Ramona Ursu: De ce nu le mulţumesc ruşilor pentru mesajul de Ziua României

Print Friendly, PDF & Email

[…]

Reproduc mai jos mesajul radioului de stat rusesc:

„Românii sărbătoresc astăzi Ziua Naţională. Acum 94 de ani, în prima zi a lunii decembrie a anului 1918, în timpul Marii Adunării Naţionale de la Alba-Iulia s-a votat unirea Transilvaniei cu România, fapt care a însemnat unirea tuturor românilor intr-un singur stat naţional. Unirea naţiunii româneşti în anul 1918 este unul din cele mai grandioase evenimente din istoria României, care marchează bilanţul luptei românilor pentru făurirea statului naţional unitar. Cu prilejul acestei sărbători remarcabile, postul de radio Vocea Rusiei urează României un călduros La Mulţi Ani şi prosperitate, iar românilor de pretutindeni bunăstare, pace şi fericire! Vă dorim ca nu numai astăzi, ci mereu să fiţi mândri că sunteţi români!“.

Toate bune şi frumoase în mesajul colegilor jurnalişti de la Vocea Rusiei. Asta până la ultima propoziţie, în care dumnealor ţin să ne sublinieze un lucru. Şi anume să fim mândri în fiecare zi de noi, de ţara noastră, nu doar de 1 Decembrie! De unde şi concluzia că, dacă ruşii ne-ar vedea ca pe un popor mândru de el, la ce bună tocmai această urare venită fix la finalul mesajului?

N-aş vrea să dezgrop tocmai astăzi morţii istoriei, aşa cum ne-a sfătuit recent şi Alexander Lukaşevici, purtătorul de cuvânt al ministrului rus de Externe, în problema legată de tezaurul românesc. N-aş vrea pentru că m-ar încerca prea multe sentimente de revoltă legate de zeci de ani de suferinţă, crime, umilinţă, asuprire, furt de credinţă, de valori, de Dumnezeu, de averi, toate acestea fiind trăite de români din cauza vecinilor de la Răsărit.

Aşadar, n-am să dezgrop, astăzi, acei morţi. Însă am să vă povestesc de ce mesajul transmis de Vocea Rusiei îmi sună mai mult ca o palmă a superiorităţii, dată de ziua noastră. Dar nu mă miră pentru că, din propria experienţă, pot spune că e chiar tipic pentru ce fac “deontologii” din mass-media rusească de stat.

De ce tipic? Să vă povestesc! La 6 decembrie 2010, Adevărul Holding a lansat la Chişinău ziarul Adevărul Moldova. Era prima investiţie de acest gen a unui trust românesc de presă scrisă în Republica Moldova, care venea cu un ziar de calitate, primul full color pe această piaţă. Ziar care se axează, în principal, pe problemele moldovenilor, pe vieţile lor, pe legile lor, pe politicienii lor, pe educaţia lor. Este un ziar naţional în limba română, scris, în cea mai mare parte, de jurnaliştii moldoveni din redacţia Adevărul Chişinău. Jurnalişti care, aşa cum ne dovedesc în fiecare zi prin materialele lor, dar şi prin nenumăratele premii pe care le-au primit, respectă, fără excepţie, codul deontologic al meseriei. Jurnalişti care luptă, aşa cum e firesc, pentru ca moldovenii să fie cât mai bine informaţi. Nu vă spun toate aceste lucruri din auzite. Ci pentru că, timp de opt luni, am pus pe picioare şi am coordonat, din Chişinău, acest proiect, alături de colegii mei de la Adevărul din România şi din Basarabia.

Ziarul a fost foarte bine primit de cititori, chiar şi de o parte a concurenţei. Printre primii care s-au înghesuit să ne felicite au fost chiar jurnaliştii de la Russia Today, post de televiziune finanţat de stat, care emite şi în limbile engleză, arabă şi spaniolă. Un post care se vrea a fi un fel de CNN rusesc, dar care a reuşit să-şi primească eticheta de „portavocea propagandei de stat a Rusiei”, din partea organizaţiei internaţioanle „Reporters sans Frontiers”.

Aşadar, după ce ne-a felicitat, Aleksey Yaroshevsk, ziarist la Russia Today, şi-a manifestat dorinţa de a ne vizita la redacţie pentru a discuta cu noi despre presa de limbă română din Republica Moldova. Motivaţia a fost că realizează un reportaj pe această temă şi că a avut discuţii similare şi cu reprezenţanţii altor redacţii din ţară.

Ce a urmat după acea discuţie “prietenească” despre presă? O “investigaţie” uluitoare, prin care se arăta că “presa românească atentează la suveranitatea Republicii Moldova”.

[…]

Inutil să vă spun că acele “documentări” pe care jurnalistul Yaroshevsk pretindea că le-a mai făcut şi în alte redacţii româneşti din Basarabia nu s-au regăsit în investigaţia domniei sale. În fapt, Adevărul Moldova era singura lui ţintă.

Inutil să vă mai spun şi că, în toată discuţia noastră cu acest reprezentant al postului Tv Russia Today, nu s-a vorbit nicio secundă despre suveranitatea Moldovei sau despre vreo posibilă Unire cu România. Totuşi, “investigaţia” în cauză începea chiar cu îngrijorarea reporterului că numărul moldovenilor care îşi doresc unirea cu ţara-mamă se triplase în decurs de un an.

Tot inutil e să vă spun şi faptul că materialul, de 3 minute şi 33 de secunde, era plin cu părerile unor propagandişti comunişti din Moldova. Toţi cuprinşi de spaima că România atacă suveranitatea Moldovei. Niciun cuvânt însă despre faptul că, în Republica Moldova, presa în limba rusă este de zeci de ani înfiptă foarte bine. Atât de bine, încât are nenumărate posturi de televiziune şi ziare. Printre ziare, unele cu tiraje impresionante, se numără: Комсомольская Правда, Антенна, Маклер, Панорама, Молдавские Ведомости, Аргументы и Факты, Труд7, кономическое Обозрение, Газета „СП”.

Aşadar, românii şi Adevărul Moldova erau, cum ar veni, asupritorii şi cei care atentau la suveranitatea Basarabiei. Cu atât mai mult cu cât marea îngrijorare a celor de la Russia Today era că ziarul trustului Adevărul Holding este scris în limba română, nu în cea moldovenească.

N-am de gând să le dau ruşilor lecţii despre limba noastră şi nici să le spun absurzilor politicieni de la Chişinău că limba pe care o vorbesc ei este româna! Însă i-aş întreba pe înflăcăraţii jurnalişti ruşi dacă ştiu cum se spune în moldoveneşte la “Sunteţi penibili!”. Că în română le spun eu!

Ramona Ursu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.