Poanta lui Ponta si socialismul insidios (2)

Prima parte a fost doar o introducere la ce va să vină, iar Radu Părpăuță dovedește ca de obicei o logică fără cusur, întărită de suculente digresiuni verbale. Tot ca de obicei! Ce spune a doua parte? Mai nimic, doar adevărul!

O fraza-n freza lui Vladimir Tismaneanu, trasa dimboviteneste de Victor Ponta, a constituit, in prima parte a acestui articol, punctul de plecare pentru a vorbi despre socialismul insidios de la noi si de aiurea.

Daca lozinca stalinista era „doar un fascist poate sa fie anticomunist”, la socialistul Ponta, care e mare admirator al lui Che Guevara si Tony Blair in acelasi timp (!?), fascistul a devenit cel mai bun comunist.

Cum se explica aceasta gogorita? In noile conditii istorice, socialistii au trebuit sa se dezica de comunismul din „lagarul socialist” (cu adevarat lagar!). Asa ca, pe linga fascism, se detaseaza acum frumusel si de „excesele” comuniste, de parca nici usturoi n-au mincat, nici gura nu le miroase. Si uite asa, fascistii au devenit egali cu comunistii, ba chiar cei mai buni comunisti, in viziunea procurorului socialist roman.

Dar sa nu ne grabim. Socialistii europeni occidentali se dezic de comunism, insa cu jumatate de gura. Cind vine vorba sa fie condamnate crimele comuniste cu aceeasi masura ca si Holocaustul se tace chitic. Spune disidentul anticomunist rus Vladimir Bukovski in prefata la extraordinara carte Spargatorul de gheata de Victor Suvorov, reaparuta in toamna aceasta la editura Polirom (volum pe care am avut norocul sa-l traduc prin ’94, lecuindu-ma astfel definitiv de ultimele gunoaie comuniste): „Chiar si acum, cind au fost dezvaluite in sfirsit odioasele secrete comuniste, noi continuam sa prindem in junglele latino-americane mosnegi care si-au savirsit faradelegile cu jumatate de veac in urma (este vorba de criminalii hitleristi – n. m.), dar sintem indignati cind il vedem pe banca acuzatilor pe Erick Honecker. Vai, ce cruzime! Doar e batrin si bolnav!”.

Generatia de azi din fruntea Europei occidentale (si, deci, a Europei in general) are trecutul incarcat si constiinta la fel, ca sa poata condamna cinstit comunismul. Aceasta generatie conducatoare de azi era in 1968 foarte galagioasa: condamna razboiul din Vietnam, era ingretosata de structurile conservatoare din interiorul societatii occidentale, era fascinata de revolutiile socialiste din America Latina, iar aripa de stinga a miscarii din ’68 ignora atrocitatile comuniste, halucinata fiind (cu droguri si adesea cu bani destui de la Moscova) sa instaureze comunismul in Vest. Din fericire, n-au reusit. Amestecul de umanitarism, de pacifism malaiet (love not war), de idei maoiste, trotkiste si mistica orientala s-a transformat. Tinerii aceia zgomotosi s-au cumintit in majoritate, unii au devenit chiar conservatori sau de extrema dreapta, si isi apara privilegiile acumulate in timp. Ajunsi azi la 55-60-65 de ani, ei stapinesc destinele politicii, economiei si mentalului occidental. Dar, in fapt, multi sint tarati in continuare de ideile unui socialism caldicel.

Insa ce s-a petrecut in Est? Nu a existat un „an 1968” in Est, decit doar ceva-ceva in Iugoslavia sau, voalat, in cintecele revolutionare, in Rusia, ale lui Vladimir Visotki. Generatia de aceeasi virsta, care azi a preluat friiele (mai mult frinele) societatii romanesti este o generatie de utecisti sagace, care au fost invatati de sistem, ca si de destinul personal, doar sa mulga averile deja existente, in nici un caz sa produca valori (ca generatia occidentala). La batrinii utecisti se adauga fiii si nepotii lor intr-o structura („sistemul” spune Bukovski), care detine posturile cheie: in politica, justitei, economie etc.

Un gând despre “Poanta lui Ponta si socialismul insidios (2)

  1. !mi pare potrivit să precizez contextul, reluînd un citat din prima parte a articolului citat, care ilustrează cum nu se poate mai bine logica mini-Titulescului:

    Așa procedează și domnul Ponta. În felul său putem fabula la nesfîrșit. O frază similară cu a sa ar putea fi: „Cele mai lăptoase vaci sînt Holstein, dar în cazul Pamelei Anderson e invers”. Sau putem spune in halul următor: „Cei mai pișicheri procurori au fost lichele, dar în cazul lui Victor Ponta e invers”. Bineînțeles, ca oameni cu scaun la cap, nu vom face asemenea afirmatii…

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.