Sever Voinescu: PPE și PSE sînt aceeași mizerie sau cum am ajuns să fiu extremist

Un european sadea al timpurilor noastre mi-a atras atenția că dezacordul meu în privința unei rezoluții votată vast majoritar în Parlamentul European, precum și părerea mea despre blatul grețos dintre PPE și PSE în general , coincide cu poziția extremiștilor din legislativul UE.

„Ești extremist?”, m-a întrebat amicul cu aerul că-mi dă șah-mat. Mi-a stat inima în loc o secundă, apoi am căzut pe gînduri. Doamne, ce-oi fi eu, de fapt? Te pomenești că am ajuns extremist? Poate că, precum deviaționistul sovietic din cunoscuta anecdotă, m-am ținut orbește de linia europeană pe care o știam eu de cînd m-am înrolat la ”pro-europeni” și nu mi-am dat seama că Europa însăși a cotit-o, așa că am rămas în afara ei, în plin extremism!

La București, dacă spui în public că PNL și PSD sînt aceeași mizerie și denunți blatul dintre aceste două partide, ești civic și pro-european. La Bruxelles, dacă spui în public că PPE și PSE sînt aceași mizerie și denunți blatul dintre aceste partide, ești extremist. La București, dacă militezi pentru o strînsă alianță cu Statele Unite, ești de partea bună. La Bruxelles, dacă militezi pentru o strînsă alianță cu Statele Unite, ești de partea rea. La București, dacă ți-e frică de Rusia și ceri măsuri statului în acest sens, ești un om rațional și prudent. La Bruxelles, dacă spui că ți-e frică de Rusia și ceri măsuri Uniunii în acest sens, ești un conservator provocator dintre cei care sparg unitatea Europei. Îmi dau seama că, pe măsură ce un român ia tot mai în serios valorile europene ale libertății politice și economice, vrînd să le vadă protejate și promovate, riscă să devină un extremist după criteriile bruxelleze.

Devin, așadar, un extremist după fasonul bruxellez pentru că, de fapt, mă părăsește, încet și dureros, iluzia că politica la nivel european este foarte diferită de politica dîmbovițeană. Am crezut ani la rînd că prostia, lașitatea, egoismul, lăcomia corupătoare și incultura sînt vectorii de forță ai politicii rudimentare de la noi, în vreme ce, în Europa, ele există, desigur, căci există oriunde se întîlnesc oamenii cu puterea, dar că sînt ceva mai efasate,mai puțin pregnante, nu chiar așa de determinante, că există un stil, o rigoare, instituții și reguli, respect și tradiție bună, o educație și cîteva cutume care pun acestor rele surdină, făcînd politica ceva mai utilă și mai demnă. M-am uitat mereu spre marile figuri ale politicii europene cu mult mai mult respect decît spre marile figuri ale politicii de pe-aici. De cîteva luni, însă, liderii europeni mă fac să-mi dau seama că sînt un estic nostalgic, întîrziat în închipuirile mele. Sînt un extremist, așadar. Am impresia că sînt mai degrabă un european auroral, de pe cînd trăiau Adenauer, De Gaulle, Churchill și De Gasperi. Greu mă pot obișnui cu realitatea zilei, cu Hollande, Merkel, Juncker și Schultz, care îmi par nu cu mult diferiți de Iohannis, Ponta, Blaga ori Gorghiu. De aceea, sînt un extremist.

Cîștigînd Războiul Rece, dubiile Occidentului cu privire la propriile valori ar fi trebuit să se spulbere. Să mai cedezi Rusiei după Războiul Rece este ca și cum, după al doilea război mondial, ai mai fi lăsat să funcționeze încă un lagăr de concentrare, ca să nu se frustreze prea rău cei care mai țineau cu Hitler. Sînt, iată, un extremist. Și devin și mai extremist cînd îl aud pe șeful Comisiei Europene spunînd că Uniunea trebuie să se poarte mai frumos cu Rusia și să nu mai permită Americii să ”dicteze”. Declarația lui Juncker mi se pare cu atît mai periculoasă cu cît vine într-un moment în care Rusia este extrem de agresivă, iar America este foarte moale și reținută. Orice om întreg la cap, cum sînt sigur că este Jean-Claude Juncker, știe că Europa nu poate să-și asigure securitatea în fața Rusiei fără America. În plus, dacă și America lui Obama dictează, înseamnă că nu avem aceeași noțiune cînd vorbim despre dictat și dictaturi. Iarăși, cred că eu înțeleg într-un fel destul de extremist cuvintele astea pentru că, nu-i așa, le-am trăit. Dl Juncker nu le-a trăit, așa că el știe ce înseamnă dictat și dictatură într-un fel mai echilibrat decît mine. Cei care vorbesc despre ceea ce au trăit sînt, în general, mai extremiști decît cei care vorbesc fără să fi trăit. Cînd Rusia pune foc în spațiile geo-strategice de la Estul UE, din Ucraina pînă în Siria, Juncker îndeamnă la vulnerabilizarea poziției europene în raport cu Rusia (căci asta se întîmplă dacă Europa întoarce spatele Americii) , sperînd că Putin va deveni mai blînd, mai conciliant, mai calm. E ca și cum un urs ar fi foarte supărat că nu poate trece prin curtea unui muntean pentru că este împrejmuită cu un gard solid și ar da tîrcoale agitat, iar gospodarul, ca să nu mai aibă în preajmă un urs nervos, ci unul calm, ar da jos gardul ca să poată trece ursul cînd poftește. Ei bine, dacă vi se pare aiuritoare această gîndire, atenție mare: sînteți extremist/ă.

Sever Voinescu

Un gând despre “Sever Voinescu: PPE și PSE sînt aceeași mizerie sau cum am ajuns să fiu extremist

  1. Mai bine mai tarziu decat niciodata. In sfarsit chiar si dl. S. Voinescu si-a dat seama de ipocrizia PPE si de imbecilitatea politica a principalilor lideri ai UE.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.