Petre M. Iancu: Drumul României către braţele deschise ale Rusiei

    Print Friendly, PDF & Email

    Ce se poate ascunde în spatele „derapajelor” cu privire la Schengen ale unor demnitari români precum Titus Corlăţean? Dar îndărătul poziţiei germane?

    Unora e posibil ca viteza de emisie a declaraţiilor extrem de contraproductive cu privire la Schengen şi România, să le fi amintit fatal de cadenţa de mitralieră a măsurilor grăbite, adoptate la Bucureşti de tripleta Voiculescu-Antonescu-Ponta, în timpul loviturii de stat din vara anului trecut.

    Ceea ce a părut la un moment dat a fi doar nefericita derivă a unui ministru de externe suprasolicitat şi incapabil să evite să dea impresia că vorbeşte gura fără el, s-a dovedit, până la urmă, net mai grav, politică de partid şi program guvernamental USL-ist.

    Dezminţirile salutare ale preşedintelui Traian Băsescu n-au mai putut schimba impresia deplorabilă generată de bâlbele şi deraierile diplomaţilor şi politicienilor din guvern.

    După ce şeful diplomaţiei române a făcut-o de oaie, a ratat prilejul de a-şi rectifica gafa şi a recidivat: „Decizia pe Schengen nu e a Germaniei, ci a unei părţi a guvernului creştin-democrat“ a spus el, textual, încercând să vâre zâzania în cabinetul federal. Ceea ce asupra guvernului de centru-dreapta de la Berlin n-are cum să aibă alt efect decât să potenţeze impresia oricum deplorabilă generată de lungul şir de inadecvări ale actualului executiv de stânga de la Bucureşti.

    Întăririle succesive ale aberaţiei lui Titus Corlăţean, potrivit căreia pe români nu i-ar mai prea interesa, chipurile, aderarea la Schengen, s-au succedat în ritm de foc de pistol automat, constituind contribuţia notabilă a celor mai de vază personalităţi ale puterii.

    Nu libertatea, democraţia şi şansa de prosperitate a ţării rezultată din aprofundarea integrării României în structurile euro-atlantice îi interesează ci, dimpotrivă, după toate indiciile, apropierea ţării de Rusia. În această direcţie bat repetatele şi deşănţatele campanii ultranaţionaliste şi antioccidentale întreţinute la ceea ce pare a fi oficiosul guvernamental, Antena 3.
    Nu trebuie uitată nici opţiunea pro-moscovită afişată la un moment dat fără nici o jenă la aceiaşi televiziune a lui Felix de primul ministru de externe USL-ist, Andrei Marga. Şi el, ca stăpânul Antenelor, fost turnător al securităţii, a formulat explicit ceea ce mai nou pare a fi program oficial.

    Între vocile cuprinse de isteria datului cu flit în direcţia aderării la Schengen s-au înghesuit, pe lângă cea a premierului, glasul spart după o somnolenţă excesivă al şefului Senatului, precum şi cele, nu mai puţin ultranaţionaliste, antieuropene şi populiste ale deţinătorilor unor portofolii cheie. De pildă glasul ministrului PNL-ist de interne, Stroe: „Germania a pierdut ocazia să tacă”. Şi cel al ministrului apărării.

    Unora e posibil ca viteza de emisie a declaraţiilor extrem de contraproductive cu privire la Schengen şi România, să le fi amintit fatal de cadenţa de mitralieră a măsurilor grăbite, adoptate la Bucureşti de tripleta Voiculescu-Antonescu-Ponta, în timpul loviturii de stat din vara anului trecut.

    Evident, afirmaţia că pe români nu i-ar mai interesa ceea ce, de fapt, le iscă de multă vreme o maximă luare-aminte e pur şi simplu mincinoasă. E falsă de la un cap la altul. E complet alăturea cu drumul.

    Mulţi români fără de lucru nu doresc să muncească în Rusia, în Ucraina sau în Belarus, ci să-şi câştige pâinea în Germania, Spania, Austria, Franţa şi Italia, deci tocmai în ţările din spaţiul Schengen. Circulaţia fără controale la frontierele acestor ţări, pe scurt, aderarea la acest spaţiu e vitală întru promovarea intereselor românilor.

