„Să bați în pat un om paralizat” – noi mărturii în Procesul Vişinescu

Print Friendly, PDF & Email

Mărturii ce întrec imaginaţia unui scenarist de filme horror se adaugă la dosarul torţionarului comunist Alexandru Vişinescu. Bărbatul acuzat că a chinuit până la moarte cel puţin 12 deţinuţi politici la penitenciarul Râmnicu Sărat ordona să fie bătuţi până şi arestaţii care erau paralizaţi. În apărarea lui, Alexandru Vişinescu a vrut să aducă în boxa martorilor un vecin de bloc, care să confirme că este un om bun, scrie digi24.ro.

Omul gata să jure în faţa judecătorilor că Alexandru Vişinescu nu este un torţionar, cum spun istoricii, este vecinul acestuia. Bărbatul nu a stat o zi în lagărul de exterminare de la Râmnicu Sărat, dar spune că în ultimii ani a ajuns să îl cunoască foarte bine pe fostul comandant al penitenciarului. A vrut să spună asta şi instanţei, dar magistraţii nu au fost de acord să îl treacă pe lista martorilor. Au vorbit însă rudele deținuților politici aruncaţi în temniţă pentru că se împotriveau comuniştilor. Gardienii instruiţi de Vişinescu schingiuiau temeinic orice om din spatele gratiilor. Chiar şi pe cei paralizaţi.

Anca Cernea, urmașa unui deținut politic [Ioan Barbus]: O asemenea monstruozitate: să bați în pat un om paralizat. Nu se putea feri. Era imobilizat. Era paralizat. Stătea pe spate, nu avea cum să se întoarcă. Ceilalţi se mai fereau, luau vânătăi pe spate şi pe umeri.

Nu este singura mărturie care arată că teroarea era metoda prin care Alexandru Vişinescu conducea penitenciarul. Deţinuţii nu aveau niciun drept.

Mihaela Barbuş, urmașa unui deținut politic [Ioan Barbus]: A cerut să fie dus la plimbare şi nu a fost dus foarte multă vreme. Ca să se sature de această cerere, a fost târât pe scări, cu capul în jos, şi se auzeau pocniturile capului lui la fiecare treaptă.

Anca Cernea, urmașa unui deținut politic [Ioan Barbus]: O închisoare în care frigul era una dintre cele mai grozave suferinţe. Îngheţa apa în cană în timpul iernii. În aceste condiţii, venea un gardian şi arunca o găleată cu apă peste tine, în pat.

La sfârşitul lunii, Alexandru Vișinescu vrea să prezinte o nouă listă cu martori sunt dispuși să îl apere în fața judecătorilor. Urmaşii deţinuţilor politici care au pierit sub regimul lui de teroare îi cer acum despăgubiri de sute de mii de euro. Ca să fie siguri că are de unde plăti, jduecătorii au pus sechestru pe o parte din pensia lui de 6 mii de lei pe lună, pe garsonieră şi o parte din acţiunile pe care le are.

5 gânduri despre “„Să bați în pat un om paralizat” – noi mărturii în Procesul Vişinescu

  1. Câteva date de context:
    I. La ultimul termen al procesului Vișinescu (05.06.2015), din nou consilierul juridic de la Autoritatea Națională a Penitenciarelor (ANP) a explicat de ce nu-se-poate. De această dată nu se putuseră încă desecretiza normele de hrană ale deținiților. (Da, în 2015, în România, stat membru NATO și UE, mai există documente secrete despre reglementările închisorilor din timpul lui Dej.) Se vor desecretiza până la următorul termen, 29 iunie a.c (ședința va fi la ora 12.00, Palatul de Justiție de pe Splaiul Independenței, sala P55).
    Anca Cernea (fiica lui Ioan Bărbuș și nepoata lui Victor Anca) care este parte civilă în proces, a declarat că renunță la aceste documente deoarece formalitățile au durat deja prea mult (problema trenează de la începutul anului) și pentru că, oricum, acele norme nu il pot disculpa pe Vișinescu. Pe de o parte, fac parte din sistemul de represiune ale unui regim ilegitim și criminal. Pe de altă parte, chiar dacă se va dovedi că erau foarte severe și Vișinescu nu a făcut decât să le respecte, el tot rămâne responsabil de înfometarea deținuților. În cauze similare, CEDO a stabilit că ”nici măcar un simplu soldat nu poate asculta complet şi orbeşte ordine care violează în mod flagrant nu doar principiile legislaţiei naţionale, ci şi drepturile omului pe plan internaţional, mai ales dreptul la viaţă”.

