică.

    Securitatea ar fi fost, vezi bine, nu atât o simplă organizaţie criminală, precum Gestapoul, cât, în opinia unora dintre mai-marii, generalii şi ofiţerii ei, un aparat chipurile „de apărare” a naţiunii în faţa ruşilor, ungurilor şi altor „alogeni”.

    Realitatea e alta. Au scos-o în evidenţă disidenţii, „transfugii”, istoricii oneşti, securiştii convertiţi la antisecurism şi democraţie precum Pacepa. Pâinea cea de toate zilele a poliţiei politice era represiunea. Era prigonirea, reprimarea, reeducarea poporului român.

    Or, în ultimii ani, revizionismul istoric care neagă această realitate sau o minimalizează şi o relativizează, aşa cum s-a făcut şi cu Holocaustul, s-a văzut umflat cu pompa. S-au înmulţit îngrijorător apologiile cu inflexiuni fasciste şi legionare la adresa naţional-comunismului securistic, laudele aduse orientării antisemit-xenofobe şi rasiste a poliţiei politice a regimului ceauşist.

    Declanşată de mult, semnalată de observatori competenţi, precum fostul disident Gabriel Andreescu, ori de şeful Comisiei de istorici care a întocmit valorosul Raport de condamnare a comunismului, Vladimir Tismăneanu, aceste panegirice fac parte dintr-o sistematică şi amplă campanie. Scopul ei e reabilitarea securităţii şi pregătirea terenului ideologic al restauraţiei.

    Se tricotează la aceste obiective nu doar în cărţile unor istorici răstălmăcitori ai trecutului, de pildă, prin trivializarea şi relativizarea Holocaustului, precum ale americanului Larry Watts, un entuziast adulator al „geniului” diplomatic al lui Ceauşescu. Watts, care sugerează că oameni ce-au trădat comunismul, precum Pacepa, ar fi în realitate inşi care i-ar fi trădat pe români a devenit, ca istoric, un soi de pontif, de alibi şi martor principal în confecţionarea restauraţionistelor mitologii ceauşiste.

    Se lucrează la aceiaşi campanie şi în blogurile care, departe de a înfiera comunismul, aşa cum vor să pară, susţin în fapt astfel de autori. Cu toţii utilizează toxic impulsurile naţionaliste româneşti spre a ridica osanale tezelor auto-justificative ale celor mai abominabile figuri ale poliţiei politice ceauşiste.

    Te întâlneşti la tot pasul cu aceste odioase exemplare. De pildă, dacă ai ghinionul de a da, în internet, peste un blog în genere plicticos, uneori imund, precum cel ţinut de un oarecare V. Roncea, un ins cu fumuri de jurnalism de investigaţie şi pretenţii de respectabilitate ong-istă. De ani de zile site-ul său iese în evidenţă prin campanii virulente de susţinere a securiştilor de rang înalt şi a pseudo-istoricilor cu obsesii ultranaţionaliste şi, pe de altă parte, de ţintuire la stâlpul infamiei a celor mai importanţi gânditori şi militanţi pentru democratizarea României.

    Cu sete şi aprigă mânie proletară loveşte acest blog în toţi cei care au refuzat să înghită gogoaşa patriotismului securistic, care încearcă să demaşte manipulările sistematice ale specialiştilor în dezinformare din trusturile de presă controlate de oligarhia securistă, sau sunt pur şi simplu neobedienţi faţă de emanaţiile ei.

    Cei „demascaţi” alcătuiesc practic toată crema gândirii antitotalitare româneşti: Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu şi mulţi alţii. Sunt intelectuali de-o calitate maximă, cercetători, savanţi şi autori de o moralitate şi o competenţă profesională ireproşabile, oameni care se bucură, pe bună dreptate, de-o indestructibilă credibilitate internaţională.

    În răspăr faţă de realitate şi de verdictele CNSAS unora dintre cei asasinaţi în efigie li se impută frecvent şi calomnios „turnătorii” la securitate imaginare, ori discutabile devreme ce n-au făcut rău nimănui. Ceea ce aminteşte de vorba unui fost disident potrivit căruia, „în România, securiştii strigă securiştii”.

    Alţii se văd învinuiţi din raţiuni de obârşie sau din te miri ce alte motive.

    În rândul celor atacaţi din greu autorul blogului cu pricina a inclus recent şi Europa Liberă şi Deutsche Welle. A făcut-o probabil în siajul vituperărilor din epoci de puci ale premierului Ponta, care înainte de a se hotărî să coabiteze, se plângea în vara anului trecut de prezumtivi jurnalişti chipurile „infiltraţi” de securitate în media occidentală.

