Petrisor Peiu: In asteptarea unui Panait Istrati pentru Uniunea Europeana

15

Macron rateaza „glontul de argint”. Vers l’autre flamme. L’Union europeenne En Marche!

„Daca Dumnezeu nu exista,
inseamna ca totul este permis si, daca totul este permis,
inseamna ca suntem pierduti”,
Feodor Mihailovici Dostoievski- Fratii Karamazov

In anul 1927, la aniversarea unui deceniu de la revolutia bolsevica din Rusia tarista, scriitorul Panait Istrati este invitat in URSS, impreuna cu „tovarasa sa de viata”, Marie-Louise Baud-Bovy (Bilili) si cu cuplul Eleni-Nikos Kazantzakis.

Cei doi scriitori comunisti, de o celebritate intrecuta pe atunci doar de cea a lui Romain Rolland, au petrecut 16 luni in proaspata Uniune Sovietica cu intentia de a aduce lumii burgheze marturii din raiul comunist.

Numai ca, la intoarcerea in Franta, Panait Istrati, sfidand sfaturile protectorului sau Rolland, publica trei volume de eseuri sub titlul „Vers l’autre flamme” (Sub alta flamura), in care demasca saracia extrema, birocratia sufocanta si lipsa totala de libertate din „paradisul” sovietic.

Antologia a devenit cunoscuta in toata lumea pentru textul esential intitulat „Confession pour vaincus” (Spovedania unui invins) si a fost motivul pentru care intreaga lume marxista, progresista si comunista l-a ostracizat pe Istrati pana la moarte.

Macron dezamageste

Dupa fix 90 de ani de la gestul de mare curaj al lui Panait Istrati de a demasca prapastia dintre discursul oficial si realitatea din URSS, in oglinda cu Istrati, Emmanuel Macron imbraca costumul unui apparatchik perfect, aparand un regim anchilozat, ineficient si devitaminizat.

Emmanuel Macron, de la pupitrul sau de presedinte al celei de-a cincea Republici Franceze, din pozitia de vice-rege al Europei, face un gest trist si dezamagitor, alegand sa apere ceea ce nu este de aparat, in detrimentul unei reforme demult asteptate.

De fapt, prezidentiatul lui Macron a avut, pentru Europa care astepta reformarea si corectarea erorilor, efectul pe care l-a avut alegerea lui Leonid Brejnev la carma URSS, in 1964, adica inghetarea oricaror sperante.

Prea tanar (doar 41 de ani) pentru a fi contaminat definitiv de morbul functionarului prafuit care se identifica cu institutia birocratica, Macron dezamageste alegand sa isi puna talentul in slujba contra-reformei.

El decide, in deschiderea campaniei electorale pentru alegerile europene din mai 2019, sa publice o scrisoare catre popoarele europene, scrisoare care cucereste prin frazarea inteligenta si exprimarea spumoasa, dar care deziluzioneaza teribil prin continutul fad, tezist, lipsit de substant.

Scrisoarea respectiva ar fi putut la fel de bine sa fie scrisa de catre un scriitor sovietic talentat si oficios (un fel de Evgheni Evtusenko), care ar fi avut sansa sa candideze la functia de secretar-general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

Ceea ce frapeaza la scrisoarea lui Macron este glorificarea Europei ca spatiu comun fara a spune nicaieri ce uneste, de fapt, Europa: crestinismul. Marele absent din scrisoarea de „re-fondare” a Uniunii Europene este chiar Dumnezeu si aici ma vad nevoit sa il citez din nou pe Dostoievski: „Daca Dumnezeu nu exista, inseamna ca totul este permis si, daca totul este permis, inseamna ca suntem pierduti”.

Britanicii pleaca din cauza Frantei

Macron isi incepe si isi sfarseste pledoaria de glorificare a Uniunii birocratice si ineficiente cu tema Brexit-ului, pe care o vede ca pe un simbol al pericolului in care se afla Uniunea Europeana, dar si ca o capcana din care el, Macron, se ofera sa scoata neajutoratii votanti europeni.

