România în război informațional – Interviu cu Iulian Fota

    Print Friendly, PDF & Email

    […]

    Iulian Fota atrage atentia asupra faptului ca „suntem deja hartuiti de avioane militare rusesti care vin si zboara ostentativ pe la granitele noastre” si le cere jurnalistilor sa nu faca jocul propagandistic al adversarului. Fostul consilier prezidential isi exprima regretul ca n-a fost mai convingator in discutiile purtate la Washington inainte de declansarea crizei din Ucraina, cand a ridicat semne de intrebare cu privire la ce se intampla in zona Marii Negre, dar i s-a spus sa iasa din „rusofobia noastra traditionala”.

    Camelia Badea: Care este situatia in estul Ucrainei dupa intrarea in vigoare a armistitiului?

    Iulian Fota: Semnalele care vin sunt ca armistitiul, in general, nu se respecta. Mai exista semne de intrebare.

    Camelia Badea: Venite dinspre ce tabara?

    Iulian Fota: Informatiile care vin ii indica pe separatisti ca fiind cei care nu respecta armistitiul. Dar tendinta este de respectare a armistitiului, daca ne bazam pe informatiile pe care le vedem in spatiul public.

    Camelia Badea: La ce sa ne asteptam in continuare, ce credeti ca urmeaza?

    Iulian Fota: Urmeaza inghetarea conflictului si intrarea in logica unui conflict inghetat, respectiv consolidarea entitatii din estul Ucrainei sub denumirea pe care separatistii o vor, autoadministrarea sau autoguvernarea. Dar urmeaza niste negocieri foarte importante, care pot consolida armistitiul sau pot sa il arunce in aer, negocieri legate de modul in care in Ucraina va fi integrata aceasta noua entitate administrativa.

    Camelia Badea: Se discuta in mass-media despre o posibila inarmare a Ucrainei de catre Occident. Credeti ca e o idee buna?

    Iulian Fota: Parerea mea este ca, daca Occidentul hotaraste inarmarea Ucrainei, aceasta decizie va fi perceputa de Rusia ca fiind cea mai ostila decizie la adresa ei din ultimii 25 de ani. Ar fi un „Rubicon” in relatia Occidentului cu Rusia sau a Rusiei cu Occidentul. Nu vad pe nimeni in Occident dispus in momentul asta sa treaca acest Rubicon.

    Camelia Badea: Ce se intampla cu Republica Moldova in aceste conditii?

    Iulian Fota Iulian Fota: Republica Moldova se adapteaza. Dupa cum vedeti, isi iau singuri masuri de supravietuire. Eu asa interpretez evolutiile actuale de la Chisinau. […] Propunerea de premier, pe care am vazut-o si eu in presa zilele trecute, asta imi arata: moldovenii au hotarat sa se auto-finlandizeze. Si sa stiti ca nu e chiar lipsita de logica gandirea lor. S-ar putea sa isi dea seama ca e mai bine sa se auto-finlandizeze ei decat sa se ajunga in situatia in care ii finlandizeaza altii, cu pierderile de rigoare, si ma refer aici in special la cele teritoriale.

    Camelia Badea: In ceea ce priveste Transnistria, ne putem astepta la schimbari in curand?

    Iulian Fota: Nu, nu ar avea nicio logica. La cum merge politica la Chisinau, diluarea procesului de europenizare este in mod clar, clar, pe placul Rusiei. Si atunci, de ce ar inflama Rusia situatia incurajandu-i pe transnistreni sa miste in front? Nu, eu cred ca, dimpotriva, moldovenii vor fi „pedepsiti” ca si ucrainenii, fiind pusi sa plateasca pensiile celor din Transnistria, pentru ca e clar ca Rusia nu mai are bani si pentru transnistrieni, cel putin deocamdata.

    Camelia Badea: Se vorbeste tot mai des despre un razboi informational purtat de Rusia prin asa numitii „omuleti verzi”, pe care i-a mentionat si fostul presedinte Traian Basescu. Dvs ce parere aveti?

    Iulian Fota: Este foarte clar ca in panoplia de instrumente, nu numai a Rusiei, ci si a altor state, avem si instrumente de ordin informational. E normal, fiecare doreste sa isi promoveze mesajul si el sa fie cel care razbate din ecranul televizoarelor si intra in mintea si in inimile oamenilor. Evident ca din jocul asta nu este exclusa nici Romania.

    Ce am constatat eu este ca, incepand din vara lui 2012, au inceput sa curga spre Romania dinspre anumiti vectori de media, in special Vocea Rusiei, o serie intreaga de mesaje altfel construite decat pana atunci. Si sa stiti ca acest lucru a fost sesizat si de presa occidentala. Banuiala mea (pentru ca nu am acces la ce ordine a primit Vocea Rusiei) este ca incepand cu 2012 Romania e parte intr-un razboi informational. Poate cuvantul „razboi” sperie putintel, dar dupa parerea mea cam asta e.

