Minoritatea filo-rusă aşteaptă cu sufletul la gură formarea unei coaliţii PDM-PCRM care să întoarcă îndărăt cursul istoriei precum Brejnev cel al râurilor siberiene. De cealaltă parte, majoritatea pro-occidentală îşi doreşte cu ardoare reeditarea AIE care ne-ar aduce mai aproape de Europa.
Oricât ar părea de paradoxal, ruşii iau în calcul ambele scenarii. Mai mult. Ei speră să iasă învingători în toate situaţiile, indiferent care dintre acestea va fi pus în aplicare. (…)
Iată trei dinte elementele care le-a da posibilitatea să tempereze cursul european al Chişinăului.
Parlamentarismul
Cel dintâi, oricât de neverosimil ar părea acest fapt, este parlamentarismului. Rusia şi-ar dori votarea proiectului PCRM de amendare a Constituţiei care prevede alegerea preşedintelui republicii cu votul deputaţilor. Această formă de guvernământ, în condiţiile unui stat fragil precum Republica Moldova, generează şi o putere slabă care este mai uşor de controlat şi de manipulat din afară. (…)Egaliatarismul
O altă pârghie care le-ar pica bine ruşilor ar fi egalitarismul. Din considerente înguste de partid, PDM, susţinut de PL, propune o partajare a funcţiilor demnă de utopiile comuniste. Potrivit lui Marian Lupu, responsabilităţile formaţiunilor trebuie împărţite egal.Este la mintea oricui că partidul cu cele mai multe mandate ar urma să facă cedări şi să nu pretindă ca numărul său de portofolii să fie neapărat proporţional procentajului întrunit în alegeri. PLDM face astfel de concesii. Dar şi partenerii din PDM şi PL trebuie să fie rezonabili şi să nu încerce să transforme procesul de reconstituire a Alianţei într-un fel de colectivizare sovietică. O coaliţie, orice s-ar spune, nu-i colhoz, unde toţi erau egali: şi cel care a venit cu un car şi doi cai şi cel care nu a venit cu nimic. (…)
Consensualismul
Cea de-a treia carte jucată acum de ruşi este dreptul de veto în executiv. PDM insistă pe adoptarea tuturor hotărârilor de guvern prin consens.(…)În condiţiile unei coaliţii largi însă, precum cea de la noi, nu-i exclus să apară disfuncţionalităţi periculoase. (…) Partea bună a acestui sistem e că spulberă impresia potrivit căreia în AIE dreapta nu ştie ce face stânga. Şi viceversa. Guvernarea va deveni mai coerentă.
Partea proastă e că multe dintre hotărârile aşteptate de majoritate nu vor putea fi bifate. Dacă AIE, de exemplu, ar fi funcţionat pe principiul consensualităţii după alegerile din 2009, Mihai Ghimpu nu ar fi semnat decretul cu privire la ziua de 28 iunie, iar Vlad Filat nu ar fi reuşit adoptarea hotărârii de guvern care obligă toate cinematografele să traducă filmele în limba română.
Interesele naţionale şi “idioţii utili”
Oricum, adepţii cursului european trebuie să aleagă răul mai mic. Să identifice compromisuri care să permită, totuşi, aducerea la guvernarea a unei coaliţiei de centru-dreapta, oricât de pestriţă ar fi aceasta.
Ruşii vor profita, bineînţeles, de multiple bare şi stăvilare pe care partidele Alianţei şi le vor pune între ele pentru a se controla reciproc. Moscova îşi va băga coada că să deregleze mecanismul decizional.
Există doar o singură posibilitate de a estompa, dacă nu de-a anihila, efectele nocive ale ingerinţelor din afară. Politicienii noştri trebuie să ţină la interesele naţionale, nu la cele ale Kremlinului. Să demonstreze că sunt în serviciul poporului care i-a adus la putere, nu „idioţi utili” ai fostei metropole.
