Sever Voinescu: Ponta chinezul

Print Friendly, PDF & Email

La început de weekend prelungit, mi s-a părut ciudată şi cam exaltată aprecierea mult citată a primului ministru despre China : „un sfert din lumea în care trăim este China ca importanţă în privinţa dezvoltării noastre”. China nu e un sfert din lumea în care trăim din nici un punct de vedere! Demografic, deşi e cea mai populată ţară, China are sub 20% din populaţia lumii. Ca teritoriu, nici atît – de altfel, Rusia şi Canada au suprafeţe mai întinse. Ca forţă economică, nici vorbă.

China produce anual mai puţin de jumătate din cît produc SUA şi mai puţin de o treime din cît produce UE. Ca ritm de creştere, iarăşi, nu e adevărat. Ar fi şi imposibil ca o singură ţară, fie ea şi uriaşa China, să asigure un sfert din creşterea economică a lumii. Aşadar, nu îmi dau seama care este lumea în care trăieşte premierul nostru şi care este ocupată pe sfert de China.

Apoi, referinţa la importanţa Chinei în „dezvoltarea noastră” rămîne, încă, o parte încriptată a unei fraze care, cred, s-a vrut inteligentă. Cine sînt „noi” în această aserţiune a primului-ministru? Noi, planeta? Noi, UE? Noi, România? Noi, USL? Noi, PSD? Enigmatic… Oricum, notez că premierul trăieşte într-o lume pe sfert chineză şi/sau un sfert din dezvoltarea lumii sale este legată de China. Precizez, doar, că o asemenea lume nu are legătură cu lumea reală. În rest, sigur, fiecare e liber să viseze la ce lume vrea. De fapt, Victor Ponta mărturiseşte astfel o trăire tot mai amplă care animă pe prinţişorii politici uselişti: admiraţia pentru China. Acestui elan i se alătură, cu tot sufletul său, şi ministrul de externe. De fapt, avem de-a face cu o prelungire pe malurile Dîmboviţei a unui trend stîngist, anti-american şi anti-capitalist pe fond, pe care nu intenţionez să-l discut aici, dar care merită disecat puţin în expresia lui românească.

Întrebaţi de unde vina admiraţia lor pentru China, mai toţi se vor referi, într-un fel sau altul, la mărime. Vorba americanului: mărimea contează! China e mare! Teritoriu imens, populaţie imensă, putere fantastică. Grandoare! Suficient pentru prosternare. Este, să-mi daţi voie, o atitudine cam infantilă.

[…]

China stă mai rău decît te lasă să crezi admiratorii ei dîmboviţeni. Păi să ne gîndim: cu o populaţie de patru ori mai mare decît cea a SUA şi decît cea a UE, avînd la dispoziţie un teritoriu cu mult mai vast decît cel al UE şi aproximativ egal cu cel al SUA, fiind o putere politică mondială de prim rang, China produce economic mai puţin de jumătate din cît produce SUA şi mai puţin de o treime din cît produce UE, cum spuneam mai sus. De altfel, nu cu mult mai puţin decît China produce Japonia – o ţară cu o populaţie mult mai mică şi cu un spaţiu teritorial mult mai strîmt, lovită puternic de criza acestor ani şi care, iată, are un PIB pe 2011 foarte aproapiat de la Chinei. Dacă tot e să leşini după un performer economic altul decît America şi UE, mi se pare că Japonia dă mult mai multe motive.

Aşadar, după cifre, economia chineză nu poate fi un motiv de admiraţie. Afară doar de situaţia în care admiri o economie profund inegală, cu oaze de excepţie şi vaste spaţii de ev mediu, cu muncă forţată şi tarată de dirijism. Nici în detaliu lucrurile nu stau bine – societatea chineză nu poate fi un model de prosperitate pentru România. Sigur că e uimitor să vezi cît de repede se ridică un zgîrie-nori la Shanghai, dar dacă tot te dau pe spate zgîrie-norii, oraşele americane ar trebui să te ameţească de plăcere, iar dacă eşti oleacă anti-american, atunci poţi privi spre Dubai sau spre Qatar.

În fine, mai există mirajul investiţiilor chineze. Vin chinezii cu bani mulţi de tot şi fac autostrăzi ieftine şi bune şi ne împrumută cu cît vrem noi în condiţii fantastice – sună mantra sino-entuziaştilor noştri. Nimic mai fals. Forţa investiţională a Chinei e mult mai mică decît se crede. În 2011, ca şi în 2010, Franţa, Germania, Marea Britanie, Olanda, toate lovite de criza financiară din plin, au exportat fiecare mai mult capital decît China, care este doar al 14-lea investitor străin din lume – nu mai vorbesc despre investiţiile americane, care au continuat să fie cele mai mari.

Dar capitalul chinez este atractiv pentru Ponta & comp. în alt sens. Investiţiile din Vest aduc şi un model anume de scoietate. Investiţiile americane, franceze sau germane cer democraţie şi stat de drept, piaţă cît mai liberă şi stat cît mai echilibrat. Chinezii, în schimb, nu ridică asemenea pretenţii. Atunci, zic Ponta şi prietenii, nu e mai bine să ne chinezim decît să ne occidentalizăm? Ei, sigur că da. România, sigur că nu.

Aşadar, ce anume găsesc admirabil la China politicieni precum Victor Ponta? Este, nu mă îndoiesc, şi ceva personal la mijloc. Victor Ponta a vizitat des China în tinereţea lui politică. Cam cum îşi aminteşte Ion iliescu de URSS, aşa îşi aminteşte Ponta de China: cu nostalgie şi eternă slăbiciune sufletească. Dacă lucrurile rămîn la acest nivel, nu e nimic de spus. Fiecare avem locuri favorite în lumea asta pentru că biografiile mai mult sau mai puţin intime ale fiecăruia dintre noi reţin memoria spaţiilor mitice personale. Dar dacă e mai mult decît atît?Dacă ceea ce-l umple pe Victor Ponta şi pe alţii ca el de admiraţie este chiar felul chinez de a guverna? Adică un capitalism mimat, o piaţa liberă mimată, o non-democraţie. Ceva de genul „a treia cale”.

În orice caz, eu vreau un prim-ministru care să-şi afişeze admiraţia pentru democraţiile occidentale, să călătorească mult spre Vest şi să racordeze încă şi mai profund România la acest spaţiu economic, politic şi de securitate. Sigur, Victor Ponta nu e aşa.

Sever Voinescu

Un gând despre “Sever Voinescu: Ponta chinezul

  1. Sigur că e uimitor să vezi cît de repede se ridică un zgîrie-nori la Shanghai, dar dacă tot te dau pe spate zgîrie-norii,

    -nu obosesc sa o spun, daca tot te dau pe spate zgarie norii, vorbeste cu un arhitect, care iti va spune, si iti va da si exemple, cat de rau sunt construiti cei din China: rau adica risca sa se prabuseasca maine, pentru a nu mai spune ca multi dintre ei mai sunt si urati. Iar daca pentru acele

    autostrăzi ieftine şi bune

    (corectie: ieftine si proaste) in China ne uitam, atunci macar ne-am uita la alea construite de Casuneanu, Paco, Erbasu &co: le bat, in medie, la calitate, pe alea chinezesti, fara probleme.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.