De la o vreme, de câte ori aud sintagma „situația Greciei“, îmi vine în minte scena de final din Zorba grecul. Pentru cei ce au deschis torrentele mai târziu, povestea sună cam așa: investitorul papagal englez, Alan Bates, este bobinat de șmecherul localnic grec, Anthony Quinn, să-și investească toți banii într-un funicular care să transporte nimic către nicăieri. Nici măcar n-au apucat să-și pună problema rentabilității obiectivului, că bârnele din care erau confecționați stâlpii funicularului, încă de la proba de lucru, au și început să pice ca piesele de domino. La vederea dezastrului, spre stupoarea spectatorilor și chiar a grecului care nu căutase decât ceva de lucru, englezul nu îi sare la beregată partenerului-angajat, ci îl roagă să îl învețe să danseze sirtaki. Încăpuse în spiritul elen. În timp ce împleticeala pașilor celor doi începea să se sincronizeze pe plaja încinsă, Zorba se rupe din horă și rostește o frază rămasă celebră: „Hey boss, did you ever see a more splendiferous crash?“.
Poate că mă aflu sub influența capodoperei lui Kazantzakis când opinez că „situația Greciei“ conține toate datele unui „splendid dezastru“ ca inevitabil deznodământ: investițiile în zadar continuă, munca plătită fără rost în sectorul bugetar este sport național, sirtaki se dansează la localuri bouzouki, toată noaptea, în timp ce investitorii fripți se prind în horă și dansează după muzica grecilor. Jeffrey Franks ne avertiza deunăzi că falimentul Greciei ar putea lovi dur România. Că ar putea duce la scumpirea creditelor din și pentru țara noastră. Ceea ce se și întâmplă. Paritatea euro/leu joacă și ea după veștile din și despre Grecia. Accizele pentru 2012 s-au calculat deja la peste 4,3 lei la un euro. Inflația își reia galopul. Astăzi, președintele Băsescu ne spune că nimic nu mai merge în România din cauza amânării rezolvării „situației Greciei“.
Eu, unul, m-am săturat să trăiesc în tensiunea asta! Vreau să dea odată faliment Grecia și să se termine totul!
Dar parcă-i și aud pe specialiști cum sar doct ca să mă pună la punct: „Domnule, băncile grecești reprezintă mai bine 25% din piața bancară românească! Ar fi o catastrofă să se prăbușească băncile-mamă odată cu sistemul bancar elen!“. Nu zău? Păi, nu ne-a zis dom’ Vasilescu că băncile noastre sunt întreprinderi 100% românești cu capital străin? Că se supun legislației din România și normelor BNR? Își sugrumă grecoteii activitatea de aici? Foarte bine! Parcă vorbeam de „piață bancară“, nu? PIAȚĂ! Păi, dacă-i piață, și-ncă una aproape la fel de concurențială ca și piața șaormei, înseamnă că abia așteaptă celelalte bănci ne-grecești – din PIAȚĂ – să le apuce felia din graficul-cașcaval. Rămân sediile goale, proprietarii neplătiți? Aiurea! A doua zi a și intrat în locație o farmacie sau o casă de pariuri sportive! Și mai avem un atu în mânecă. Valoarea creditelor acordate de băncile grecești este de două-trei ori mai mare decât cea a depozitelor. Au mult mai mulți bani dați decât luați. Adică, în termeni fotbalistici, „focul la ei“! Intră în insolvență „băncile 100% românești cu capital grecesc“? Să fie sănătoase! Pe măsură ce se recuperează banii de la datornici, se achită depunătorilor. Este de unde. Asta după ce garanțiile le-au fost executate din start de nea Mugur al nostru!
Citiți finalul glorios pe Kamikaze!
