Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Petrisor Peiu: Este timpul ca institutiile statului sa preia tema Republicii Moldova si a Unirii

„Am fost sambata la marsul unionist organizat de Actiunea 2012. Impreuna cu familia, respectand cumva traditia marilor manifestari anti-feseniste ale anilor 90, ani in care s-a format si s-a maturizat generatia mea, cea care astazi conduce Romania”, scrie Petrisor Peiu pentru ziare.com.

„Am facut o plimbare frumoasa, entuziasta, alaturi de alte cateva mii de oameni, dintre care se distingeau doua mari categorii: cei de varsta noastra, in general „oameni subtiri” cu idealuri si principii certe, si cei foarte tineri, studenti in general.

Trebuie sa spun ca printre participantii la mars am vazut putini basarabeni, nu cred ca erau mai mult de o cincime si acestia studenti in Romania.

[…]

Reunificarea Romaniei cu Republica Moldova este o tema a Romaniei profunde, a multor milioane de romani, dar o astfel de tema nu se regaseste printre prioritatile politicienilor importanti, ale celor care conduc efectiv partidele care asigura guvernarea.

In conditiile in care sentimentul unionist este semnificativ pentru majoritatea romanilor (cam doua treimi dintre noi suntem unionisti declarati, indica sondajele cele mai recente), politicienii de „main stream” evita cu dibacie aceasta tema de peste doua decenii.

[…]

Tinerii de astazi citesc mai usor si inteleg mai usor, iar geopolitica, politica in general nu mai este apanajul unei elite foarte sofisticate. Si mai ales tinerii de astazi se exprima cu nonsalanta, fara dorinta instinctiva de a se ascunde dupa formule neutre, echivoce.

Timpurile s-au schimbat, politicienii trebuie sa ia tema in serios

Viata politicienilor nostri s-a complicat si mai mult, pentru ca la Chisinau elitele politice au repurtat un esec ingrozitor in incercarea de a cladi un stat functional: Republica Moldova este astazi cel mai sarac stat european, este statul unde Guvernul a furat un miliard de dolari de la Banca Nationala pentru a-l oferi unor escroci care l-au dus repede in paradisuri fiscale, este statul unde s-au spalat 20 miliarde de dolari ai mafiei ruse prin deciziile unor judecatori raionali in numai cateva saptamani, este statul de unde o treime a populatiei a emigrat in cautarea unei vieti mai bune!

Aceasta prabusire evidenta a creat o imensa frustrare dincolo de Prut si a facut sa creasca puternic sentimentul unionist si a mai creat si o tabara deloc neglijabila a basarabenilor care isi doresc o unire pragmatica, o unire care i-ar conduce la statutul de cetateni ai UE si NATO.

Pentru a complica si mai mult lucrurile, au mai aparut in spatiul public si think-tank-uri, care au inceput sa construiasca modele si abordari unioniste, greu de combatut sau de evitat.

Acest complex de trei factori (o noua generatie mai greu de „pacalit”, o presiune de dincolo de Prut si o conceptualizare a reunificarii) a adus subiectul Republica Moldova in zona de prioritati a opiniei publice, a romanilor.

Nume „serioase”, televiziuni „serioase” au inceput sa vorbeasca deschis despre aceasta pana mai ieri erezie a reunificarii.

Actorii politici importanti, precum si ONG-urile oficiale si oficioase, au continuat, insa sa ignore subiectul sau sa se refugieze in zone mai sigure ale dezbaterii.

Ministrii de Externe se preocupa sincer si riguros de efectele Brexit sau de decapitarea retelei de promovare economica a Romaniei din strainatate, presedintii si premierii si-au descoperit afinitatile cu ucrainenii si jelesc pierderea Crimeii si a Donbass-ului, oengistii oficiosi dezbat doct despre abuzurile constitutionale din Polonia si in general cam toata lumea „buna” pare preocupata de sexul ingerilor.

Unionismul de strada

In acest context, era normal ca presiunea publica din lumea reala sa conduca spre o spartura in angrenajul oficialilor.

