Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Propaganda te vrea prost. Despre avionul minune al Rusiei

Ministerul apararii din Rusia este probabil cel mai idiot organ de propaganda din aceasta tara care, totusi, nu poate fi suspectata de prostie. De agresivitate poate, de nesimtire, sovinism si xenofobie de stat, da, dar nu de prostie.

In fine, ministerul in cauza a anuntat planurile pentru construirea unei flote uriase de avioane de transport militare (circa 400) care sa fie capabile sa transfere in decursul catorva ore o armata de tancuri (350-400 de bucati) la o distanta de peste 6.000 de km.

Dar ce inseamna o armata de tancuri deplasata peste noapte dincolo de Oceanul Atlantic? Cele 400 de tancuri nu le poti arunca intr-o tara straina ca si cum ar fi niste caini vagabonzi abandonati in camp.

Expertul militar rus Andrei Movcian explica:

„Ele (tancurile) trebuie sa fie insotite de aproximativ 1.200 masini de diferite clase și tipuri, cel puțin 200 de vagoane cu munitie, 10.000 de oameni (si provizii pentru ei), complexe radar, cel puțin o duzină de generatoare mobile diesel, 3-4 sedii mobile cu toate atributele, plus, desigur, o baterie de artilerie de sprijin, masini de infanterie de transport și așa mai departe”.

Pentru toata această „Armada”, Rusia va folosi noul avion minune (de fapt vreo 400): capabil sa transporte 200 de tone, sa zboare 6000-7000 km incarcat la maxim si apoi sa se intoarca la baza.

Dar să presupunem că Rusia, prin eforturi supraomenesti, construieste flotila de supertransportoare aeriene, toate cele 400 de bucăți. An-124In acest sens vom face abstractie de unele intrebari rezonabile:

– cum sa construiesti (si proiectezi) de la zero, in doar 9 ani (potrivit planului anuntat), toate cel 400 de avioane, in conditiile in care Rusia este capabila sa realizeze cel mult 35 de aeronave Suhoi pe an.

– cum sa zboare acest avion 6.000 de km dus, incarcat la capacitate?

– unde realimenteaza? Să presupunem că va transporta combustibil pentru drumul de intors, distanța maximă de zbor scade la aproximativ 4500 km.

– Și apoi, unde ar putea zbura? Pana in Cuba sunt 9500 km.

Deci facem abstractie de aceste aspecte. Sa acordam atentie unui alt lucru. Avionul va fi supersonic, cu o capacitate de transport de 200 de tone, cu autonomie de zbor de 7.000 km. Pentru comparație: un Concord putea transporta până la 33 de tone de marfă, dar ca sa poata parcurge cele 6000 de km fara realimentare, trebuia sa fie incarcat cu maxim 8 tone de marfa. Apoi, Concord cântărea 78 de tone și consuma 28 de tone de combustibil pe oră de zbor, sustine expertul citat.

Masa proprie a noului avion (avand in minte datele unui AN-124) va fi de aproximativ 250-300 tone. La care se adauga 200 de tone de marfă, în total minim 450 tone. Adaugam cel puțin 100 de tone de combustibil pe oră de zbor – greutatea totala ajunge undeva la 950 de tone. La 950 de tone anvergura aripilor ar trebui sa fie de 140-150 metri, deci pista ar trebui sa fie de 160-170 de metri latime si aproximativ 6 km lungime.

Unde vor putea ateriza aceste avioane? Probabil ca Rusia are un plan diabolic in care îsi convinge inamicii sa construiasca piste potrivite? E drept, ar putea incepe sa construiasca astfel de aerodromuri in tarile cu „regimuri prietenoase”. Pentru orice eventualiate…

putin-avion[1]

Acum despre bani. Costul de proiectare al unui A-380 a fost de aproximativ 15 miliarde de dolari, iar costul de constructie al unui avion -500 milioane de dolari.

Proiectarea unui gigant supersonic nu va costa sub 40 miliarde de dolari. Costul de producție este evaluat de expertul rus la circa un miliard de dolari (cel putin). Costul întregului program, minimorum – 430 miliarde de dolari.

Apoi vin costurile de infrastructura (acele piste speciale). Pretul total al programului – 460-470 miliarde de dolari, adica bugetul Rusiei pe trei ani.

În cele din urmă, pentru ce?

Ce tara are nevoie sa transfere imediat cateva sute de tancuri la 6 mii de kilometri distanță? Pentru un atac surpriză? Cand muti 400 sute de tancuri, numai surpriza nu se poate numi. Si nu doar ca le muti. Operatiunea presupune descarcare, realimentare, apoi mars spre granita dusmanului si asta numai daca aeronavele nu sunt lovite de rachetele sol-aer ale inamicului chiar la aterizare.

Iar dacă este vorba despre un transfer planificat – de ce sa nu se poată face normal, cu trenul sau vaporul?

Nu este o totul o mare prostie?

Oleg Cojocaru | Paginaderusia.ro

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.