Sever Voinescu: Ieșite din marele Partid Comunist, toate partidele românești sînt, de fapt, de stînga

Print Friendly, PDF & Email

Toader Paleologu citează, adesea, o vorbă a ilustrului său tată: ”În România, pluripartidismul înseamnă, de fapt, mai multe PCR-uri”.

Dincolo de hazul ei, vorba spune ceva mai profund. Indiferent de ceea ce se pretind a fi, toate partidele românești sînt înspăimîntător de la fel. Am fost și eu într-un partid, le-am văzut de foarte aproape pe celelalte și pot jura că mari deosebiri nu sînt: valorile sînt aceleași, apucăturile sînt aceleași, ideologia valorează cît o ceapă degerată, opțiunile fundamentale sînt identice, oamenii de la vîrf sînt din aceeași croială, la fel și cei din eșalonul doi, pînă și idealiștii – puțini, cîți mai sînt – se aseamănă între ei. Traseismul nu este o boală morală a politicianului nostru, așa cum se crede. Traseismul e absolut firesc, natural, pentru că trecerea de la un partid la altul, practic, nu se simte – dimensiunea politică a ființei nu este deloc zdruncinată de schimbarea partidului pentru că, pur și simplu, schimbarea nu există. Sînt alte fețe, dar e exact aceeași piesă. Politicianul traseist are dreptate: nu i se poate reproșa că trece dintr-un partid în altul, așa cum unui pește nu-i poți reproșa că trece din Marea Egee în Marea Mediterană, căci tot în apă de mare înoată.

Această pulverizare a partidului unic într-o puzderie de alte partide mai are, însă, un efect. Ieșite din marele Partid Comunist, toate partidele sînt, de fapt, de stînga. Partide democratice de dreapta, în România, există doar în două locuri: pe hîrtie, cînd se înscriu la tribunal și în visurile cîtorva intelectuali îmbătați atît de profund cu idei, încît nu mai pot vedea realitatea. Toate încercările de a avea un autentic partid de dreapta în România au eșuat. Avem o grămadă de partide de stînga, de toate nuanțele – de la stînga brutală, populist-sindicalist-comunistă a PSD-ului la stînga relaxată, oengistică, a PNL și de la stînga justițiară a partidului M10 la stînga european-decadentă, de caviar, de la ALDE. Pe dreapta, însă, nu s-a putut lega nimic, deși încercări au fost.

[…]

La noi, ”proiectul” de dreapta a ajuns, cel mai adesea, pe mîna unor ageamii – oameni fără nici o convingere politică, dar deciși să facă politică. Iar cei care au convingeri politice și trec la acțiune eșuează în partidulețe pe cît de mici, pe atît de isterice, naționalist-ortodoxiste, imaginîndu-și că dreapta românească se construiește cu Legiunea-n suflet. Impresia că stînga e o afacere între hoți, iar dreapta o afacere între zurbagii prinde rădăcini tot mai puternice în România. Și, căutînd siguranță, cetățenii ajung să prefere stînga. Nu știu cum s-a întîmplat, dar cei cîțiva oameni care chiar puteau face un partid de dreapta democratic ca la carte, avînd deopotrivă și cunoștințele și experiența necesare, precum Valeriu Stoica, au fost încet-încet îndepărtați de la decizie. Așa a ajuns dreapta românească să fie mentorată de Vasile Blaga, Marian Munteanu și Călin Popescu Tăriceanu, de Alina Gorghiu și Teodor Atanasiu – un film de groază realizat cu actori de comedie.

Nu ar trebui să ne iluzionăm că victoriile lui Klaus Iohannis ori ale lui Traian Băsescu au fost victorii ale dreptei. Au fost victorii anti-PSD, ceea ce nu înseamnă că au fost victorii ideologice. Au fost victorii de pedepsire. Să ne amintim: Traian Băsescu a cîștigat trei din cele patru competiții majore din palmaresul său (localele din 2000 și din 2004, ca și prezidențialele din 2004) fiind un om politic de stînga. Doar prezidențialele din 2009 au fost cîștigate de pe o platformă de dreapta. Însă, nu platforma a fost decisivă atunci. La fel și în cazul lui Klaus Iohannis – victoria sa nu are nici o legătură cu ideologia sa, care, oricum, e destul de misterioasă. Nu cred că vom vedea un partid democratic și serios de dreapta prea curînd. Ne vom amăgi încă mulți ani cu unul/oricare dintre multele PCR-uri actualizate.

Sever Voinescu

2 gânduri despre “Sever Voinescu: Ieșite din marele Partid Comunist, toate partidele românești sînt, de fapt, de stînga

  1. Bine spus, cu o mica erata, si anume faptul ca partidele respective nu sunt nici macar de stanga.

    Ce ati enumerat dumneavoastra acolo nu sunt diversele arome ale stangii romanesti, ci niste perceptii ale unor lideri ai respectivelor partide.

    Deci, sa nu confundam stanga adevarata cu mizeriile populiste din politica romaneasca.

    Adevarul e ca in Romania nu exista nici dreapta, nici stanga, la nivel oficial.

    Pe viitor, vom avea poate ceva decent, dar orientat mai degraba pe axa progresisti/conservatori (stanga-dreapta), pentru ca deocamdata e o varza totala.

    De exemplu aia de protesteaza anti-RMGC sau Pungesti sunt cat se poate de stanga, desi se dau de dreapta, pe cand idiotii care ingroapa cruci si viseaza dumnezei si alte cretinisme se dau de stanga (tineri, corporatisti, progresisti, FB, anti-biserica, etc.) dar sunt de dreapta.

  2. Sever Voinescu, tu afirmi c-ai fi de dreapta? Dupa ce-ai scris in Dilema veche in ultimele luni, n-as mai paria nici 2 lei pe conservatorismul tau…

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.