Sabina Fati: Soluţia imorala găsită de Ponta&Antonescu sau Revoluţia pe bani

    Print Friendly, PDF & Email

    PSD şi Ion Iliescu mai cred, la 22 de ani de la fuga Ceauşeştilor, că revoluţionarii cu certificat fabricat la cerere pot să le fie de folos, iar Ponta&Antonescu jubilează când îi văd pe cei care-şi revendică rentele că ard portretele lui Băsescu în stradă.

    Mii de revoluţionari vor să primească bani fără să facă nimic, doar pentru meritul de a fi ieşit pe străzi în decembrie 1989. Aceşti oameni vor să fie plătiţi pentru entuziasmul lor anticeauşist prin rente viagere şi nu li se pare deloc imoral să pretindă recompense pentru curajul lor juvenil. La 22 de ani de la căderea regimului Ceauşescu, mulţi dintre revoluţionari bântuie printre ruine şi preferă să se hrănească pe seama cadavrelor, după ce ani de zile s-au bucurat de privilegii uriaşe, în loc să-i comemoreze pe eroi. Li se pare că, dacă acum nu-şi salvează avantajele dobândite, nu o vor mai face niciodată, fiindcă regimul Băsescu vrea să le taie pensiile şi celelalte drepturi tuturor celor care nu sunt răniţi sau nu au părinţi, ori copii morţi în Revoluţie.

    Deocamdată, înlesnirile, drepturile băneşti şi celelalte au fost suspendate prin lege pentru anul 2012, dar e posibil ca această suspendare să devină permanentă, fiindcă statul român nu mai are bani să supravieţuiască. Opoziţia consideră neconstituţională legea prin care s-a operat această modificare şi se plasează de partea revoluţionarilor fără nici un fel de dileme etice, deşi Victor Ponta cerea astă-vară suprimarea definitivă şi totală a favorurilor de care au avut parte, ştiind că mii de participanţi la evenimentele de acum 22 de ani au primit terenuri, spaţii comerciale, case. Nu toţi sunt profitori, dar numărul lor a crescut alarmant – de la 4.000, câţi primeau facilităţi şi indemnizaţii în 2004, la 17.000 în 2011. Între timp s-a răzgândit, fiindcă nu vrea să intre în contradicţie cu primul revoluţionar al ţării şi fiindcă nu poate fi de acord din principiu cu ceea ce face puterea. Şeful liberalilor, Crin Antonescu, dă de înţeles că partidul său nu ar fi de acord cu suspendarea drepturilor revoluţionarilor, dar că el ar susţine eliminarea tuturor recompenselor.

    Ion Iliescu a proiectat o Lege a Recunoştinţei extrem de generoasă pentru participanţii la Revoluţia din 1989 pentru a-şi legitima locul şi rolul în istoria recentă a României, dar şi pentru a păstra aproape o masă de manevră eficientă, loială şi ieftină. Idealurile uzurpate ale revoluţionarilor invocă doar indemnizaţiile, fiindcă peste 10.000 dintre românii cu certificate parafate de Guvern trăiesc doar din banii oferiţi de stat pentru participarea lor, reală sau virtuală, la evenimentele de acum 22 de ani. Banii pe care-i plăteşte statul pentru că au fost la Revoluţie sunt mai mulţi decât salariul mediu pe economie: în jur de 2.000 de lei. Aşa că cei mai mulţi preferă să nu muncească şi, în schimb, să primească indemnizaţia lunară. Nu intră în discuţie oamenii care au fost răniţi grav, care au rămas cu sechele sau familiile celor care au murit în decembrie 1989, fiindcă aceştia vor primi în continuare veniturile alocate. Ceilalţi însă, care nu au nici un fel de probleme, vor fi nevoiţi să se apuce de muncă după ce ard toate portretele cu Băsescu şi Boc pe care le-au găsit şi după ce renunţă la ideea că dimineţile în care nu trebuie să pleci nicăieri nu sunt veşnice. Revoluţionarii care nu sunt afacerişti de succes sau nu au reuşit să se chivernisească pe seama dărniciei de care a dat dovadă Ion Iliescu – 100 milioane de euro anual pentru participanţii la evenimentele din decembrie 1989 – vor fi nevoiţi să înţeleagă că lumea privilegiilor ar fi trebuit să se încheie acum 22 de ani.

    Ponta&Antonescu vor să perpetueze acest sistem, chiar dacă recunosc că este imoral, incorect şi nesustenabil.

    Sabina Fati

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.