Fara a se fi produs inca, iesierea britanicilor din Uniune este vazuta ca o catastrofa pentru insulari. Ceea ce uita teribilistul urmas al lui De Gaulle sa spuna este ca propria lui tara a facut tot ce a putut pentru a submina rolul Marii Britanii in Uniune: Parisul s-a opus timp de 22 de ani (din 1951 pana in 1973) intrarii britanicilor in piata comuna, tot Parisul a impus neconditionat o politica agricola comuna (CAP in limbajul bruxellez) desenata in beneficiul exclusiv al fermierilor francezi (care primesc practic un sfert din bugetul Uniunii Europene), desi Londra s-a opus indarjit acestei politici si exemplele de „sufocare birocratica” a arhipelagului britanic nu se opresc, desigur, aici.

Motivele cele mai importante pentru care insularii au ales sa paraseasca Uniunea sunt trei: populatia matura si batrana s-a saturat de ritmul in care se ceda suveranitate, de pierderea identitatii proprii, frica de migrantii din Africa si Orientul Mijlociu adusi de politica Bruxelles-ului la un Canal al Manecii distanta de imperiala metropola de pe Tamisa si neincrederea in posibilitatile de crestere economica sub bagheta mediocritatilor din Comisia Europeana.

Ceea ce uita Macron sa ne spuna in scrisoare este ca Brexit-ul va sterge venituri importante nu doar din bilanturile firmelor britanice, ci si din cele ale firmelor continentale (totusi, britanicii au un deficit in comertul cu restul UE de 67 miliarde de lire!).

Sa nu uitam ca economia britanica, anul trecut, a inregistrat un excedent comercial (bunuri plus servicii) de 41 de miliarde de lire cu restul lumii, pe care ei il compara cu deficitul de 67 de miliarde de lire (bunuri plus servicii) pe care il au fata de restul Uniunii.

De altminteri, dupa votul pentru Brexit, niciun indicator macroeconomic britanic nu are o evolutie mai proasta decat cele similare calculate pentru zona euro.

Oricum, in loc sa identifice onest problemele Europei, Macron alege sa sublinieze realizarile Uniunii, mentionand in primul rand „prosperitatea” adusa unui continent devastat.

Totusi, oameni buni, prosperitate este doar pentru luxemburghezi, olandezi, danezi, nemti si alti castigatori ai trecerii la euro. Vi se pare ca este prosperitate in Campania? Sau in Calabria? Sau in Puglia? Sau in Andalucia, in Extremadura? Si vorbim de unele regiuni (cele din sudul Italiei) in care, inca din 1951, se tot aloca fonduri pentru „dezvoltare regionala”.

Dar ce spun de Italia? In Romania noastra, de cand exista fondurile europene pentru echilibrarea dezvoltarii, raportul dintre Bucuresti-Ilfov si nord-estul tarii s-a cam dublat (astazi, Capitala se afla la 150% fata de media UE, iar judetul Vaslui la doar 27% din media UE).

Lucrul esential pe care teologii religiei bruxelleze nu il inteleg este ca politica actuala din Uniune duce la cresterea polarizarii dintre regiunile Uniunii, duce la un indicator PIB/capita (cifre comparabile metodologia PPS) de peste 600% din media UE in Londra si la unul de doar 30% pentru majoritatea regiunilor din Bulgaria! […]

Cine o sa ne apere de rusi?

De fapt, scrisoarea lui Macron pacatuieste prin transformarea lucrurilor nefunctionale din Uniune in zone de mai mare integrare (a se citi export de politici nu neaparat inspirate).

De exemplu, presedintele francez ne propune, nici mai mult nici mai putin, decat o integrare totala a sistemelor de aparare, adica, de fapt, renuntarea la achizitionarea de armament american. Si atunci, cine o sa ne mai apere vreodata de marele nostru cosmar? Daca nu avioanele si rachetele americane, cine?

Cei care fac conducte cu rusii, cei care sunt la mii de kilometri de raza de actiune a rachetelor S-400 din Crimeea? Cei care nu demult vorbeau de Europa de la Atlantic la Urali? Hai sa fim seriosi, tineti-va Mirage-urile la voi, lasati-ne sa ne bizuim pe F-16, macar acestea au castigat multe razboaie reale.

Ni se mai cere sa ne aliniem unei politici externe facute la Bruxelles de fosti membri ai Partidului Comunist, precum Federica Mogherini.