    Noi nu ne-am confruntat cu situatii de genul asta in ultimii 25 de ani, ca n-am avut de ce. Dar este adevarat ca au mai fost cel putin doua momente in care s-au mai incercat aceste strategii informationale asupra Romaniei, adica raspandirea de stiri false despre noi.

    Camelia Badea: Cand?

    Iulian Fota: Cand ne apropiam de NATO si de Uniunea Europeana. In 2004 imi aduc aminte clar derularea anumitor clisee in presa occidentala, incercandu-se sa se induca convingerea ca romanii nu sunt seriosi, ca nu sunt civilizati etc.

    Camelia Badea: Ati identificat asemenea vectori de media si pe teritoriul Romaniei?

    Iulian Fota: Unii dintre jurnalistii nostri, cred ca fara rea intentie, iau si rostogolesc vestile, mai ales pe cele bine facute, care au si caracter senzational. Nu stiu daca e un lucru bun. Cred ca ar trebui o discutie serioasa intre reprezentantii mass-media, ONG-uri si anumite puteri ale statului asupra atitudinii corecte in caz de agresiune informationala.

    Sunt alte state care in astfel de situatii reactioneaza cum trebuie, nu fac jocul adversarului. Pericolul intotdeauna este ca din dorinta de a da o stire sa faci jocul adversarului tarii tale, transformandu-te, fara sa vrei, repet, fiindca nu banuiesc o rea credinta, intr-o cutie de rezonanta pentru el.

    Pot sa va dau un exemplu. Am avut cazul consulului de la Chisinau, va amintiti. Toata presa din Romania a mediatizat acel caz. O situatie similara s-a intamplat in Marea Britanie, cand un diplomat britanic a fost prins in pat cu niste fete bagate de cineva, nu vreau sa precizez cine.

    Principalii responsabili ai presei britanice au avut o scurta „consfatuire” si concluzia conducatorilor de institutii media a fost ca nu e treaba lor sa faca jocul adversarului, intelegand de ce imaginile respective fusesera date publicitatii. Oricum se stia ca diplomatul respectiv fusese deja pedepsit pe linie administrativa. Asta a fost concluzia lor: nu facem jocul adversarului, nu mediatizam excesiv cazul ca sa le dam lor satisfactie.

    Camelia Badea: In acest context, se discuta public despre mobilizarea rezervistilor si tinerilor din Romania. Cat de mare este riscul?

    Iulian Fota: Daca va aduceti aminte, a mai fost un val din acesta anul trecut. Statul roman are proceduri standard pe care le exerseaza si in timp de pace legat de ceea ce noi numim pregatirea populatiei si a teritoriului pentru aparare sau pentru razboi. Nu e nimic in plus fata de anii trecuti, nu avem motive de ingrijorare. Daca pe undeva s-a sesizat ceva, nu e in context ucrainean, ci in contextul eforturilor firesti de a ne apara tara daca ar fi cazul.

    Pe de alta parte, dezbaterea e binevenita, pentru ca am intrat intr-o perioada internationala mult mai complicata si mai proasta decat altadata si probabilitatea ca Romania sa fie victima sau sa fie angrenata intr-un scenariu militar e mai bine conturata ca altadata. Daca altadata un astfel de scenariu militar era inexistent, mai ales dupa ce fosta Iugoslavie s-a linistit, in momentul asta nu-l mai putem exclude din evaluarile noastre.

    Cea mai buna dovada: ca suntem deja hartuiti de avioane militare rusesti care vin si zboara ostentativ pe la granitele noastre, ne obliga sa ridicam aviatia militara in aer. De asemenea, ii testeaza pe bulgari si pe turci. Deci suntem deja intr-o faza in care acum 3-4 ani nu eram.

    Camelia Badea: Privind in urma, credeti ca putea fi anticipata si prevenita criza din Ucraina?

    Iulian Fota: Anexarea ilegala a Crimeii sa stiti ca nimeni nu a prevazut-o. Si cred ca, daca venea cineva cu aceasta idee, il considerau toti nebun.

    Noi am mai incercat pe relatia cu aliatii nostri occidentali sa le spunem, cu doi ani inainte de ce s-a intamplat in Crimeea, „Stiti, noua nu prea ne plac niste lucruri din zona Marii Negre, vedem niste chestii care nu ni se par in regula, nu intelegem de ce”. Eu am fost la Washington cu o luna inainte de Vilnius (octombrie 2013), de unde a inceput toata povestea, si discutand cu colegii americani ei mi-au recomandat prieteneste sa ne mai relaxam si sa mai iesim din rusofobia noastra traditionala.

    Si astazi imi pare rau ca nu am fost mai transant in sustinerea punctului meu de vedere. M-am gandit ca poate americanii au dreptate, ca suntem prea rusofobi.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.