    În reacţie la articole în care s-a evidenţiat derapajul USL-ist şi modul în care se manipulează la Bucureşti opinia publică, n-a fost scutit nici autorul acestor rânduri de atenţia dezinformatorilor profesionişti. Astfel, între frânturi de semi-adevăr, de manipulări, dezinformări, „Caţavencii” şi în siajul lui alte site-uri, între care blogul lui Roncea, au lansat minciuni sadea. Mi s-a atribuit o denumire prezentată fals şi defăimător, ca fiind „numele meu real”, spre a se implica ori sugera că aş semna cu un pseudonim şi mi-aş ascunde obârşia.

    În context se cere semnalat că, pentru oştirea denigratorilor, recursul la metoda securistă de tristă faimă a politicii de cadre comuniste, în speţă la calomnierea indirectă, prin trimiterea la „originile sociale nesănătoase” ale celui înfierat e un instrument tipic.

    […]

    4 gânduri despre “Petre M. Iancu: Chipul nemerniciei. Despre minciună, dezinformare, manipulare

    1. Dupa patania cu Riddick ( https://www.facebook.com/groups/426768217389146/permalink/503278153071485/ ), incercam sa imi dau sama ce e cu George Roncea. Stiu de mult ca inamicii lui sint aceiasi cu ai antenelor, si in general, ai fostei securitati, vesnicii Patapievici, Tismaneanu, Liiceanu, Plesu, Occidentul etc. Limbajul lui este de fiecare data sub-sub-suburmab, extrem de violent, cu greu pescuiesc ideile in haznaua de vitriol, violenta, aluzii sexuale si scatofilie. Fra-su, Victor, la fel.

      Ce spune GR despre Rusia si Iran intr-o emisune tv? http://www.youtube.com/watch?v=Mh8UY82VpIk Ca Rusia este complet irelevanta, si trebuie privita cu amuzament pentru ca nu are armata, nu are nici un fel de putere si nu avem de ce sa ne facem griji ( Rusia nu conteaza, noi de UE si SUA trebuie sa ne ferim. Tip de mesaj care serveste in primul rind Rusiei ). Despre Iran, „Iranul e slab, nu mai e Persia”, nu au nici un fel de putere, iar amenintarile la adresa Israelului sint doar de show, „jumatate dintre locuitorii Teheranului sint evrei, relatiile cu Israelul sint foarte bune”. Mesaj care serveste foarte bine intereselor Iranului aliat de nadeste al Rusiei. Pe de alta parte, Felix Roncea, fiul lui Victor, daca am inteles bine, este un filo-iranian convins, exista o conferinta de aproape o ora cu ambasadorul Iranului la Bucuresti filmata de Felix (zis si Jah te iubeste, Creatorul de Vise, Miscarea Oamenilor Visatori ).

      Parerea mea, am cautat infromatie care sa ma contrazica, nu am gasit: Victor, George si Felix Roncea sint filorusi sub acoperire, incearca sa pastreze aparentele, filoislamisti, virulent antisemiti, antiamericani, antiisraelieni, legionari (deci fascist), promoveaza tot felul de „istorici” si ginditori dubiosi, de la ideologul lui Putin, Alexandr Dughin http://inliniedreapta.net/moni.....s-a-crime/, la fanul lui Ceausescu si inamicul lui Pacepa, Larry Wats, de la Zelea Codreanu la Antonescu.

      Eu, daca as fi securist sau agent de influenta rus, ca ei as vorbi. Vedeti si http://www.revista22.ro/chipul.....25797.html

    2. G Roncea despre ce au cataut americanii in Afganistan: au ras o cultura si o civlizatie, au readus inapoi transportul de opiu. s-a rezolvat problema. Terorismul islamic – creatia serviciilor americane. Nu mai exista presa, cei care spun ceva ce nu trebuie sint impuscati in cap (de sua, care e controlata de complexul militar. traiasca wikileaks!)

    3. Sunt si putini bolnavi la cap, Costin, daca-mi permiti. Pe Roncea al’ mare (the big brother, of the 2), daca-l vezi cum se imbraca, e suficient ca sa te lamuresti. El si cu Mazare, ca si la ala sunt probleme mari la bibi – parca s-ar imbraca de la acelasi croitor.
      Jah te iubeste e Roncea junior? Ei ca sa vezi!
      Acuma, am o nelamurire. Autorul spune despre securitate ca „isi gasea auto-justificari fals-patriotice, desi,in fapt, era un fel de gestapo”. Corect, si sunt de acord. Pe de alta parte, imediat imi vine-n minte un articol allui Mircea Mihaes de prin 2006 in apararea Monei Musca, in care Mihaes spunea ca uite, totusi, ce multe rele faceau studentii straini din Romania, studentii arabi, africani, si ca da, Musca turnase, dar totusi, trebuia cineva sa-i opreasca pe-aia, nu? Apoi tot autorul spune:

      crema gândirii antitotalitare româneşti: Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu şi mulţi alţii