De exemplu sa boicotam Israelul si sa participam la farsa „dialogului” cu Iranul. Pai, domnule, in Israel sunt cateva sute de mii de cetateni care vorbesc romaneste si dupa a treia generatie, iar cu Iranul nu mai avem niciun fel de relatii, pentru ca proprietarii austrieci sau francezi ai unor companii romanesti si-au pastrat pentru ei acele relatii. Si, mai presus de orice, am invatat in ultimul secol, ca numai daca stam langa americani, vom fi aparati…

Desigur ca Macron nu rateaza momentul de a ne vinde propria iluzie cu infiintarea unei Banci a Climatului. Pai, uite de-aia, s-au retras Statele Unite din Acordul de la Paris, pentru a fugi de asemenea propuneri ridicole. Dar sa nu uitam cu ce se ocupa astazi birocratii de la Bruxelles: cu o reglementare care sa oblige producatori de sticle de PET sa lipeasca dopul de sticla, pentru a fi aruncate impreuna!!! Serios, asa o sa traim mai mult? Chiar daca vom manca numai paine decongelata frantuzeasca, aici, in „tara granelor”?

Am lasat pentru final cea mai spumoasa propunere a „europeanului” Emmanuel Macron: dupa ce ne ridica in slavi democratia care i-a facut pe francezi sa inlocuiasca cuvintele „tata” si „mama” cu „parinte 1” si „parinte 2”, francezul ne propune infiintarea unei Agentii pentru Apararea Democratiei!!! Hai ca-i buna: pai daca avem asa o democratie ca nici mama si tata nu mai avem, de ce sa mai infiintam o agentie europeana care sa apere democratia?

Faceti, mai nene, agentii din astea in Libia sau Siria, ca tot le-ati eliberat de „dictatura”, sau in Iran (cam complicat, nu?), nu in Europa. Totusi, aici ar fi o risipa de bani similara cu terenurile de sport in panta sau cu parcurile facute prin sate, totul pe bani europeni…

Inchei cu speranta ca poate va veni un Panait Istrati si pentru Uniunea Europeana; […]

Petrisor Peiu

SURSA   ZIARE.COM

Print Friendly, PDF & Email

15 COMENTARII

  1. Macron este o căzătură.Macron este omul lui Rothchild la cârma Franței.Un Illuminati gerontofil avid de putere.Să-l văd pe Macron ca pe un idealist de orice fel, comunist, nazist, orice, mi-e imposibil.Macron este o căzătură și asta va rămâne.Să aștepți de la o slugă ca el vreo măsură care să îndrepte lucrurile în Franța sau aiurea, e ca și cum ai spune despre celălalt rateu, Trudeau, că este un om al dialogului, inteligent și bine intenționat.

  2. Interesant cum grosul alegătorilor francezi a putut fi demantelat în câteva decenii, ca să se ajungă (la fel ca în majoritatea țărilor comunitare) la posibilitatea introducerii pe scena politică a unor „partide” -făcături, gata să dezorienteze orice electorat…

    Manipularea a ajuns cea care dirijează politica, deci poate ridica orice mercenar la rang de vedetă și „progresismul” regresist la rang de politică inconturnabilă ! De altfel Franța livrează în ultimul timp tot felul de modele anti-creștine (cum bine se subliniază în articol) :
    prima-doamnă a ajuns în această poziție printr-un act de crasă pedofilie / schema ei familială de-a doua este ilustrarea completă a familiei care nu poate avea copii / viața spirituală a acestui cuplu ocolește vădit orice contact cu Biserica și tradiția care a construit Franța, dar nu uită să blameze cu orice ocazie „îngrozitoarele războaie religioase”…

    Franța a importat la greu oameni din fostele colonii și nu numai, pe simplul interes electoral și de manipulare a pieței muncii (inclusiv brain-drain în domeniile de specializare sensibile), dar nu va putea să facă față problemelor demografice și, exact, religioase care se vor dezvolta inexorabil în deceniul proxim !!

  3. Pai terenurile de sport in panta – la prima vedere ceva absolut ridicol – au o valoare mai mare decit ne putem imagina la prima vedere. Se pot folosi – cu conditii de a nu se schimba terenul la pauza – in egalarea sanselor de cistig (deci si a competitivitatii) in cazul in care doua echipe sint vadit inegale ca valoare: echipa mai slaba va juca la vale, iar cea mai buna la deal (renumitul handicap – aplicat in golf, curse hipice, iahting, etc.). Iar daca se schimba terenul la pauza, si echipele sint de valori relativ egale, atunci terenul in panta contribuie la cresterea inteligentei jucatorilor, si la cresterea gradului de spectaculozitate a meciului, prin introducerea unei variabile suplimentare, prin cresterea gradului de dificultate. Iar in acest mod vom putea fi siguri de realizarea rapida a unei suprematii a sportivilor romani (care joaca pe terenuri in panta) fata de cei din restul lumii, contribuind astfel la emanciparea sportului romanesc, atit de dorita si gustata de publicul larg, national.

