Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Rodica Culcer: Manipularea prin presă, un risc de securitate subestimat

„Ar fi util să evaluăm efectele pe care lipsa de profesionalism și ignorarea criteriilor deontologice din presa românească le pot avea asupra siguranței naționale și stabilității interne. Se încumetă cineva?”, scrie Rodica Culcer pe Revista22.ro.

„Ceea ce voi descrie în acest articol este un caz grav de manipulare prin presă, mai grav decât re­por­tajul trucat cu falșii traficanți de arme difuzat deSky News. Dar dacă pe cei de la Sky News au­to­ritățile i-au identificat și sancționat rapid, cei care au fabricat povestea transferului de arme nucleare de la Incirlik la Deveselu sunt greu de acuzat și pe­depsit, fiind vorba de profesioniști ai manipulării. Din păcate, mediul jurnalistic românesc s-a do­ve­dit extrem de vulnerabil la ofensiva lor.

Să ne împrospătăm însă puțin memoria: pe 18 au­gust, EurActiv.com anunță transferul a peste 20 de ra­chete nucleare de la baza NATO din Incirlik la ins­talația militară de la Deveselu. Autorul ar­ti­co­lu­lui, Georgi Gotev, fost diplomat bulgar de­ve­nit zia­rist (la ordin?) și chiar senior editor la EurActiv.com, susține că se bazează pe două surse anonime cre­di­bile. Este preluat imediat de EurActiv.ro, apoi de HotNews.ro și de toate site-urile, radiourile și te­le­viziunile de știri din România, fără nicio ve­ri­fi­care independentă. Știrile au fost actualizate după ce ministrul Apărării și MAE au dezmințit infor­ma­ția, dar adesea titlurile nu au fost schimbate. Au tre­cut câteva ore bune până când experții au de­montat argumentele lui Gotev, demonstrând că es­te vorba de o diversiune menită să vulnerabilizeze Ro­mânia ca membru al NATO și să credibilizeze acuzațiile Kremlinului privind caracterul ofensiv al bazei de la Deveselu, dar răul fusese deja făcut, adică dezinformarea își făcuse loc în spațiul pu­blic, iar autorul articolului dobândise notorietate, fi­ind intervievat cu respect de televiziuni și pu­bli­cații consacrate, ba uneori chiar pe un ton servil, ca peromanialiberă.ro, care îl întreabă naivă pe Gotev însuși „cât de credibilă este informația“! Nu știu dacă este vorba de lipsă de inteligență sau de complicitate, dar ambele variante mi se par la fel de grave.

Și când te gândești că un editor experimentat și res­ponsabil – specie tot mai rară astăzi – putea iden­tifica diversiunea de la bun început… Nu numai că Gotev greșește denumirea think-tank-ului din Washington al cărui raport îl citează – și care se numește Stimson Center, nu „Simson“ –, dar omite să precizeze că îngrijorările exprimate în raport cu privire la siguranța armelor nucleare de la Incirlik au fost infirmate de Serviciul de Do­cumentare al Congresului American (The Con­gres­sional Research Service), care a stabilit că ar­mele sunt în siguranță. Ipoteticul editor respon­sa­bil ar fi sesizat și conexiunile forțate dintre câteva fragmente de documente NATO și unele știri de presă cu privire la tensiunile recente dintre Turcia și SUA, prezentate drept revelații ale „surselor“, deși sunt binecunoscute publicului, și s-ar fi mirat că autorul ignoră declarațiile oficialilor NATO și ale celor turci, care contrazic teoria unei iminente rupturi dintre Turcia și Occident. Totodată, s-ar fi întrebat de ce marile agenții (Reuters sau AP, de pildă) și ziarele internaționale de pres­tigiu nu au dat atenție știrii EurActiv, ci doar Russia Today, organul de pro­pa­gandă internațională al Kremlinului, care a rostogolit cocktailul de spe­cu­lații semnat de Georgi Gotev. Nu mai vorbim de faptul că Gotev simulează res­pectarea regulilor deontologice, dar de fapt nu le aplică, adică publică articolul înainte de a fi primit reacția Departamentului Apărării al SUA și discreditează dezmințirea MAE pe mo­tivul că, „potrivit unei practici din vremea Războiului Rece, scurgerile de informații privind prezența ar­me­lor nucleare americane în Europa nu a fost confirmată niciodată oficial“, sugerând că autoritățile române ar fi rămas încremenite în acel model men­tal și că NATO ar ascunde prezența unor arme nucleare în Belgia, Olanda, Ger­mania și Italia. Insinuarea este ne­întemeiată, pentru că este vorba de stra­tegia publică de nuclear sharing prin care și statele NATO care nu de­țin arme nucleare sunt implicate în de­pozitarea, întreținerea și manevrarea lor. Secret, în mod firesc, este am­pla­sa­mentul armelor, că doar nu vom fur­niza de bună voie informații tero­riș­ti­lor sau potențialilor inamici. De altfel, articolul lui Gotev este dezavuat de George Friedman, editorul Stratfor, ce­ea ce l-a determinat pe Gotev să se jus­tifice pe blog, în același stil spe­cu­lativ.

Această practică a insinuărilor bazate pe informații trunchiate este specifică tehnicilor sovietice de manipulare în­că de pe vremea Războiului Rece, ca să ne referim la o perioadă familiară lui Georgi Gotev. Ea este contracarată în presa serioasă de regulile pro­fe­sio­nale severe privind verificarea infor­mațiilor și de expertiza editorilor, dar găsește un teren prielnic într-o țară ca România, unde regulile deon­to­lo­gice au devenit de mult facultative, iar expertiza nu mai este un criteriu de performanță în presă – iar adesea nici inteligența. Iată de ce lipsa de profesionalism în mass-media poate afec­ta siguranța națională. Singurul po­litician care a sesizat gravitatea fe­nomenului a fost deputatul PNL Ovi­diu Raețchi, care a cerut par­la­men­tului o reacție fermă față de acest „sce­nariu hollywoodian, care poate aduce prejudicii serioase securității naționale a României“. Cheia pro­ble­mei nu se află însă la parlament, ci la organismele care verifică respectarea standardelor profesionale în mass-media și care sunt fie ineficiente (CRP), fie politizate (CNA). Ar fi totuși util să evaluăm efectele pe care lipsa de profesionalism și ignorarea cri­te­riilor deontologice din presa româ­nească le pot avea asupra siguranței na­ționale și stabilității interne. Se în­cumetă cineva?”

Rodica Culcer

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.