Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Petre M. Iancu: Maşinăria antidemocratică la lucru

Nu e greu de ilustrat cum pare a lucra, concret, propaganda rusă. O face, de regulă, cu materialul clientului. Produsul prostirii finale e cu atât mai potrivit, cu cât e croit după chipul şi asemenărea celor escrocaţi.

Maşinăriei dezinformatoare a Kremlinului nicio minciună nu i se prea prea sfruntată sau prea ridicolă, dacă e în stare să le dea o mână de ajutor agenţilor de influenţă ai ideologilor Rusiei neoimperiale să-şi amplifice peste tot în Europa zvonita, stârnind dezacorduri, litigii şi învrăjbiri cât mai virulente.

Spre a se atrage atenţia asupra unei şopârle utile în acest sens, în ciuda găunoşeniei, deriziunii şi stupizeniei modului în care a fost îmbrăcată ca prezumtivă „ştire”, una, desigur, imposibil de verificat, în reţelele de socializare se anunţă, pompieristic, „bombe”. Care ar urma, chipurile, „să zguduie lumea”.

Ca de obicei în cazul unor asemenea titluri, în realitate, în raport cu pretenţiile dezinformatoarei „veşti”, nu e vorba decât de o fâsâială tristă şi jenantă. Dar nu fără oarece potenţial inflamator. Spre exemplu, de orientare naţionalist-ortodoxistă. Aşa de pildă, „Putin”, după cum se afirmă că ar fi declarat un anonim „ziarist rus”, reluat de un site obscur, ar fi pasămite de origine „basarabeană”. Şi dă-i şi luptă ca liderul de la Kremlin să fie scos „urmaş de români” ajuns „în Rusia”, conform noii plastografii, proaspăt ieşite probabil din laboratoarele versiunii contemporane a Ohranei, „cu oamenii lui Dimitrie Cantemir”.

În subsolul pseudoarticolului dezinformator, postacii angajaţi pesemne de fabrica de trolli a Kremlinului vehiculează, într-o română chinuită rău, afirmaţii groteşti menite, între altele, să întreţină, altfel abil, cultul personalităţii lui Putin, prin recurs la gâdilături naţionaliste. Potrivit lor, clamata origine „română” ar fi „probabilă” de vreme ce ex-kaghebistul rus ar fi „dăştept”. Totodată se mai răspândesc alte mesaje de întărire a ideilor, în fond demente, cu care stalinisto-fascisto-ortodoxiştii „eurasianismului” propus de ideologii Kremlinului încearcă să-i îndoctrineze, între altele, pe români. Potrivit răspândacilor, Putin ar reprezenta, chipurile, „speranţa popoarelor ortodoxe”; iar islamiştii n-ar fi de lepădat, de vreme ce se opun occidentalilor „şi ar mai ţine echilibrul în lume”.

Şi alte elucubraţii de acelaşi gen. Pe un calapod identic, maşinăria dezinformatoare a Kremlinului cultivă şi în restul Europei seminţele zâzaniei. Moscova are tot interesul să alimenteze, in corpore, gâlcevile istorice ale variilor forţe, categorii, mişcări şi segmente sociale, politice şi naţionale. Se mizează, mai peste tot, în funcţie de profilul zonelor vizate, nu doar pe intimidare, ci şi pe intensificarea extremismelor locale, dispunând de potenţialul de scandalizare cel mai amplu.

Se sprijină, în naţiunile cu puternice tendinţe de stânga, forţele postcomuniste influenţabile de către Moscova, care se angrenează apoi în vituperări antiliberale şi anticapitaliste. Simultan se umflă pseudoştiri apte să confere un fals credit autovictimizărilor şi impulsurilor antioccidentale ale extremei dreptei şi fundamentaliştilor, în ideea că „Occidentul” ori „nemţii” ne-ar „vrea răul”. Cui? „Nouă grecilor”. Sau „nouă românilor”. În schimb, Rusia, culmea, n-ar dezbina, ci „ne-ar uni”.

Se pompează, probabil, resurse ample în concomitenta şi ubicua exacerbare a naţionalismelor, rasismului, xenofobiei, fanatismului. De pildă, la nevoie, în vest, a celui islamist. Sau a celui islamofob. Creştinii sunt asmuţiţi contra partizanilor corectitudinii politice. Şi invers. Pretutindeni şi perpetuu se apasă pedala miturilor eterne, fondatoare ale totalitarismelor, în speţă anticapitalismul, antiamericanismul şi antisemitismul. Spre a se obţine, finalmente, scontata păruială generală.

Se contrazic unele isme? Se bat chiar cap în cap, de pildă, naţionalismul românesc cu cel maghiar? Nicio problemă. Divide et impera. Maşinăria nu se dă în lături să le susţină, frăţeşte, pe mai toate. Ideea, aplicată şi în Războiul Rece, e ca democraţiile, societăţile deschise şi voinţa de coeziune şi solidaritate transatlantică a Europei să fie sistematic anemiate şi zdrobite, marele pemiu al disensiunilor iscate fiind, desigur, distrugerea unităţii europene şi a funcţionalităţii alianţei nordatlantice.

Petre M. Iancu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.