  4. Si, existenta unei armate europene suna bine si frumos, mai ales in conditiile in care probabil ca Europa (ca un tot) este inca mai avansata dpdv stiintific, decit restul lumii. Cel putin teoretic, din punct de vedere al capacitatii intelectuale. Atita timp insa cit „natiunea” va fi prevalenta ca mijloc de organizare administrativa, teritoriala si sociala, aceasta armata nu va putea fi cu adevarat functionala, pentru ca fiecare natiune va trage de ea, fiecare in directia in care ii dicteaza interesele nationale.
    In plus, Europa este prea mare, pentru ca o astfel de armata sa aiba succes. Prin inevitabilitatea geografiei, unele tari europene sint mai aproape de Rusia decit altele. Intr-un fel sint ingrijorati portughezii de Rusia, si in alt fel polonezii, romanii, si cu atit mai mult ucrainienii. Iar Rusia (putinist-kagbista) este, de departe, deocamdata, principala cauza a amenintarii militare asupra Europei. Le va pasa portughezilor ca Romania poate fi atacata de Rursia? Prea putin, cred, ba chiar din contra: vor spune: lasa sa-i atace pe romani, decit sa ne atace pe noi… Noi sintem departe de Rusia, care nu a ocupat Portugalia niciodata… Poate ne preocupa mai mult Spania, decit Rusia…

  5. Iar chestia cu „crestinismul si Dumnezeu” care unesc, sau ar trebui sa uneasca Europa, trebuie sa o lasam jos, ca macane. Crestinismul si Dumnezeu nu au impiedicat nici primul razboi mondial, nici pe cel de-al doilea! Unde a fost crestinismul si Dumnezeu cind Germania si aliatii sai (printre care si noi – noroc ca am intors armele!), dar nu numai, omorau aproape o suta de milioane de europeni, si jefuiau toata Europa?! Si crestinismul nu a impiedicat nici comunismul… Deci, nefiind totusi comunisti, si nerespingind religia, trebuie sa intelegem si sa acceptam faptul ca religia are destul de putin de a face cu politica, mai ales chiar in crestinism. Da, probabil ca islamismul fundamentalist este totusi mai rau, pentru ca acolo religia chiar are importanta… Asa ca trebuie sa incercam sa gasim explicatii,i masuri si solutie mai profunde asupra ideii europene, decit doar crestinismul si Dumnezeu… Este vorba de strafundul naturii umane, care transcende si religia si economicul, si politicul… Este probabil vorba de biologie., pe care, daca incercam sa o schimbam, vom deschide alte cutii ale Pandorei, sau teze ale lui Lenin…..

  6. Si, daca in continuare stam strimbe si judecam drept, nemtii sint cei care au macelarit un continent intreg, si apoi si-au facut un partid crestin-democrat. Englezii, cu toate defectele lor, au sustinut totusi legalitatea si democratia, si nu prea amesteca religia cu politica. Au un stat laic, care nu merge chiar prost (ma rog, cu sincopele care apar mai peste tot)…

  7. Problema este ca Uniunea Europeana, cu ale sale renumite Parlament, si Consiliu, si Comisie, si alte alea, nu poate functiona nici ca un Stat, nici ca o Federatie de State, nici ca nici o alta forma de organizare de tip statal cunoscuta pina acuma. Pentru asa ceva trebuie sa existe jurisdictie comuna, legi comune, ministere comune, institutii comune (de ex. Servicii Secrete), etc. Un judecator roman care a dat o decizie viciata ar trebui sa poata fi investigat si pedepsit de oricine din Europa care are astfel de atributii. Tot asa, jandarmii ar trebui sa fie directionati sa foloseasca gaze la manifestatii de catre un for european, in care decizia sa poata fi luata de un portughez, sau neamt, sau etc…
    Asa ceva este extraordinar de greu de obtinut (nu zic imposibil), si ca durata, si ca probabilitate… Ar trebui sa existe un tribunal international (sau, ma rog, european) care sa aiba jurisdictie asupra tuturor banditismelor, inclusiv – si mai ales – a celor petrecute in Romania, in ultimii 75 de ani, si in primul rind asupra celui mai mare jaf care a avut loc dupa jefuirea proprietatilor evreilor de catre nazisti si SS incoace, si anume jefuirea retrocedarilor, unde peste 100.000 de oameni nu si-au primit inapoi bunurile furate de catre echivalentul SSului in Romania (pastrind proportiile) Securitatea si urmasii ei vajnici, SRI-SIE.

