Cum am ajuns aici

de Mihaela Bărbuș și Anca Cernea

Rodica Grindea: Ucenicii-vrăjitori

Tony Abbott, prim-ministrul liberal al Australiei.

Tony Abbott, prim-ministrul liberal al Australiei.

Chiar în primele zile ale săptămânii trecute, ceea ce s-a întâmplat în orașul Sidney, din Australia, au zguduit o lume întreagă. Teroristul Man Haron Monis, de 53 de ani, a intrat înarmat în cafeneaua „Lindt Chocolat”, din cartierul de afaceri al orașului și a luat 17 ostatici, pe care i-a deținut timp de 16 ore în vederea satisfacerii pretențiilor sale. Parcă a cerut mare lucru? „Numai” un steag al „califatului” ISIS și… un interviu la postul de stat al televiziunii australiene cu primul-ministru Tony Abbott!

La început, toată lumea și-a manifestat consternarea că asemenea incident s-a putut petrece în continentul liniștit și pașnic Australia. Scuze, dar personal m-am gândit că asta înseamnă „să te miri că după ce i-ai aruncat o banană, maimuța a mâncat-o”. Și nici nu aș vrea să se interpreteze că iau în derâdere un incident dramatic, în care și-au pierdut viața doi oameni nevinovați. Una dintre victime este o clientă, funcționară la una din instituțiile din apropierea cafenelei, Katrina Dawason, 38 de ani, mamă a trei copii, iar a doua – însuși managerul cafenelei, Tori Johnson, 34 de ani, în încercarea de a-l neutraliza pe terorist.

Ar fi trebuit ca acel incident să surprindă până într-atât? Nu au existat, încă din ultimele două decenii, o serie de tulburări și atentate într-o serie de state europene, în care tot de-atâta timp stânga politică, flutură drapelul multiculturalismului asimilat în modul cel mai eronat cu putință? Nu au început să agite imigranții islamiști radicali, în toate aceste state, sloganul dement că în curând, întreaga Europă se va supune legii Charia?

Nu este posibilă enumerarea în acest spațiu restrâns a șirului infinit de erori, comise de-a lungul istoriei expansiunii contemporane a islamismului în Europa și în lume. Ar rezulta probabil o lucrare în cel puțin trei tomuri, destul de pântecoase!

Revenind la incidentul de la Sidney, primul ministru australian Tony Abbott a convocat de urgență Consiliul Național al Securității, după care a afirmat într-o conferință de presă că Australia este vigilentă și bine-pregătită pentru a face față unor asemenea incidente. Dar fără a putea contracara starea de panică care a cuprins orașul și întreaga Australie, atunci când teroristul a anunțat că există în resectiva clădire mai multe bombe și deasemenea în mai multe puncte din oraș, primul ministru Abbott s-a grăbit să adauge că „societatea australiană a dovedit dintotdeauna deschidere, toleranță și generozitate și va continua să o facă și de-aci înainte”, insistând asupra faptului că a fost vorba de un incident politic, cu care statul știe să se confrunte.

Ceea ce „a uitat” primul ministru să adauge în cele menționate la conferința de presă, a fost să prezinte respectivul incident ca pe o consecință a toleranței prost înțelese, de fapt atitudinea nedemnă de acest nume, potrivindu-i-se mai curând termenul de imprudență și îngăduință inconștientă. De ce această părere? Monis se afla în Australia de 18 ani (din 1996), aterizând acolo ca „refugiat-persecutat-pe-motive religioase” din Iran și devenind un soi de predicator al islamismului radical sunit. […] ceea e ar fi fost de natură să alerteze factorii australieni de securitate, a fost faptul că Monis a trimis numeroase mesaje de injurii și amenințări familiilor militarilor australieni căzuți în Afganistan. Nici atunci nu s-a gândit nimeni să-l cerceteze sau să-l ancheteze: dacă există (desigur că da) în Australia delictul penal de instigare și amenințare, ar fi trebuit trimis după gratii, iar decă se dovedea că manifestă ceea ce i-a atribuit actualmente primul-ministru („extremism patologic” și „instabilitate mintală”), pus frumușel în cămașă de forță, la o instituție specializată!

Cu aceasta, primul ministru Abbott îngroașă rândurile ucenicilor-vrăjitori-stângiști-multiculturaliști care, după ce au eliberat forțele răului, nici nu mai încearcă să le readucă sub control, siguri de eșecul în această privință!

Rodica Grindea

Un gând despre “Rodica Grindea: Ucenicii-vrăjitori

  1. In primul rand, articolul e exceptional.
    Acum, niste punctari.
    Deci … primul ministru Abbott s-a grăbit să adauge că „societatea australiană a dovedit dintotdeauna deschidere, toleranță și generozitate și va continua să o facă și de-aci înainte”, insistând asupra faptului că a fost vorba de un incident politic, cu care statul știe să se confrunte.
    Intr-adevar, s-a grabit. Dar nu spunand asta acum, ci facand ceeace a spus, tot timpul, el si toti predecesorii sai. In mod clar omul este lovit de orbire, nu numai el, ci intreaga societate care-l inconjoara, intreaga societate de cultura occidentala. Vreau sa folosesc acest termen si nu „societate occidentala” sau „occident” pentru dezambiguizarea sensului fata de eventualii chitibusari geografici.
    Imi dau seama ca ideile de democratie si umanism sunt rau intelese chiar si printre unii dintre cei mai pozitivi democrati.
    Sunt rau intelese pentru ca de fapt sunt vag definite. Drepturi fara limita, subsidii fara limita, exact celor veniti sa roada societatea din interior.
    Ca sa functioneze, un regim democratic trebuie sa-si defineasca scopurile si limitele. Un regim democratic poate sa gestioneze o societate definita spre binele populatiei sale daca populatia in sine este dispusa la niste reguli de convietuire si gestionare definite.
    Dar apar indivizi sau grupuri care vor sa impuna societatii un alt mod de viata si nu numai sa traiasca ei personal in mod diferit.
    De la acest punct societatea ar trebui sa se comporte restrictiv fata de acestia, pana la eliminare. Adica sa se comporte formal nedemocratic, pentru a-si salva democratia.
    Ar trebui.
    Dar societatile de cultura occidentala nu au inteles situatia. Ele au alunecat treptat spre autodistrugere, primind si incercand sa integreze oameni de neintegrat si de neguvernat, care acum vor cu nesfarsita impertinenta sa-si aduca gazda la nivelul lor.
    Candva emigrantii de orice fel cand veneau in occident, se straduiau sa devina ei insisi occidentali, respectiv francezi, englezi, germani. Azi ei vor invers.
    Imi amintesc de un proverb: „Buna ziua de i-ai dat, c-o belea te-ai capatat.” Si beleaua e mare.
    Ce este de facut in stadiul acesta? Nu sunt optimist. N-as crede ca mai e ceva de facut. Maximum paleative.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.