    Dar pentru mai-marii USL-işti importante nu sunt interesele românilor, ci ale propriei clientele. Inşii care conduc ţara şi au eviscerat mai nou şi CSM, pe lângă varii alte instituţii cheie ale statului de drept, precum cea a avocatului poporului, eliminând dintr-un for esenţial pentru independenţa justiţiei magistraţi neinfluenţabili politic, au, iată, o cu totul altă agendă.

    Adâncirea integrării în structurile euro-atlantice? Ei aş. De ce să ne intereseze? Ce ne-au dat nouă NATO şi UE? – această retorică întrebare s-a pus şi s-a repus până la saţietate de ani buni în România de către dezinformatorii de profesie aflaţi în solda celor cu pâinea şi cuţitul.

    Pe care nu libertatea, democraţia şi şansa de prosperitate a ţării rezultată din aprofundarea integrării României în structurile euro-atlantice îi interesează ci, dimpotrivă, după toate indiciile, apropierea ţării de Rusia. În această direcţie bat repetatele şi deşănţatele campanii ultranaţionaliste şi antioccidentale întreţinute la ceea ce pare a fi oficiosul guvernamental, Antena 3.

    Ori domnii cu pricina sunt incompetenţi. Ori vor cu dinadinsul să mute ţara în braţele deschise ale Rusiei.

    Nu trebuie în context uitată nici opţiunea pro-moscovită afişată la un moment dat fără nici o jenă nu în ultimul rând la aceiaşi televiziune a lui Felix de primul ministru de externe USL-ist, Andrei Marga. Şi el, ca stăpânul Antenelor, fost turnător al securităţii, căruia în schimbul serviciilor sale i s-a pus la dispoziţie o sinecură de şef al ICR, poziţie în care Marga s-a făcut plenar de râs, între altele cu propunerea sa de valorificare a „caloriferului ca invenţie ardelenească”, a formulat explicit ceea ce mai nou pare a fi program oficial.

    Evident, apropierea de Rusia nu e în sine o ideea rea. E chiar recomandabilă, atâta vreme cât nu e vorba de expansionistul şi autoritarul regim al fostului kaghebist Putin, care a început, vai, să destructureze şi democraţia moldoveană. Poate fi utilă, dacă apropierea de Moscova nu împiedică perpetuarea integrării occidentale a României.

    Or, declaraţiile rostite la Bucureşti par, tocmai, menite să o torpileze. Să-i instige pe oameni împotriva vestului. Să-i facă să creadă că „occidentul nu ne-ar dori”. Ceea ce, în mod evident, e o monstruoasă gogoaşă, menită să abată atenţia de la monumentalul eşec politic şi economic al puterii USL-iste.

    Sigur, Germania se află în plină campanie electorală. Dar decizia germană privind aderarea la Schengen a depins constant, după puciul USL-ist de anul trecut, de raportul Comisiei Europene pe MCV. Care, încă, nu e favorabil. Din cauza aceluiaşi USL şi a politicii puterii în materie de justiţie şi respectare a principiilor statului de drept.

    Nu e exclus, pe de altă parte, ca îngrijorările exprimate de Asociaţia Oraşelor Germane în legătură cu masivul val de imigraţie a romilor din sud-estul Europei să fi jucat un regretabil rol în decizia ministrului german de interne, de a spune deocamdată nu integrării României în Schengen.

    E sigur că acest val şifonează în continuare imaginea externă a României şi dă apă la moară populismului german. Care există şi el. Dar e limpede că nu printr-o contra-campanie anti-germană, anti-europeană şi anti-occidentală care scoate ţara din Uniunea Europeană se remediază lucrurile, ci printr-un dialog constructiv, calm şi la obiect, precum şi prin eforturi susţinute ale puternicilor zilei de a-şi recupera credibilitatea pierdută.

    Că nici şeful Senatului, nici premierul, şi nici principalii săi miniştri n-au înţeles toate acestea, iar declaraţiile lor contravin flagrant intereselor naţionale nu lasă loc decât unui număr de două posibilităţi. Ori domnii cu pricina sunt incompetenţi. Ori vor cu dinadinsul să mute ţara în braţele deschise ale Rusiei. În ambele instanţe Mihai Răzvan Ungureanu are dreptate. Ar fi imperativă urgenta lor demisie.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.