  8. Dl plesoianu, ai cam luat-o prin decor, ca macroul francez – natiunea si religia sunt de vina ?? haida-de

  9. Dan Plesoianu,
    Ati intrebat unde a fost Dumnezeu in timpul razboiului. A fost acolo unde trebuia sa fie. Asteptandu-l pe om sa se apropie de El. Dand omului libertate deplina.
    Germania si URSS au fost state declarat ateiste. Nu vi s-au parut a fi anti-europene?
    Eu cred ca oricat ne-am stradui, nu vom gasi alt liant real al Europei, decat crestinismul. Valorile ei reale nu vin din nici o alta parte. Respectul pentru persoana umana luata ca individ, proprietatea individuala, capitalismul cu dezvoltarea si productivitatea lui extraordinara – nu au aparut decat in spatiul crestin.

  10. @Mihai
    Nu ne intelegem… Nu am intrebat „unde a fost Dumnezeu in timpul razboaielor”, ci am spus ca razboaiele au fost posibile in ciuda credintei unora in Dumnezeu, si in ciuda crestinismului care ne-ar uni.
    Deci eu am spus ca liantul Europei nu poate fi crestinismul, si nici credinta in Dumnezeu, pentru ca ar fi fost si pina acum, de peste 1000 de ani. La fel cum crestinismul si credinta in Dumnezeu nu pot impiedica aparitia si existenta unor Ponta, Dragnea, PSDALDE, etc. Deci, cum crestinismul si credinta in Dumnezeu nu pot uni fortele politice intr-o tara, cu atit mai putin o pot face la nivelul unui continent. La fel cum – si dvs. imi confirmati spusele – crestinismul si credinta in Dumnezeu nu au putut impiedica aparitia si existenta fortelor ateiste (Hitler-nazismul, comunismul).
    Daca se doreste o Europa Unita, si este bine ca se doreste acest lucru, atunci, personal, nu cred ca religia (crestina) si credinta in Dumnezeu pot fi liantul, cum nu au fost nici pina acum. Probabil ca acest lucru sa fie posibil doar bazat pe drepturile omului si legalitate (care, da, se bazeaza pe principiile crestinismului, dar sint mai mult decit atit). O Europa Unita ar trebui sa fie organizata – sa zicem – ca un fel de ONU, dar cu o functionalitate mult mai solida si precisa.

  11. Dan Plesoianu, raspunsul e simplu: crestinismul nu este ceea ce credeti dumneavoastra ca este. Atat. Nu este caderea mea sa va spun acum ce anume este, dar se poate afla, citi, investiga putin… Crestinismul nu are rolul de a impiedica razboaie. Nu e o lupta pentru pace. El leaga Europa prin valorile pe care le determina, printr-o intreaga cultura care izvoraste din el.

  12. @Mihai
    Nu stiu ce credeti ca cred eu ca este crestinismul, dar sigur, pina acuma, nu a avut capacitatea de a asigura pacea in Europa (caci, in definitiv, despre asta vorbim, despre pace), si, deci, nu ar trebui sa avem motive prea puternice pentru a crede ca va fi solutia salvatoare a unei viitoare si diferite UE. Solutia pentru o viitoare UE in pace este probabil, in primul rind, de ordin legal, si mai putin politic. Nu cred ca un parlament european, bazat pe criterii politice, isi are rostul. Toate tarile ar trebui sa creeze si sa respecte niste legi comune, si sa accepte pedepse daca nu respecta aceste criterii de convietuire si de afaceri. Evident, lucrurile sint (vor fi) mult mai complexe, dar religia Europei (cit si, probabil, a lumii) ar trebui sa fie legea.

  13. Nu cred ca un parlament european, bazat pe criterii politice, isi are rostul.

    Evident, lucrurile sint (vor fi) mult mai complexe, dar religia Europei (cit si, probabil, a lumii) ar trebui sa fie legea.

    Amestecând aceste ingrediente se obține o Coree de Nord mondială.

