Cum am ajuns aici

de Mihaela Bărbuș și Anca Cernea

Sever Voinescu: Crăciun sau ”Sărbători de iarnă”? Ce sărbătorim, de fapt?

[…]

Există printre credincioși o anume nemulțumire din pricina accentuatei laicizări a Crăciunului. Sărbătoarea Nașterii Domnului a devenit, în lumea largă, un fel vacanță obligatorie ce se caracterizează prin cumpărături exagerate și mese copleșitoare, pierzîndu-se spiritul sărbătorii – spun ei. Aceeași nemulțumire o găsim și printre oameni mai puțin credincioși, dar mai conservatori. Crăciunul de altădată era mai intim, mai ”în familie”, un prilej de liniște și generozitate, pe cînd acum a devenit un fel de week-end prelungit la schi, o ghiftuială porcească, un chef în avanpremiera marelui chef de Revelion. Deși sînt și credincios și conservator, nu mă grăbesc să fiu îngrijorat. În fond, fiecare sărbătorește cum vrea, chiar dacă asta înseamnă că fiecare sărbătorește ce vrea. E adevărat că unii habar nu au care sînt semnificațiile Crăciunului și, totuși, se bucură în felul lor, sărbătoresc după cum îi duce mintea. Nu mi se pare că e potrivit să le oprim petrecerea pentru că nu știu ce-i cu Întruparea, după cum nici să le ținem lecții de cateheză și tradiții nu mi se pare potrivit. Ignoranța nu trebuie atacată de Crăciun. Dacă nu am avut vreme 360 de zile să îi dumirim, n-o s-o facem tocmai acum, în ultimele 5 zile ale anului.

Cînd, cam prin vremea ”instituționalizării” Crăciunului, Sf. Augustin le atrăgea atenția creștinilor să nu cumva să serbeze Soarele, ca păgînii, ci pe Creatorul soarelui, lansa un apel cu o uimitare valabilitate și astăzi. Istoricii religiilor citează acest apel ca fiind extrem de contextualizat – Crăciunul, care abia începea să fie sărbătorit, se suprapunea cu ritualurile mithraice, prin care romanii celebrau revenirea la perioada în care Soarele stă din ce în ce mai mult pe cer. Chiar dacă zeița Mithra a fost uitată, ispita de a lua această sărbătoare drept altceva este la fel de periculoasă, la fel de actuală. Văzînd spectacolul public al Crăciunului, nu poți să nu sesizezi că se sărbătoresc, mai degrabă, Moșul cu cadouri, renul cu nasul roșu, bradul cu globuri ori, pur și simplu, porcul mărunțit și preparat delicios. O pornire păgînă de mînă spre chefuri bahice. Dionisiacul din noi umbrește, cu voluptate, vestea minunată ce vine, din secole, de la ieslea din Bethleem. Moș Crăciun și porcul ne iau ochii astfel încît nu mai vede pe Creatorul moșului, al porcului, al nostru, al tuturor celor ce sînt.

Primul Crăciun propriu-zis, pe 25 decembrie, cu întreaga semnificație pe care o știm și noi astăzi, a fost sărbătorit la Roma, în 354, și la Bizanț, în 375. În Evul Mediu, Crăciunul a devenit tot mai popular, și cam de prin secolul al XIX-lea a devenit tot mai laic. Splendidele ”Povești de Crăciun” ale lui Charles Dickens, scrise aproape de 1850, ne arată că deja sărbătoarea era privită, mai degrabă, ca o experiență întru îmbunătățire prin care trec toți oamenii, o experiență morală, decît ca o experiență religioasă ori ritualică. Oricum, din secolul al XIX-lea datează toată recuzita Crăciunului care, astăzi, fură ochiul și păcălește sensul: bradul, Moșul, scenele nativității etc. Crăciunul a mai primit o lovitură la finalul secolului trecut. Legiunile corectitudinii politice au reușit să impună ideea că afirmarea sa în public ofensează ori discriminează pe non-credincioși și pe credincioșii necreștini, ajungîndu-se la omologarea cvasi-generală a unor formule generale (”sărbători”) pentru a vorbi despre Crăciun. Deja, televiziunile publice din țări precum Franța ori Statele Unite evită deliberat cuvintele care trimit la nașterea lui Isus Hristos. Noi, în România, avem deja experiența anilor roșii, în care Crăciunul era parte a unor vagi ”Sărbători de Iarnă” dintre care Revelionul era apogeul, iar Moșul se chema Gerilă. Era penibil, pentru că nimeni nu credea în autenticitatea acelui erzatz comunist. Acum, în libertate, apar din ce în ce mai mulți oameni care încep să creadă în erztaz-ul noului comunism, corectitudinea politică.

Sever Voinescu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.