  2. II. În clipul de mai sus, Anca Cernea și cu mine vorbim de Victor Rădulescu-Pogoneanu.
    Tot la ultimul termen, Anca Cernea e depus o declarație dată de Victor Rădulescu-Pogoneanu la 2 decembrie 1961. El a murit la 10 martie 1962.
    Declarația se referea la actul de la 23 august 1944 și la relațiile cu Regele Mihai. Victor Rădulescu-Pogoneanu fusese arestat și condamnat deja din 1947 în legătură cu aceste evenimente. Înscrisul arată deci că el încă mai era anchetat pentru fapte pentru care fusese deja condamnat.
    Mai mult, Victor Rădulescu Pogoneanu era imobilizat de la începutul anilor 50. În filmările de epocă de la Procesul Maniu apare mergând foarte greu, cu două bastoane (v. Memorialul Durerii, episodul 10 – Procesul elitelor politice, începând de la min. 30). La Sighet era deja imobilizat, însă împărțea camera cu Camil Demetrescu și Radu Niculescu-Buzești, cu care era prieten și care îl mai asistau cât permiteau condițiile inumane de acolo. La Râmnicu Sărat, a fost izolat ca și ceilalți, și tot atât de maltratat.

  3. III. Victor Rădulescu-Pogoneanu a fost unul din cei mai valoroși și curajoși colaboratori ai lui Iuliu Maniu și Grigore Niculescu-Buzești în pregătirea actului de la 23 august 1044. Nu a fost membru PNȚ, ci diplomat.
    După 23 august 1944, s-a implicat în informarea Vestului asupra sovietizării țării.
    A terminat studii de drept și sociologie. A fost student al lui Dimitrie Gusti și prieten cu Anton Golopenția (http://biografii.famouswhy.ro/anton_golopentia/: http://sas.unibuc.ro/index.pl/anton_golopentia_ag).
    Mai multe informații puteți găsi aici:
    http://inliniedreapta.net/vict.....-romaniei/
    http://inliniedreapta.net/ruga.....ni-camile/
    http://www.cooperativag.ro/cor.....olare-iii/
    http://www.evz.ro/23-august-19.....erism.html

  4. Povestea cu ordinele primite se poate intoarce rapid impotriva tortionarilor cata vreme astia nu pot dovedi (si nu au cum) ca au primit explicit ordin sa-i chinuie pe detinuti. Nu are cum sa existe vreun document in sprijinul scuzei jalnice cu ordinele.

  5. Așa este, părinte, nu are cum.
    Înschisoarea de la Rm. Sărat era, cf. intenției conducerii regimului criminal, un loc de exterminare pentru deținuți anume selectați. Ca să fie comandant al unei asemenea închisori, și Vișinescu a fost anume selectat – chiar a existat o competiție, iar el a fost cel ales, probabil ținându-se cont de sadismul și brutalitatea de care dăduse dovadă de când lucra ca securist în sistemul concentraționar.
    Vișinescu știa bine de ce a fost pus acolo și ce se așteaptă de la el. Dacă i s-a cerut să tortureze și să omoare oameni, fie prin ordine scrise (puțin probabil), fie verbale, fie așa a fost dresat, alături de celelalte bestii, la fiecare lecție de îvățământ politic ținută de tov. Cișmigiu (martorul apărării în acest proces, ăla care a mințit sub jurământ), sau dacă, fără să i se spună prea explicit, Vișinescu a ghicit intențiile șefilor și le-a venit în întâmpinare, dacă a făcuut exces de zel, oricum nu are scuză.
    E clar că i-a plăcut joul, nu a încercat să se transfere sau să se reprofileze, iar șefii lui au fost foarte mulțumiți de prestație, așa încât a fost și avansat și decorat în acea ăperioadă și după ea.

    Nimeni nu poate să invoce ca scuză pentru crime faptul că a primit ordine. Nimeni nu trebuie să ducă la îndeplinire ordinele ilegale sau inumane.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.