Sabina Fati: Cum l-au scăpat oamenii lui Ceauşescu pe Vîntu de FBI

Sorin Ovidiu Vîntu a fost protejat până acum de oamenii fostelor structuri de Securitate, dar generaţiile s-au schimbat mai repede decât a crezut patronul celei mai cunoscute televiziuni de ştiri. Mâine se judecă recursul în dosarul Realitatea TV – Vîntu vs Ghiţă. În funcţie de rezultatul deliberărilor de mâine s-ar putea decide nu doar soarta lui Vîntu, ci şi redeschiderea celorlalte mari dosare în care este implicat.

Prin legături încrucişate, ţesute pe dedesubt, vechea reţea lăsată moştenire României de Nicolae Ceauşescu a funcţionat în favoarea omului de afaceri care a pus pe picioare cea mai mare escrocherie autohtonă. Coincidenţe stranii, probe uitate în sertare şi scamatorii bine făcute l-au scăpat pe Sorin Ovidiu Vîntu de răspundere în faţa justiţiei. Acum însă, pentru prima dată procurorii români au la îndemână cea mai importantă piesă împotriva lui Vîntu: omul-orchestră al afacerilor făcute în anii ’90, cel care ştie la fel de bine cum a fost construit şi întreţinut cel mai mare imperiu financiar – Nicolae Popa. Pentru o sincronie perfectă şi pentru a scoate la iveală iţele ascunse ale afacerilor făcute cu sprijin şi consimţământ politic plătit, procurorii au nevoie nu doar de Popa, fostul director Gelsor, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul Fondului Naţional de Investiţii, repatriat cu greu din Indonezia, ci şi de Vîntu. Doar astfel pot aplica tactici care să dea roade.

Sorin Ovidiu Vîntu a reuşit mereu să le scape printre degete celor care s-au ocupat de dosarele lui, chiar dacă faptele sale erau la lumina zilei, fiindcă a ştiut cu cine să vorbească, unde să plătească şi mai ales cu cine să se împrietenească. Pentru a pune pe picioare jocul piramidal numit pentru uzul naivilor Fondul Naţional de Investiţii (FNI), Vîntu s-a folosit de ofiţeri cu rang înalt, care au plecat din serviciile de informaţii să facă afaceri profitabile. În fruntea celor 41 de filiale ale FNI erau 41 de generali şi colonei care înainte de 1989 au lucrat pentru Securitate. Reţeaua ceauşistă care l-a deservit pe Vîntu s-a dovedit a fi, în cele din urmă, mult mai extinsă şi mai funcţională decât părea. Apăsând pe această pârghie a relaţiilor încrucişate din vechiul sistem, Vîntu a reuşit să facă slalom printre acuzaţii şi dosare. La început, lucrurile au fost făcute cu tuşe groase, acte rătăcite sau rechizitorii subţiri. De pildă, în 2003, când Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată în dosarul Banca Agricolă, pentru instigare la abuz în serviciu în formă calificată, sancţionată cu închisoare de la 5 la 15 ani, au existat documente trimise de FBI Parchetului General prin care s-ar fi putut demonstra că patronul Realităţii TV folosea o schemă bine la pusă la punct prin care spăla bani. Revista Kamikaze publică astăzi o anchetă din care rezultă că documentele trimise de FBI nu au fost folosite de nici unul dintre procurori. Informaţiile obţinute de colegii de la Kamikaze arată că serviciul de informaţii american a descoperit că sume foarte mari de bani care proveneau de la Vîntu ajungeau, prin afacerişti ruşi care aveau legături cu clanuri mafiote, în conturi din statul american Delaware, un fel de paradis fiscal, în care identitatea deponenţilor avea un oarecare grad de protecţie. Documentul livrat benevol de FBI a fost bine ascuns de prietenii sistemului în sertarele Parchetului General, în aşa fel încât să nu devină piesă la dosar.

Vîntu s-a folosit de oamenii antrenaţi în perioada ceauşistă pentru astfel de prestidigitaţii, adăugându-şi în plus plasa politică de siguranţă, de tipul Mircea Geoană. Fiindcă în ultimii ani sistemul nu a mai funcţionat la fel, Realitatea TV a încercat să suplinească această pârghie.