  14. Creștinismul nu a adus raiul pe pământ. Nici nu promisese chestia asta.

    Dar Creștinismul a creat o Civilizație în care a fost posibilă libertatea, pacea, libertatea. Indiferent dacă asta place sau nu, altă civilizație mai bună decâtr asta, aici, pe pământ, încă nu s-a pomenit. Creștinismul nu a adus Raiul în lumea asta, ea a rămas imperfectă, dar, datorită creștinismului a ajuns să fie puțin mai departe de Iad decât a fost/ar fi fost fără el.

    Dacă Biserica a rezistat 2000 de ani – performanță pe care nu a întregistrat-o până în prezent vreo instituție europenă – nu avem vreo promisiune legată de Civilizația construită pe Creștinism.
    Aceasta poate să se îndepărteze de Creștinism. Și poate să dispară.

    Pentru că nu doar ea, toate civilizațiile se construiesc pe baze religioase.

    Ateismul nu a construit vreo civilizație. A distrus în mare parte civilizații existente.

    Germania a produs monstruozitățile nazismului și a declanșat un război care a nenorocit atâtea nații nu pentru că era creștină, ci pentru că era post-creștină, se credea mai deșteaptă (și acum, la fel se crede, nu a învățat nimic din ce a făcut), progresistă, revoluționară, științifică, tehnologică, igienică, neo-păgână, eco-bio-sănătoasă și foarte avansată. Și punea mare preț pe lege. Nu, nu pe politică. Doar pe lege.

    Ciuma roșie de la noi, tagma jefuitorilor, nu are nicio treabă cu creștinismul, este un fenomen direct legat de faptul că în România a fost impus timp de decenii satanismul comunist. Indivizii precum Dragnea au devenit posibili pentru că acolo de unde dai la o parte Civilizația Creștină nu apare, ca prin farmec, o civilizație mai bună, ci intră barbaria. Pe cinism și nihilism, nu se poate întemeia decât o astfel de lume.

    Ideea e că, orice ai încerca să pui acum în locul Creștinismului, obții Iadul, cu atât mai deplin cu cât Creștinismul e desființat mai radical.

    S-a încercat în URSS, s-a încercat în cel de-al III-lea Reich. Acum se încearcă în cel de-al IV-lea, numit „UE”. Dacă se va reuși, atunci se va obține tot un regim orwellian.

    Evident de ce.
    Numărul celor luminați, care au depășit-chestiile-astea (Creștinismul) și sunt gata să se închine la „drepturile omului” și la „legislația europeană” (concepte foarte elastice, care, mai ales în ultima vreme, tind să o ia departe, pe arătură, în sensul impunerii obsesive a agendei sexomarxiste 68-iste, cu tot mai multe restricții pentru cei care obiectează și tot mai multe mecanisme de botniță pentru cei care protestează)
    este mai mic decât numărul celor care încă mai aderă la creștinism.

    Așadar, un consens în privința acceptării „drepturilor omului” și „legislației europene” – cu puternică tentă ideologică, așa cum am descris în paranteza de mai sus – nu poate fi obținut decât prin metode totalitare.
    Chiar și în această eventualitate, vor fi unii ciudați care vor prefera să facă pușcărie sau să fie omorâți, decât să se închine la astfel de chestii, în locul Sfintei Treimi.

    Lipsirea Civilizației Occidentale de baza ei iudeo-creștină, nu va face loc unei realități superioare, unei civilizații noi, fără religie. Așa ceva nu a existat până acum, și nu avem de ce să dăm foc la realitatea existentă ca să ne convingem experimental că o civilizație fără religie nici nu e posibilă. Au făcut alții deja astfel de experimente și știm ce le-a ieșit.

    Creștinismul, ca bază a Civilizației Occidentale, poate fi înlocuit cu o ideologie „științifică”-satanic-totalitară neo-păgână New-Age, ceva cam ca nazismul sau comunismul. (Sau, ceva mai probabil, cu islamul.)
    În aceste situații, ar putea domni o „pace” ca aceea din blocul comunist din timpul Războiului Rece – „pacea” în care să nu mai rămână piatră peste piatră, cum spunea bancul din epocă, o „pace” ca aceea în care au murit mai mulți oameni decât în toate războaiele din istorie, luate la un loc.
    De libertate, cred că nu are rost să mai vorbesc. Deja s-a restrâns de nici nu se mai vede, în anumite sfere – pentru că, nu-i așa, „politicul”, adică spațiul de libertate, nu își are rostul, doar avem experții, știința, nu mai e nimic de discutat, nici de comentat.

    Să sperăm însă că nu se va ajunge acolo.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here