Ponta pentru România

Miercuri, la Strasbourg, Victor Ponta a încercat să debuteze în politica europeană. Tentativa s-a soldat cu o porcărie în plus. Ponta a cerut complicilor socialiști din Parlamentul European să blocheze admiterea României în spațiul Schengen. Cu această ultimă contribuție, Programul ”Ponta pentru România” se clarifică rotund, ca un ștreang. Românii pot conta pe Victor Ponta, în cazul în care își doresc izolarea și ruina.

Programul Ponta pentru România prevede, deja, paralizarea Parlamentului și, mai departe, scufundarea acordului cu FMI. În plan extern, această inițiativă fertilă e însoțită de proiectul unei Românii blocate la marginea spațiului Schengen, ideea pentru care Victor Ponta a pledat în fața camarazilor socialiști din Parlamentul European. Puse cap la cap, aceste două reușite ar creea acea stare de criză profundă pe care Ion Iliescu a invocat-o de curînd, salivînd leninist. Ca anti-comunist declarat și dușman de moarte al foștilor nomenclaturiști, Ponta s-a înscris integral în logica lui Iliescu și pariază pe ascensiunea PSD, la capătul unui război de anihilare a sistemului economic, parlamentar și mediatic românesc. În acest calcul abject, românii sînt materialul de război, pasta utilă și șaua care trebuie să ușureze înscăunarea PSD. Românii nu contează pentru că n-au existat niciodată. Masa numerică, da, e folositoare, dar trebuie, mai întîi, adusă într-o stare extremă de dezorientare și iritare. Abia atunci și numai așa, va reuși PSD să preia puterea.

Se presupune că, exact cu acest prilej, Victor Ponta va deveni Prim Ministru, va face pasul spre maturitate și va ieși din rama care reține, astăzi, imaginea încrucișată a unui Woody Allen suburban cu un Cațavencu european. Însă prețul acestei transformări e prea mare: căderea economică, insolvabilitatea, marginalizarea, toate pentru maturizarea lui Ponta. Nu merită, mai ales că transformarea lui Ponta în politician serios e un miracol în contra propriului personaj.

Asta nu înseamnă că Victor Ponta a plecat spre Strasbourg într-o o călătorie fără rost. Între socialismul de birt al lui Ponta și socialismul salonard al tovarășilor din Parlamentul European nu există decît o diferență de clasificare igienică: de la mizeria fățișă, la cinismul ornat. Obiectivele sînt aceleași: agitația isterică pe tema sărăciei, urmată de revenirea la matca ruso-mafiotă. Marea descoperire a socialismului mai vechi sau mai nou e mecanismul prin care mulțimile sînt puse la treabă spre auto-distrugere și salvate, apoi, de avangarda progresistă a unui partid luminat. În cazul României, trupa care așteaptă să deschidă calea televizată spre viitorul luminos e grupul care se străduie, din toate puterile, să împingă România în faliment. Niciodată, poate cu excepția intervalului comunist, n-a existat în România un dispreț pentru restul societății, afișat cu atîta dezmăț de un grup de putere restrîns. Diferența vine din trecerea de la doctrina oficială, la psihologia individuală: atunci, în numele partidului atoateștiutor, acum pentru îmbogățirea nebunească și, mai ales, pentru protecția ei prin mijloacele oferite de cucerirea puterii.

Colegii euro-socialiști ai lui Ponta nu sînt străini, în aparenta lor bunăcreștere occidentală, de barbaria Programului ”Ponta pentru România”. Socialiștii conduși în Parlamentul European de Martin Schulz, au un palmares care cerea joncțiunea cu Ponta. Politica de bază a euro-socialiștilor e dictată de alianța de facto a socialiștilor occidentali cu Rusia și cu partidele pro-rusești ale Estului, un soi de Internațională Post-Sovietică menită să blocheze sau să diminueze apropierea UE de statele de pe flancul răsăritean al Uniunii și să promoveze interesele Rusiei în zonă. De aici, eforturile neîncetate de compromitere a Parteneriatului Estic, sabotarea inițiativei care urmează să lege Parlamentul European de Parlamentele a cinci state post-sovietice (EURONEST), manevrele favorabile unei noi guvernări comuniste în Moldova și, mai nou, pactul semnat cu Partidul Regiunilor al Președintelui ucrainian Yanucovich.

Această din urmă ispravă a asigurat buna reprezentare în Parlamentul European a intereslor lui Yanucovich. În mai puțin de un an și jumătate de administrație a Partidului Regiunilor, Ucraina a fost aproape complet rusificată, alegerile locale au devenit o parodie sovietică înscenată de serviciile secrete, iar presa a fost strivită de un val de amenințări, bătăi, răpiri și ridicări de licență. Parlamentul European a rămas mut în fața acestor abuzuri, pur și simplu pentru că socialiștii au blocat rezoluțiile pe tema Ucraina. Socialiștii s-au achitat, astfel, de partea care le revenea, după semnarea pactului cu Partidul Regiunilor. Ce oferă, la schimb, partenerul rus? Estul, ca spațiu de dominație pentru grupuri, partide și guverne organizate după modelul rețelei absolute perfecționat în Rusia.

În consecință, apelul de la Strasbourg al lui Victor Ponta trebuie înțeles pînă la capăt. Ponta a cerut euro-socialiștilor sprijin pentru excluderea României din spațiul Schengen și, cu aceleași cuvinte, pentru alipirea României la spațiul de influență rusă. Oferta Ponta pentru România nu aduce simpla îndepărtare de Europa și nu e doar un catalog de dezavantaje relative pentru români. Oferta Ponta e preludiul aservirii complete a individului și societății, atît cît au apucat ele să conteze în România. Proiectul de bază e unul și același: România la dispoziția grupului care va prelua statul.