Asa a aparut unionismul „strazii”, condimentat cu scandari proprii galeriilor de fotbal. Acest unionism creste si va deveni din ce in ce mai revendicativ, pentru ca se vede in continuare impins de oficialitati spre periferia dezbaterilor; figurile de ceara, saltelistele si corectii politici par mai preocupati de protejarea sensibilitatilor germane (si acestea mai mult banuite decat reale) decat de preluarea temelor importante pentru societatea romaneasca.

Oare sa fie atat de greu de inteles ca, daca cedezi tema unionismului catre strada, vei primi in schimb manifestari de strada?

Incep sa cred ca, de fapt, la radacina tuturor relelelor se afla o combinatie ireala de „nu pot”, „nu vreau” si „nu stiu”. Adica bravii nostri conducatori nici nu prea pot duce teme asa de grele si de importante, nici nu vor sa incerce sa le inteleaga, dar nici nu stiu nimic despre subiect.

Fermecati de misterele Parisului, prinsi de grijile propriilor copii aflati la studii la Londra sau New York, presati de amantele care isi doresc genti neaparat de pe straduta Monte Napoleone da Milano si mai ales ingroziti de cat de greu este sa inveti germana, conducatorii nostri bravi de fapt nici nu prea inteleg ce se intampla pe la Chisinau; li se pare mai simplu sa rosteasca papagaliceste distinctia intre „pro-europenii” cei buni si „pro-rusii” cei rai decat sa ii caute si pe pro-romanii care, cel putin in sondaje, par a fi cateva zeci de procente si in crestere.

Cateva date din trecut

[…]

Va mai aduceti aminte cum il cara doctul Mihai-Razvan Ungureanu (fost si viitor, pe atunci, director SIE!) pe proaspatul ales presedinte Iohannis la sediul de campanie al PLDM la doua zile de la „furtul miliardului” sa isi transfere popularitatea exact catre gruparea care dirijase acel furt?

Va mai aduceti aminte cum, desi FMI, Banca Mondiala si Uniunea Europeana au taiat orice finantare pentru guvernul cleptoman de la Chisinau, Guvernul roman a dat de curand 60 milioane de euro, ca parte a unui credit de 150 milioane de euro?

Va mai aduceti aminte anul 2014, cand pe banii nerambursabili dati de statul roman (combinatia Traian Basescu-Victor Ponta) se renovau gradinitele de limba rusa de la Balti? Va mai aduceti aminte ca, la alegerea sa ca presedinte al Romaniei, Klaus Iohannis nu vazuse Chisinaul?

Tot spre amuzament sau spre intristare vreau sa povestesc o intamplare din 2010, din zilele alegerilor parlamentare de la Chisinau. Venise un grup de parlamentari romani, impreuna cu alti colegi din APCE sa observe alegerile respective.

A doua zi dupa alegeri mi-am pierdut o jumatate de zi din viata pentru a explica unei mari sperante a politicii de atunci (astazi mare doamna a aceleiasi politici, dar la alt partid) ce se intampla in Republica Moldova, alaturi de un excelent cunoscator al acelei situatii de la Ambasada Romaniei si mai ales explicandu-i ca romanii basarabeni (pe atunci pusi la colt de pro-europenii cleptomani) se simt ignorati si asteapta macar o incurajare din partea Bucurestiului.

Si parea ca intelege ceva… Seara, in drum spre Bucuresti eram in masina si respectiva doamna debita senin la un post de radio local exact ceea ce nu trebuia sa spuna, ba mai mult (filoloaga de profesie fiind) lauda limba moldoveneasca impanata de „placute” calchieri din rusa!

Iata cum, din ignoranta si nepasare, se poate ajunge la o situatie dezamagitoare pentru intreaga societate.

Iata de ce cred ca este timpul ca institutiile statului sa preia tema Republicii Moldova (in subtext aflandu-se posibila reunificare), sa o trateze cu seriozitate si rigoare, sa o valorizeze politic; poate n-ar strica si niste cursuri de „training” pentru problematica respectiva pentru a crea oamenilor politici relevanti o oarecare familiaritate cu chestiunea si pentru a evita, pe viitor, situatii jenante precum cele descrise mai sus.”

Petrisor Peiu

cititi in intregime pe ziare.com

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.