      Marturisesc ca e ceva ce-mi scapa in sosul asta: a fost aceea o „alunecare de pix” scuzabila, alui Mihaes? A facut securitatea si lucruri bune ? (nu prea cred). Bizar.
      In alta ordine de idei. E inspaimantator de mare galeria de monstri descrisa de tine mai sus (si inca nu-s toti….Dogaru…..). Si ce mi se pare si mai inspaimantator e ca, pentru fiecare dintre acesti zombie filo-securisti romani, trebuie sa mai numaram inca minimum 10-15 adepti ai lor, frustrati, saraci, din toate punctele devedere, care le sorb cuvintele pe bloguri sau la tv. N-au spitalele psihiatrice metode suficient de moderne pt. a-i vindeca vreodata pe toti acesti nefericiti. Si, in final, toata turma asta voteaza. Ponta stia bine ce facea, atunci cand a semnat hartia aia cu Dogaru: dereglatii astia sunt relativ usor de dus cu zaharelul catre urna, de catre unul caPonta. Ce vroiam sa spun insa era altceva: mi-amintesc ce ploaie de injuraturi se abatuse asupralui Basescu atunci cand mersese cu Becali la carciuma, atunci cand se aliase cu PNG, etc. Eu, in sinea mea, ma bucuram. Pentru ca, uite, Becali apoi a ajuns europarlamentar; a avut ocazia sa iasa din tara, poate impreuna cu unii din sustinatorii lui. Or pentru asemenea oameni, iesirea din tara, constatarea cu ochii lor, pe pielea lor, fara sa mai poata fi mintiti sau sa se mai poata minti, ca mai exista si altceva, ca se mai poate si altfel decat ca in balta fetid-corupta cu care erau obisnuiti de-acasa, reprezinta primul pas spre vindecare. Si apropo. Am in familie un exemplar, un cumnat. Pana in 2011 era fan Becali. Acum e la Toulouse, munceste, e relativ bine platit, si e relativ om normal.

    4. G Roncea despre ce au cataut americanii in Afganistan: au ras o cultura si o civlizatie

      Manipuleaza bine Roncea, pacaleste pe cine a auzit ceva, i-a trecut pe la ureche ceva vag, dar nu e clar ce. Facts: in 2005-2006, talibanii au aruncat in aer cu tnt statui ale lui Buddha vechi de 2000 de ani. Talibanii, nu americanii (care inca nu erau acolo). Other facts: 90-95% din economia Afghanistanului, pana sa vina americanii (despre ce e acum n-am date) se baza pe exportul de droguri; am vazut un filmulet pur si simplu gretos, despre o mama care, cica, n-avea mancare sa-i dea copilului, asa ca-i dadea coca.
      Costin,un hint: fratii Roncea s-au lansat la Ziua, fostul ziar al lui SRS, finantat, pe atunci, dePatriciu. N-ar strica sa investighezi, cand ai timp, probabilele legaturi Patriciu-SRS-Roncea brothers. Despre SRS iti pot spune eu, e dealtfel public: marele parlamentar pretinde ca are tot felul de informatii despre servicii, cand apare pe la tv, selauda peste tot ca „am fost acuzat ca sunt securist, nu am negat, ba mai mult, am declarat si sustin public ca nu am fost securist ci ofiter de securitate”. Ceea ce eu personal, dealtfel, stiam, din urmatorul context:
      prin ’86-’87, pusti fiind, luam meditatii la germana. Asa am ajunsla SRS in casa, luandmeditatii dela nevasta-sa, mme Tana Ardeleanu. Care mme, in ’86, avea nici mai mult nici mai putin decat gradinita particulara de lb germana. La ea acasa. Pe vremea lui Impuscatu. Cam cati crezi ca puteau face asta, pe-atunci, farasa aiba stele grelepe umar? Patriciu se lauda si azi cu meditatiile lui multe, pe care le dadea in aula facultatii I.Mincu (Dan Bittman e unul dintre fostii elevi, de exemplu). Again: Patriciu, in anii aia, avea industrie de meditatii, in aula facultatii, in vazul lumii, adica. Cam cati isi permiteau, pe atunci, sa faca asta, fara sa vina securitatea sa-i ancheteze? Banui ca, poate, asa s-au si cunoscut, Patriciu cu SRS, lucrand practic in aceeasi bransa.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.